15 matches
-
de alterarea structurii ADN sau schimbarea stării de diferențiere a celulei. Gudroanele rezultate din arderea țigaretelor par a avea acțiune carcinogenă de tip promotor. Studiul fenomenului de transformare malignă este deosebit de complex și realizat la nivele diferite - molecular, celular și organismic. Era geneticii moleculare în studiul neoplaziilor a început odată cu descoperirea „oncogenelor celulare activate ce acționează dominant”(Shih și colab., 1981). Abordarea holistică, interdisciplinară, a fenomenelor din carcinogeneză, este singura care oferă noi dezvăluiri ale acestui fenomen extrem de complex. Celulele embrionului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dominant moștenite, care nu se modifică în timp, iar pe de altă parte, pentru diferențele structurale interindividuale nu pot fi confirmate, ci doar sugerate repere predictive (Lewis, 1997; Caspi, 1998Ă. Există mai multe modele personogenetice. Unul dintre ele este modelul organismic - centrat pe individ -, care consideră că individul se maturizează gradual, prin acumulări progresive (Pervin, 1990Ă. Este relevat rolul relațiilor parentale - cu mama, în special - ca factor personogenetic major. Atributele noastre cognitive, afective și adaptative în situații particulare sunt eferențe ale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
reconstruiește trecutul, care își pierde legătura cu realitatea fiind un construct imaginar. Gândurile noastre sunt condiționate de nevoile noastre, iar acestea devin funcții ale minții noastre. Ca urmare, dezvoltarea personalității nu e unidirecțională - ca în cele trei variante ale teoriei organismice -, ci complexă, multidirecțională, în funcție de nevoi și de context. Ne dezvoltăm personalitatea nu doar pornind de la predispoziții și experiențe precoce, ci trăind într-un prezent pe care-l cunoaștem și fiind mereu conștienți de noi înșine. Relația mamă-copil evoluează, în timp
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
învinge complexele de inferioritate) de exemplu: Demostene a devenit un mare orator pentru că a fost bâlbâit. Dictonul „nu există boli, ci bolnavi” subliniază importanța particularităților reactive individuale. Din punctul de vedere al psihologiei medicale, aceste particularități reactive sunt atât somatice (organismice) cât și ale persoanei. În constituirea specificului individual un rol important îl au factorii ereditari („genetici”) și factorii de mediu ambiant. Factorii de mediu intervin de cele mai multe ori, prin mijlocirea unor experiențe de viață. La om factorul experimental este esențial
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
baza nerecunoștinței sau a defăimării laice, ci tocmai această ambivalență care-l face pe pacient sau pe candidatul lui la boală să diminueze calitățile și să exagereze defectele celuia care are competența și dreptul de a interveni în viața sa organismică și personal-intimă, celui de care a fost sau este dependent. Ughetti notează că, în spectacolele vulgare, profesiunea de medic este considerată ca un fel de alternativă a destinului de criminal; „nu există medic la care publicul să nu găsească vreo
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
sens biologic general, competența se referă la capacitatea organismului de a interacționa eficient cu mediul în vederea asigurării mentenanței acestuia" (Deci și Ryan, 1985, p. 27). Teoria autodeterminării cuprinde patru "sub-teorii": teoria evaluării cognitive (cognitive evaluation theory CET), teoria integrării organice (organismic integration theory), teoria orientărilor cauzale (causality orientations theory) și teoria nevoilor primare (basic needs theory). Teoria evaluării cognitive, cea mai cunoscută dintre cele patru "mini-teorii", postulează diminuarea motivației intrinseci ca urmare a recompensei extrinseci, mai ales atunci când recompensele sunt explicit
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
specie, în cadrul complexului biocenotic. Sinteza unei acrasine de către Dyctiostelium mucuroides reprezintă un semnal major pentru salvarea populației în momentul apariției unor condiții restrictive de mediu. Mesajul (semnalul) lansat de ADN este interpretat în mod diferit, pe diferite paliere (celular, histologic, organismic, populațional, biocenotic). 2. Codurile ființelor vii sunt duale. Orice semnal înseamnă informație, înseamnă mesaj. Acesta are o semnificație, este adresat cuiva și trebuie decodificat (descifrat) pentru a fi folosit. Organismele vii se reunesc și interacționează unele cu altele, folosind fie
