31,519 matches
-
1934) prezentase prelegerea ŤLeiden und Grösse Richard Wagnersť (Suferințele și grandoarea lui Richard Wagner). De curând Hitler se instalase la cârma Reichului și dezlănțuise și în cultură represiunea. Rădăcinile lui T.M. erau înfipte în tradiția binelui și frumosului, el respingea organic cultul rasei, retorica superiorității ariene. În pofida imensei reputații, nu fusese menajat, ci smuls de pe piedestal, tratat drept o sperietoare, un trădător al națiunii, un agent al decadenței și cosmopolitismului. În pas de galop i s-au retras privilegiile, a fost
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
noi prin creații majore. Integrala Suitelor și cea a Concertelor brandemburgice bachiene a beneficiat de sonoritățile savuroase ale formației engleze ,King's Consort". Integrala concertelor beethoveniene pentru pian s-a bucurat de aderența entuziastă a publicului, iar aceasta grație viziunii organice, puternic comunicative a acestui generos muzician performer care este Christian Zaccharias în calitate de pianist solist și de dirijor al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cele două concerte brahmsiene pentru pian au beneficiat de evoluții inegale; Helčne Grimaud, pe parcursul primului concert nu
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
pădurea se mută din copac în copac, însă se-adună în jurul tău numai pădure" (XXI). Are loc o suprapunere a subiectului cu obiectul, a interiorității cu exterioritatea. Dar nu la modul conceptual, printr-o ,filosofie" a raportului în chestiune, ci organic, printr-o sudură a ființei cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă imagini ,obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
Virgil Nemoianu, Micro-armonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatura, traducere de Manuela Cazan și Gabriela Gavril. Iași: Polirom, 1996. 14 Radu Rosetti, op. cît., p. 450. 15 Manolache Costache Epureanu, Chestiunea locuitorilor privită din punctul de vedere al Regulamentului Organic și al Convenției, Tipografia Albinei, Iași, 1860, pp. 6-20. 16 Mihail Kogălniceanu, Apărarea ministerului din 30 aprilie 1860 înaintea Adunării Elective din Iași (16-17 februarie 1861), în Discursuri parlamentare din epoca Unirii. 22 septembrie 1857-14 decembrie 1861, Ediție de Vladimir
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
1919-1939), Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013. CONVERSE, Philip E., The nature of belief systems în mass publics, în David E. Apter (ed.), Ideology and Discontent, Freepress, Glencoe, 1964. COSTACHE EPUREANU, Manolache, Chestiunea locuitorilor privită din punctul de vedere al Regulamentului Organic și al Convenției, Tipografia Albinei, Iași, 1860. CRICK REPORT: Education for Citizenship and the teaching of democracy în schools. Final Report on the Advisory Group on Citizenship, Qualification and Curriculum authority, Londra, 1998; Bernard Crick, Essays on Citizenship, Bloomsbury Academic
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mincinos al noii protipendade, în zgomotul infernal al demolărilor și al hidoaselor reconstrucții, îmi găsesc întrucâtva liniștea. Asist impasibil la redescoperirea civilizației fără civilitate și a urbanismului fără urbanitate. Mă bucur că orașul explodează pentru că sper că se va redesena organic din schije și din ruine. Nu pot decât să sper, pentru că demență citadina mă țintuiește locului într-o fascinație tâmpa. Când am vreme pornesc să-i descopăr tranșeele, hogeacurile, ascunzișurile umbroase și locantele cu sclipici. Încet, încet, Bucureștiul reînvață să
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
sorb într-un adînc mai adînc decît marea/ într-un înalt mai înalt decît/ concentricul joc din aurul ochilor domnului" (ibidem). În genere (indiciu de compromis temperamental), concretul tinde spre abstract și invers. Pentru prima ipostază e probanta această diafanizare organică, (prea) intens luminiscenta, care trimite la eresul, menționat de Blaga, al unui pămînt la începuturi străveziu cum apă: "Îmi acopeream față cu mîinile - erau transparente/ îmi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente/ pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
însă la autoritate socială. "Vremurile s-au schimbat, noi suntem alții și cerem altceva de la literatura română. Ne schimbăm mereu, vin peste noi alte și alte probleme de viață care ne modifică atitudinea, gusturile și aspirațiile. Toate aceste modificări sunt organice" mărturisește autoarea în aceeași pagină în care însă spune câteva rânduri mai jos: "Sunt autori care s-au schimbat la față. Mai ales din pricina trecerii într-o altă vârstă sau vremuri, adică din motive minore" (s.m.). Prin urmare, revalorizarea unui
