93 matches
-
rupturi inutile de sens. Având deja conturată o metaforă centrală, structurantă, capabilă să poarte cu sine numeroase versuri (este alienarea despre care am vorbit), el o parazitează prin dezvoltări și efecte ,colaterale", care nu fac decât să strice paginile plachetei. Organicismul viziunii s-ar fi cuvenit dublat de o organicitate a poeziei, de o creștere a acesteia din sine însăși, în acord cu propriile ritmuri de evoluție și performare. Nu e păcat ca aceste poeme de noapte, de o întunecată tonalitate
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
de fapt în cadrul rînduielii universale a teonomiei. (Cu această precizare - capitală - că teonomia, departe de a contracara autonomia, dimpotrivă se întrețese, ca să spun așa, cu - sau mai degrabă: în - ea, întărind-o și ajutîndu-i să se apere de ingerințele heteronomiei)". Organicismul d-lui Mihai Șora, de sorginte naeionesciană, deci luminat de credință, consunînd însă și cu destule puncte de vedere ale unor Blaga, Eliade, Noica (dl. Sorin Antohi îl pune în legătură și cu "noua organicitate" a lui Martin Buber), e
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică". "Factorul etnic" reprezentând "originalitatea noastră fundamentală" s-a menținut printr-o "tradiție culturală neîntreruptă", văzută eminescian: "ea nu înseamnă altceva decât înaintarea organică după legi proprii și nu este îndoială că organicismul există în literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici, G. Călinescu polemizează cu M. Ralea, după cum polemiza cu E. Lovinescu în problema sincronismului), ci este "un
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
unei clase (țărănimea) condamnate să dispară în noua orânduire. Lumea țărănească este ,vertebra de pământ" ce ține laolaltă Neamul și Patria, o tradiție cu un capăt pierdut în negura cosmică și cu un altul susținând, ferm, faptele noastre de azi. Organicismul viziunii, comparabil cu cel eminescian, dar întors în sine până la tautologie, face din Ion Gheorghe un neomodernist ieșit din rândul ,șaizecist", un poet al concretului apăsător (iar nu al volatilității luminoase) cu mâinile împlântate până la umeri în pământul și dramele
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
cu întreg trecutul retoric-polifonic al Renașterii și Barocului muzical. Prin raportarea la viitor, el se prezintă fie în calitatea lui de „prevestitor”, fie în calitatea lui de compozitor deja romantic (dat fiind și paralelismul cu existența lui Franz Schubert), impunând organicismul drept doctrină dominantă a romantismului muzical. Schimbarea de opțiune conceptuală de la operarea cu „prefabricate” retorice, tehnica asamblării lor mai mult sau mai puțin mecanică și imaginea compozitorului ca „retor complet”, la ipostaza compozitorului ca „plantator” sau „cultivator”, sau chiar ca
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
la ideea elanului vital care străbate întreaga operă muzicală<footnote Gavin Thomas Dixon, Polystylism as dialogue: A bakhtinian interpretation of Schnittke’s symphonies 3, 4, and his concerto grosso no.4/Symphony no.5",Goldsmiths College, PhD, 2007, p. 37: „Organicism is a key part of symphonism. Asaf’ev’s conception of an organic basis to artistic formulation was significantly influenced by the writings of Henri Bergson (1859-1941) who was a major influence on the Neo-Kantian cultural climate of pre-revolution Petrograd
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și, implicit, mentalității și identității de tip modernist și de o cu totul altă deschidere către spațiul mondialității. Analogiile aferente acestei noi specii temporale sunt tehnicismul (cu fetișizarea implicită a puterii, vitezei, eficientizării, mecanicismului și progresului etc.) în opoziție cu organicismul, a masei în opoziție cu individul, a inconștientului (ca absență a rațiunii) în opoziție cu raționalitatea și spiritualitatea. Ideea dominantă este organizată în jurul imaginii de ruptură de o ordine prestabilită sau tradițională, ruperea însăși devenind o stare permanentizată, substituind curgerea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Sensul procedurii de citare este radical diferit de cel al Berio, deoarece fiecare citat deține o funcție dramaturgică în desfășurarea tuturor celor patru părți (cu durată de peste o oră). O altă idee lămuritoare a diferenței între convenționalismul lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori. Comparația între atmosfera postmodernismului emergent în care trăiește primul și climatul tradiționalist profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității față de sacrosanctul canon al muzicii naționale
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
