186 matches
-
vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Parabola_tarzie_alexandru_craciun_1383508810.html [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
moartea ar avea paloarea Obrajilor tăi dragi, înfiorarea Buzelor tale umede și calde M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”( O, dacă moartea...) O altă față a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarității cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele lui ascunse: „Am încă-n suflet flaute nesătule Ce-ar mai putea trezi tăceri destule ......................................... Și nu mă pot opri să nu țin pasul cu cântecul ce-mi descleștează glasul”. Uitat sau neglijat, poetul Radu Stanca trebuie
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Radu_stanca_un_cneaz_valah_la_ion_ionescu_bucovu_1387364271.html [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
zestre spirituale de mare preț, ale cărei valori autentice nu sunt încă descifrate. Cum s-au zămislit aceste valori, acest tezaur constituie și astăzi o enigmă ce a rodit ipoteze și fantezii dintre care nu întâmplătoare a fost aceea că orfismul ar fi de sorginte egipteană și preluat de traci, daci și geți prin filiera culturii grecești, mai precis prin școala lui Pitagora. Așa cum arăta Vasile Pârvan “geții au rămas totdeauna uranieni crezând în nemurirea sufletului( ... Reprezentările simbolice ale zeului solar
MIRACOLUL PERENITĂŢII TRADIŢIILOR POPULARE ROMÂNEŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1419685401.html [Corola-blog/BlogPost/366538_a_367867]
-
funcția principala este cea de renaștere, de ciclicitate. Tot la ideea de înviere ne duce și descoperirea unor ouă de lut în morminte din Rusia sau Suedia sau a unor statui beoțiene ale lui Dionysos ținând în mână un ou. Orfismul, dimpotrivă, interzicea consumul de ouă din pricina aluziei la întoarcerea periodica la existența. Iar orficii aveau drept scop principal anularea oricărui raport cu lumea efemera, purificarea sufletului, ceea ce presupunea și condamnarea simbolurilor terestre. Oul este un liant al renașterilor. Tot la
Oul, simbolul universal. Un element legat de geneza omenirii și a eroilor - FOTO () [Corola-website/Journalistic/102156_a_103448]
-
soteriologia Iubirii! 2 - CUVÂNTUL/LOGOS/NOMOS DEMIURGIC („Uși făr' de chei deschid cu gândul, mamă,/ Și-n temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL/NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
cât se poate de interesant și de larg interes memorialistic. Interviul a fost luat la Mediaș în 17 iunie 1989. George Popa vine cu un eseu interesant în care-și susține convingerile despre “Poezia orfică” începând de la clarificarea termenilor de orfism și de poet orfic, reamintind esențialul din mitul lui Orfeu, “zeul muzicii în vechea Eladă și implicațiile sale simbolice și metafizice răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiționale, Orfeu era de origine tracă, fiul al regelui Oeagru și al zânei
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Reviste_romanesti_de_prestigiu_rasfoind_paginile_vetrei_vechi_cronica_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
abstracțiilor orfice. Picabia se apropie vizibil de o nouă provocare și prefigurează utopiile și distopiile tehnologiilor și ingineriilor, într-o lume a protezelor, purtate de invalizii Primului Război Mondial. Sunt enorm de multe lucruri de spus cu privire la trecerea lui Picabia de la cubism, orfism, abstracționism la mecanomorfism.