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nume "Creatura", nume îndrăgit de Gregory Bateson (I), care ne va introduce în ideile așa-numitei Școli de la Palo Alto (II), în auto-organizare (III), în conexionism sau versiunea expresivă a inteligenței artificiale (IV), în mass-media expresive (V) și în concepțiile organismice ale noii științe organizațiilor (VI). I. Creatura "Bateson irigă teritoriul său printr-un Rubicon ontologic. Pe unul din cele două maluri, Pleroma, lumea atomilor și a bilelor de biliard. Pe celălalt, Creatura, lumea organizării vii și a evoluției care, prin
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de a evita dezalienarea: critica. VI. Comunicarea expresivă în noua știință a organizațiilor Putem aici să consultăm, în mod util, ba chiar să explorăm sistematic Handbook of organisational communication 105. În acest Handbook sînt evaluate foarte numeroasele contribuții la teoria organismică a organizațiilor și se folosește frecvent metafora organismului. Dar, din lipsă de spațiu, preferăm să ne concentrăm atenția pe eforturile unui mare precursor al acestui tip de teorie: Martin Landau, profesor tot la Berkeley. Martin Landau sau complexitatea lui 747
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și „pulsiuni” incompatibile. Concepțiile „psihanalitice”, minimalizând, mai mult sau mai puțin, rolul conștiinței, al condițiilor social-istorice în dezvoltarea omul, faptul că acesta este o ființă socială, o personalitate, absoluțizează rolul determinărilor interne și, implicit, limitează problematic frustrației la o interpretare organismică, biologică. 3) În sfârșit, o analiză a frustrației și în lumina concepțiilor psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a dezvoltării, organizată pe un fundament superior, acela al conștiinței de sine și de altul, pe baza relațiilor sociale concrete”. (V. Pavelescu, „Invitație la cunpoașterea de sine”, p. 32). „Fenomenul frustrației” este determinat, așadar, de o constelație de variabile: situaționale, organismice, motivaționale, de învățare, socio-culturale etc. Înțelegerea și interpretarea științifică a acestui fenomen implică, prin urmare, considerarea lui ca un ansamblu unitar de „situații” și de „relații” sociale concrete, de „aspecte psihologice” diferite (motivaționale, afective, cognitive, voliționale etc.), și de „moduri
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
compatibile cu viața, fie că sunt avantajoase selectiv, fie că sunt neutrale, vor fi menținute și perpetuate, intrând în genofondul populațional. Cele cu efecte deletorii sunt supuse presiunii selective și sunt eliminate în decursul generațiilor. La nivel molecular, celular și organismic, în cursul evoluției regnului animal, au fost elaborate mecanisme capabile să discrimineze între self (propriu) și nonself (ceea ce nu este propriu organismului). Mecanismele de recunoaștere și discriminare între self și nonself stau la baza răspunsului imun (RI), realizat prin interacțiuni
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și Linley (2006) includ în această categorie și teoriile sociocognitive ale stresului posttraumatic, precum și teoria procesării informației a lui Horowitz. Combinația dintre perspectiva centrată pe persoană cu psihologia pozitivă a ultimilor ani a dus la o nouă teorie: teoria valorizării organismice. Această teorie recentă consideră omul ca având o abilitate înnăscută de a ști ceea ce este important pentru el și ce este important în viață pentru a avea un sentiment de împlinire. Confruntarea cu adversitățile are un efect de zguduire a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
permită observarea interacțiunilor dintre comportamentele studiate și variabilele capabile să le explice. Acest model reia în schema S-R-C ansamblul faptelor observate relativ la comportamentele problematice (R) cât și studiul evenimentelor antecedente (S) și ale celor consecutive (C). Modelul integrează, însă, variabilele organismice și evenimentele trecutului (O) dezvoltate de către Bandura în schema S-O-R-C. In planul ipotezelor explicative, el sugerează unele raporturi de cauzalitate bio-psihosociali, multifactoriali și retroactivi, care orientează spre intervenții multimodale și multifocale. Fiind mai mult decât un instrument tehnic folosit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
interne) pe care le-au produs. Calitatea și cantitatea datelor obținute permit atingerea progresivă a cinci obiective: - descrierea precisă a comportamentului (comportamentelor) problemă; - identificarea variabilelor contextuale care contribuie la apariția acestora; - identificarea consecințelor care participă la menținerea lor; - identificarea factorilor organismici sau a evenimentelor care fac parte din istoria individuală susceptibili de a le explica geneza; - selecția scopurilor tratamentului. La capătul a două întâlniri, un clinician experimentat dispune, în mod obișnuit, de date suficiente în legătură cu aceste obiective, chiar dacă trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]