proaspăt, a unei noi înfloriri în fiecare primăvară. Compozitorul a prelucrat și topit o multitudine de influențe, însă întotdeauna acestea sunt într-un mod irepetabil ale lui, ale lui Șostakovici, o muzică a cărei fiecare măsură poartă în ea tot organicismul gândirii lui muzicale. Într-un mod uimitor, chiar și citatele din colaje, tipice mai ales pentru anii ’20-’30 și pentru timpul prezent, sunt receptate ca material autentic - și nu doar datorită legăturilor intonaționale, ritmice sau timbrale cu textul de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
care s-au ocupat de scriitor: intuiția remarcată de Cornelia Ștefănescu, luciditatea de Șerban Cioculescu, oralitatea expresiei de N.Manolescu, moralitatea (actului critic) de Ioana Pârvulescu ș.a. De fapt, autoarea atinge miezul problemei abia în finalul capitolului, unde vorbește de „organicismul” criticii lui Sebastian, adică nevoia de a încadra lectura textului într-o atmosferă coerentă („nici o operă nu e ruptă din timpul ei”, p.58), care ar fi trebuit pus la temelia întregului. Privilegierea unor mărturisiri adevărate în împrejurări dramatice sau
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
iar pe Proust să așteptăm cîteva secole pentru a-l citi și a-l înțelege "organic"... Problema fondului și a formei a fost pusă de reacțiunea noastră la descoperirea tardivă a Europei, în speță, a Occidentului. După "evoluția firească" a organicismului și astăzi ne învăluiam în pravile, în cronici și astăzi eram preistorie. Este o notă bună pentru adaptabilitatea și spiritul de orientare al nostru că am putut sări din preistoria tuturor secolelor de întunerec în ritmul problemelor... universale". Prin astfel
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu i se admite nici cel mai vag merit. După cum: "Organicismul elogiat de Nae Ionescu, apoi de E. M. Cioran (ce urcă pînă la M. Eminescu), nu este decît o reminiscență epigonică a gîndirii romantice" (în alte locuri, Cioran e respins mult mai drastic). Sau despre Lucian Blaga: "După cum la fel de falsă este
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Lucrul e știut și nu se cuvine repetat în mod ritualic. Criticul nu are a fi nici duhovnic, nici psiholog, nici, cu atat mai mult, impresar. Nu pledez numaidecât pentru o resurecție a formalismului, dar nici nu cred că pretinsul organicism al discursului e o soluție. Mai terestru, într-adevăr, acesta e invariabil mai popular. Obține sufragii imediate. Face prozeliți. Dar, intelectualmente, rămâne opac. Fără strălucire demonstrativa, fără ingeniozitate. Cu câteva săptămâni în urmă scriam despre o antologie a lui Liviu
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
been recently pointed out8. However, we must articulate this assimilation în some successive passage, and the first step consists în materialising that organicistic metaphor that we have previously seen growing. There is a double vector în the translation from spiritual organicism to secular organicism: the former is founded on the marriage metaphor. This theological-juridical metaphor identifies the monarch aș the prelate to a groom who marriages the mystical body of which he is part. În particular, Luca da Penne, under Andrea
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
out8. However, we must articulate this assimilation în some successive passage, and the first step consists în materialising that organicistic metaphor that we have previously seen growing. There is a double vector în the translation from spiritual organicism to secular organicism: the former is founded on the marriage metaphor. This theological-juridical metaphor identifies the monarch aș the prelate to a groom who marriages the mystical body of which he is part. În particular, Luca da Penne, under Andrea d'Isernia's
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
mentioned în other parts, of the two bodies of the king, which was the true absolute foundation of the absolute State, i.e. the baroque theological-political State, finally muscled în through this gash11. The other vector of the passage from spiritual organicism to political organicism is that of the comparison of the Pontiff first and of the Sovereign later, to the Christ. Again, Luca da Penne maintains that "aș men are spiritually reunited în the spiritual body whose head is the Christ
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
parts, of the two bodies of the king, which was the true absolute foundation of the absolute State, i.e. the baroque theological-political State, finally muscled în through this gash11. The other vector of the passage from spiritual organicism to political organicism is that of the comparison of the Pontiff first and of the Sovereign later, to the Christ. Again, Luca da Penne maintains that "aș men are spiritually reunited în the spiritual body whose head is the Christ..., șo, men are