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
Dincolo de mormânt”. Există și plânsul (suspendat) metafizic, ca ardere mistică a privirii în Eros, amplificând efectul sacru al pneumei: (I-94) “Privirea-mi arde, sufletul îmi crește”. Plânsul Naturii (Fire) este ninsoarea de foc, cu flori de tei - în dimensiunile orfismului sacru al codrului, creându-se viziunea cercurilor-unde, suprapuse (pe verticală), concentrice (orizontală), cercuri care comprimă-orientează, regresiv (prin somn-visare), către originar (ca și în Luceafărul: “Iar ceru-ncepe a roti / În locul piere...”, sau “... Unde-ajunge nu-i hotar / Nici ochi spre a
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
se resping, ca-n fenomenalitate - ci, în arhetipalitate, sunt complementare (cf. nașterea lui Hyperion - Voievodul Solar din Cer-uranos [stelar, în-focat] și Mare. De aceea, jalea, se transformă în postludiul plânsului, ca stare de nuntă îndeplinită a Apei cu Focul (prin orfism), pentru a rezulta Originaritatea-Eden: (I-83) “Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu”, sau (I-167) “buciumul sună cu jale” (pe deal, unde-i Axa Lumii - Salcâmul cosmic). Starea de excepție a plânsului este ouroboros-ul psihic: nuntirea urii
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
în-corporat pentru totdeauna. Corpul și sufletul trăiau mai degrabă în pace. Corpul subordonat al creștinismului și civilizării În colțul nostru european de lume, ideea de suflet (psyche) ca distinct de corp (soma) a fost introdusă, se pare, de abia de orfism, care afirmă imortalitatea sufletului și crede în metempsihoză. Platon acreditează această idee a imaterialității și imortalității sufletului, precum și a omului ca o ființă spirituală, „încarcerată” în corp ca într-un mormânt. Iar Aristotel consideră relația corp-suflet similară cu aceea dintre
Corpul autentic și cultul său de piață by https://republica.ro/corpul-autentic-si-cultul-sau-de-piata [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
prin citările selective ale frânturilor de poeme ori de scrieri în proza, cernute prin subiectivitatea noastră (inerentă!) - dar nici nu se face să prezinți o carte, fără ... ceea ce conține cartea, măcar că “întărâtare”/chemare/îndemn la lectură. Și la admirație a orfismului valah, “de oriunde ar fi el iscat și venit”! Așa că, asumându-ne, conștient, inconvenientele selecției, vom scoate în evidență câteva texte. Primele texte care ne-au “sărit în ochi” sunt, în mod paradoxal, tocmai cele ale ... ”părintelui PARADOXISMULUI mondial”: dl
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_antologie_ca_adrian_botez_1374848118.html [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
este condiția sine qua non a existenței respectivei recenzii ... Dacă doar atâtea ar fi tipurile de Poezie, dezvoltate de Duhul Valah (dar antologia de față conține mult mai multe comori și “amprente” scriitoricești!) - si inca am fi campionii mondiali ai ORFISMULUI POETIC! Da, cu mici excepții, selecția acestui “mecena” feminin (care este doamna LIGYA DIACONESCU) s-a dovedit, prin antologia de față, o cvasi-continuă revelare/epifanie de alese, de celeste roade, de stele orfice! Ele/roadele poetice/stelele poetice, strânse de
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_antologie_ca_adrian_botez_1374848118.html [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și
ALEXANDRU CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/alexandru_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele.Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și
ALEXANDRU CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/alexandru_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
din 1908. Pictează neobosit în atelierul său din "Casa do Ribeiro" și întreține relații de prietenie cu Eduardo Viana, Almada Negreiros și Robert Delaunay. De la acesta din urmă preia dispunerea nuanțelor de culori în cercuri suprapuse (""Cap de femeie""), caracteristică orfismului. În 1916 organizează la Porto o expoziție personală cu 114 tablouri, întitulată "Abstracționism", care va fi prezentată și în Lisabona. La 25 octombrie 1918, Amadeo de Souza-Cardoso moare la Espinho, în vârstă de numai 31 de ani, în urma epidemiei de
Amadeo de Souza-Cardoso () [Corola-website/Science/300933_a_302262]
-
și inițiază ciclul abstract ""Contrastele formelor"", în care reintroduce policromatismul ("La femme en bleu", 1912) și realizează o atmosferă de incantație ca în tablourile lui Delaunay, fapt care îl va determina pe Apollinaire să caracterizeze acest stil cu denumirea de orfism. Totuși, în timp ce la Delaunay predomină supremația culorii, Léger aspiră la "un echilibtru între linii, forme și culoare" (Léger). Artistul începe să-și manifeste independența față de orice curent. Continuă să se inspire din cubism în privința suprafețelor geometrice care se suprapun, a
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