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
monologuri interioare prin care transpare cu ușurință omnisciența autoarei. Stilistic vorbind, întâlnim în romanul Rodicăi Braga o anumită voluptate a limbajului plastic prin care abstractul, mentalul devin palpabile, căpătând contururi obiectuale. Este o scriitură senzuală, în care se simte nevoia organică de a transforma totul, mai ales imponderabilele, în materie densă. Frazele sunt arborescente, bazate pe structuri repetitive, de unde ritmul poematic, senzația de reverberație amplă până și a celui mai neînsemnat fapt înregistrat. Există pasaje memorabile, în care temperatura trăirii personajelor
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
că simplifică nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu... Nu era un vers reprezentativ pentru Mallarmé, era ales la întîmplare. Cioculescu găsește esențialul în orice piesă a operei. Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana aniversărilor, asta e!). Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său o cursivitate extrem de rară în critica românească. Textele
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
altfel observația s-a și făcut ); totuși, dacă experiența mistică, grefată pe o evidentă vocație profetică, este, incontestabil, argheziană, nu e mai puțin adevărat că materialitatea imaginilor, care șochează, nu de puține ori prin aspectul hibrid, rezultat din aglutinarea de organic și mecanic, ne trimite cu gîndul la expresioniști, cum se întîmplă în aceste versuri: "soarele se lasă cioplit în artere de electroencefalograma inerției/ ploi sînt ridicate pe scripeți în noaptea cu farurile stinse/ și trîmbiți înăbușite de cîlții umbrei/ văd
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă în urmă o undă de duioșie. Cel puțin în această carte, Cornel Ungureanu este un critic sentimental și tonul său dobîndește adesea accente de melancolie tipice literaturii post-imperiale. Delicatețea cu care
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
avut grijă să le umple în același timp cu idei și cu emoții, să ne determine să simțim că ideile cresc din biografie și din experiență nemijlocită, așa cum plantele cresc din pămînt și din apă. Artele lui poetice sînt la fel de "organice" precum îi este lirica de dragoste. Și este mai totdeauna în lirica personală o sugestie intertextuală, o referință la carte. La 80 de ani, Ștefan Aug. Doinaș este .
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
se revărsa din ființa auctorială într-un cadru obiectual, a-l umple cu misterioasele lor semnale într-un extaz în care eul constată că lumea în care credea că a țîșnit eliberîndu-se de sine e constituită din propriile-i simboluri organice. Supusă unui asemenea suflu metamorfotic al subiectului, obiectele capătă structuri, stări și deprinderi anatomice și fiziologice (există o anatomo-fiziologie a anorganicului), după cum regnul vegetal nu pregetă a se umaniza, în sforțarea unei comunicări cu ființa omenească. Însă, fapt cu deosebire
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
Constantin Țoiu Sistemul nervos, instrument de transport, în forma organică, a detaliilor mediului... În procesul invenției, sistemul nervos nu explică nici invenția, nici subiectivitatea, conștiința adică, ci doar lărgirea domeniului invenției organice, dincolo de limitele materiale ale organismului. Lumea exterioară, odată reflectată de cortex, creierul poate să devină punctul de aplicație
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
Constantin Țoiu Sistemul nervos, instrument de transport, în forma organică, a detaliilor mediului... În procesul invenției, sistemul nervos nu explică nici invenția, nici subiectivitatea, conștiința adică, ci doar lărgirea domeniului invenției organice, dincolo de limitele materiale ale organismului. Lumea exterioară, odată reflectată de cortex, creierul poate să devină punctul de aplicație al aceleiași normativități, care, în cursul evoluției speciei, a făcut să apară progresiv structurile organice... În invenția psihologică, organizatoare a mediului, lucrurile
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
conștiința adică, ci doar lărgirea domeniului invenției organice, dincolo de limitele materiale ale organismului. Lumea exterioară, odată reflectată de cortex, creierul poate să devină punctul de aplicație al aceleiași normativități, care, în cursul evoluției speciei, a făcut să apară progresiv structurile organice... În invenția psihologică, organizatoare a mediului, lucrurile se însumează grație activității creierului, mediul perceput ajungând, prin senzațiile dobândite, o parte integrantă a organismului respectiv... Seducătoare idee!... Mediul devenind, încet-încet, sub acțiunea dominantă, acaparatoare, a inteligenței, un al doilea corp!... Omul