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
focalizînd un aspect, un personaj, un gest, un detaliu și urmărind într- un mod extravagant o structură. Pe această linie a poeziei, mai atentă la limbajul imaginilor decît la cel al cuvintelor, modelul e Ilarie Voronca - depășit, însă, prin uimitorul organicism al vizionarismului cărtărescian. În Ninge peste Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
de aur ce șerpuiește-n jur spre ale cerurilor ceruri"). ¶ Franz Anton Mesmer susține că forța mentală (în 1775 va numi această putere "magnetism animal") are o puternică influență asupra corpului omenesc. Romanticii par a fi adoptat această teorie în organicismul tipic romantic; mai mult, extinzînd-o în teoria imaginației romantice cu acoperire ontologica practic infinită. ¶ Este descoperit azotul (independent unul de altul, de Daniel Rutherford, J. Priestley, K.W. Scheele și H. Cavendish). ¶ Scheele descoperă oxigenul (îl numește "aer de foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ncet se prăbușește în țarina: Vers care amintește de tradiția "poeziei cimitirelor", precum Cugetări nocturne de Edward Young, dar și de imaginile catamorfice, ale ruinelor, din gravurile lui Piranesi. 301 (VIII, 503) toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i: Blake afirmă organicismul spiritual romantic; spiritul și materia se află într-o interconexiune adîncă, macrocosmul desfășurîndu-se în microcosm, prin care puterile germinale macrocosmice intra în manifestare. Împărăția Cerului se află, așadar, în interiorul omului. 302 (VIII, 505) Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sincronie, izolaționism/europenism ș.a.m.d. de-a lungul ultimelor două sute de ani în geografia socio-mentală românească. Subiectele delicate (paseismul reacționar eminescian, adversitățile față de revoluția de la 1848, extremismul interbelic, amestecul de naționalism și „haine de soi” din cărțile lui Cioran, organicismul și utopia regresivă ce se regăsesc, de la Eminescu la puseurile antisincronizante de astăzi) sunt tratate contextualizat, cu circumstanțe atenuante, cu un real talent de arbitraj, A. fiind un moderator prin excelență. Omul conjuncției (și nu al disjuncției) se vede și
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
viziune comună celor amintiți a fost aprofundată de Școala de la Chicago. Dar, așa cum arătam și mai devreme, cele două solidarități la Durkheim sunt de fapt două aspecte ale aceleiași societăți la același moment. Solidaritatea mecanică persistă în societățile care manifestă organicism. Sunt două fețe ale aceleiași monede. Pentru migranții din mediul rural aceasta implica re-socializare. Omul orașului își trăiește viața într-o pluralitate de contexte, locuind undeva, lucrând altundeva etc. Această pluralitate de contexte este replicată structural în ecologia primară a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cea a lui Moldovan), statul eugenic lua ființă ca o dezvoltare naturală a nevoilor organice ale națiunii, În epoca modernă. Eugeniștii subliniau, În același timp, necesitatea de a construi un astfel de stat pe principii raționale. Perspectiva eugenistă - În cadrul căreia organicismul se juxtapunea raționalismului, iar puterea, responsabilității - reprezenta o poziție distinctă În peisajul ideologic al României interbelice. Alți actori ai scenei politice Încercau să se identifice fie cu o ideologie organică, precum naționalismul tradiționalist sau gândirismul mistic al lui Nichifor Crainic
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
temperament impulsiv, un spirit acut și bătăios, foarte la largul său în polemica de idei, rigidă totuși uneori, marcată de confuzii și cu spectaculoase excese. Încercând să aplice ideile materialismului istoric (pe care îl numește materialism economic), combate darwinismul social, organicismul lui Spencer, anarhismul. Se ocupă și de alte probleme, cum ar fi tactica și teoria mișcării socialiste, iar anumite „chestiuni agricole” le privește, în bună parte, printr-o optică narodnicistă. Cu apariția, în „Evenimentul” (1893), a primului său articol de
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
să mă refer, ci la numeroasele interpretări (nu doar la cele legate de imaginar, imaginație, imagine) care au fost motorul multor texte romantice de mare suflu. Obiectul artistic numit natură În scrierile romantice este o chestiune de interpretare prin imaginare. Organicismul romantic e acum Împrăștiat În bucățele de substanță „esențialistă”, și cred că, din lecția romantică, ceea ce s-ar potrivi pentru această seară ar fi fragmentul, fragmentariul, fragmentaritatea. Trupul lui Osiris, al lui Orfeu a fost sfâșiat. Este de observat că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]