Dionysos, mitul său a influențat misterele dionisiace, în care zeul este dezmembrat, pentru a învia ulterior. Sectanții orfici l-au văzut de fapt pe Orfeu ca preot și inițiator al cultului lui Dionysos Zagreus și nu în postura de cântăreț. Orfismul a dat naștere multor opere lirice rămase anonime pentru a sugera propria vechime. Lui Herodot îi este cunoscută însă originea mai nouă, presupus pitagoreică și egipteană, a scrierilor orfice. Poetul Onomacrit, care a trăit în perioada lui Pisistratus (ca. 607
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
pe Orfeu cu Hristos (vezi notele la capitolul despre artele plastice). În perioada renașterii Orfeu este redescoperit ca reprezentant al muzicii. Prețuirea artei muzicale ca limbaj inițial al înțelepciunii se datorează platonicienilor florentini, care înțeleg din perspectiva teologiei creștine influența orfismului asupra lui Platon, dând pe deasupra „filosofiei iubirii” din "Banchetul" o nouă interpretare, în care Orfeu este artistul arhetipic. Marsilio Ficino este principalul apologet al personajului, el mărturisește în dedicația operei sale din 1469, " In Convivium Platonis sive de Amore", că
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
filosofie, pe care le combate ca „apolinice”. Socrate își găsește sfârșitul ca un „nou Orfeu” datorită forțelor dionisiace cărora li se împotrivise. Aceste forțe au dat naștere în perioada de supremație a platonismului la diverse culte secrete, printre altele și orfismului. Ca simulacre ale forței vitale, acestea au putut fi integrate în idealismul metafizic. Nu Orfeu, ci Dionis este de aceea la Nietzsche reprezentantul muzicii. Atitudinea depreciativă față de Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
supremație a platonismului la diverse culte secrete, printre altele și orfismului. Ca simulacre ale forței vitale, acestea au putut fi integrate în idealismul metafizic. Nu Orfeu, ci Dionis este de aceea la Nietzsche reprezentantul muzicii. Atitudinea depreciativă față de Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în capitolul 87 („Despre vanitatea artistului”) din „Știința veselă” (1882) drept un „Orfeu al tuturor mizeriilor secrete” (verdictul este repetat în „Nietzsche contra Wagner”, 1895). Tendințele ascetice ale orfismului sunt evidențiate
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în capitolul 87 („Despre vanitatea artistului”) din „Știința veselă” (1882) drept un „Orfeu al tuturor mizeriilor secrete” (verdictul este repetat în „Nietzsche contra Wagner”, 1895). Tendințele ascetice ale orfismului sunt evidențiate deja în capitolul 5 („Întrecerea lui Homer”) din „Cinci preambuluri pentru cinci cărți nescrise” (1872). Personajul a inspirat pe mulți muzicieni, de exemplu: Una din cele mai vechi reprezentări ale lui Orfeu se întâlnește pe o metopă din
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
pe vasele găsite în sudul Italiei, mai ales în Puglia, datând din secolul al IV-lea î.Hr. Acestea înfățișează cu predilecție coborârea eroului în imperiul lui Hades, alături de alte scene plasate în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
operele lui Ovidiu și Phanocle în care este pomenită pederastia (vezi sursele scrise ale legendei ), dând naștere unui joc de cuvinte cu denumirile latine de „bulgarus”, respectiv „bougonia” și cea italiană de „buggerone” (pederast). Această interpretare coexistă cu prețuirea acordată orfismului și lui Orfeu ca artist promovând autonomia esteticului de către neoplatonicienii din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă conform acestor concepții uciderea lui Orfeu pentru prima oară în cadrul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
amintește de cele două statui ale clasicistului Antonio Canova, „Orfeu” (1775-76) și „Euridice” (1773-75), care aveau de asemenea ca temă căderea definitivă a nimfei în Tartar (Museo Correr, Veneția). În ajunul primului război mondial, poetul Guillaume Apollinaire încearcă să lanseze „Orfismul” ca mișcare avangardistă în pictură, avându-l ca protagonist pe Robert Delaunay. Mișcarea s-a înțeles ca o continuare a cubismului analitic cu accentul pus pe muzicalitatea și ritmul culorilor, dar a rămas un episod de scurtă durată. Cu mijloacele
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
cu dramatism uneori atingând treptele sublime ale tragicului. Așa că nu ne miră cum, prin noul său volum („Poeme interminabile”), Poetul Eugen Evu, academician al Accademiei Internazionale “Il Convivio”, Sicilia, Italia - a ajuns să “adulmece”, în deaproape, indeterminarea/”interminabilitatea” divină a orfismului. Poemele sale, din acest volum, vorbesc despre Supra-Omul-POET, ca despre o ființă vecină cu impersonalitatea zeilor și cu o moarte care, paradoxal, poate, “regurgitează” viață - eternitate umanizat-expresivă, de fapt: “Nu te mai zbate/suflet al meu/zbaterea însăși/ți-e
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]