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că adevăratul corp al omului se situează dincolo de corpul său propriu-zis... Creația psihologică, prin urmare, (și estetică!) socotită un fel de franj al creației organice... Histeresis. Memoria comparată cu proprietatea pe care o are o bucată de fier magnetizată de a răspunde ușor unei a doua magnetizări, datorită urmelor lăsate în molecule de prima magnetizare... De unde, continuitatea impresiunilor luată ca proces. Tot Bergson, în Materie
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
mijloacele sale de fabricație, departe de a fi o repetiție automată a unor date gata fabricate și preluate ca atare... Memoria deci este activă și transpațială... fiind, nu un dat, ci o acțiune, o invenție continuă... Iar memoria generală, memoria organică sau naturală nu se termină, nu se reduce la individualitatea noastră biologică, la ovul și spermatozoid, ci se durează de milioane de veacuri - diferență între eul biologic și cel psihologic secundar și general... O distincție foarte importantă, în istoria culturii
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
proprie, persistentă, ce tinde să se reconstituie și să reapară când structura lor a fost alterată... Ceva în geniul "Învierii" ori existenței lumii de apoi... De altfel, între cele două serii enunțate mai sus nu există o graniță precisă... Aspectul organic, în sensul cel mai larg, opus aspectului determinant al fenomenului "de foule". Fizionomia generală a universului este dată de fenomenele numite "de foule" (multiplicitate) și care maschează importanța liniilor de continuitate - ale învierii, ale lumii-de-apoi!... Universul este judecat greșit prin
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
ar fi că raporturile dintre psihism și viață sunt mult mai directe și că, în orice caz, "fiziologia sistemului nervos nu este cheia acestor raporturi." Sistemul nervos n-ar putea să fie un instrument și o condiție esențială a unității organice, pentru că unitatea amibei se sprijină direct pe structura ei. Sistemul este un auxiliar de unitate la metazoarele dezvoltate; are o funcție integrativă, care însă e derivată - în fond dacă sistemul nervos asigură unitatea organismului, unitatea sistemului nervos este și ea
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
un organ al psihismului secundar, al conștienței mediului. Un briozaur, o amibă, un celenterat nu au nevoie să se autoperceapă, ca să fie el însuși, astfel încât comportamentul lor față de lumea exterioară va trebui, în mod necesar, să se confunde cu comportamentul organic intern. În timp ce o plantă sau o amibă ignoră mediul înconjurător - fiind ea însăși și numai ea - eu, ca animal superior, care simt, sunt pe de o parte eu însumi - potrivit potențialului meu organic - iar pe de altă parte sunt determinat
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
mod necesar, să se confunde cu comportamentul organic intern. În timp ce o plantă sau o amibă ignoră mediul înconjurător - fiind ea însăși și numai ea - eu, ca animal superior, care simt, sunt pe de o parte eu însumi - potrivit potențialului meu organic - iar pe de altă parte sunt determinat de ființele și de lucrurile pe care le văd, întrucât sunt conștient de ele și mă comport după ele... (citatul continuă). Psihismul primar organic nu este inconștient decât în sensul precis de: "lipsit
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
pe de o parte eu însumi - potrivit potențialului meu organic - iar pe de altă parte sunt determinat de ființele și de lucrurile pe care le văd, întrucât sunt conștient de ele și mă comport după ele... (citatul continuă). Psihismul primar organic nu este inconștient decât în sensul precis de: "lipsit de o imagine intențională îndreptată spre lume". El este doar distinct, neavând nimic obscur, iar ca activitate el este pur și simplu îndreptat spre interiorul său, adică spre propriile sale constituante
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
obscur, iar ca activitate el este pur și simplu îndreptat spre interiorul său, adică spre propriile sale constituante subordonate și nu ca activitatea psihică a animalelor superioare, către lumea exterioară. Amiba sau planta erlebt... enjoys... survole sau gândește structura sa organică avec autant de netteté cu care omul ar gândi instrumentul pe care îl va fabrica... Și precizarea următoare: "La drept vorbind, distincția dintre activitatea psihică îndreptată, întoarsă spre interior, sau spre exterior este ceva pur și simplu relativ. Amiba sau
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]