209 matches
-
și de convenabil ca aceasta să își golească de sensuri propria-i interioritate, în loc să se lase desăvârșită de ele, și să își întindă cu nerușinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realității orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca și cum noua paradigmă a societății de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părțile sale în irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela că “Alinierea realității la mase și a maselor la realitate
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
toată sumedenia de norme și de principii sănătoase construite de omenire secole la rând, urinal unde fiecare cetățean al planetei Pământ, partizan declarat sau nu al non-formei și al anti-fondului postmoderniste, să își reverse într-o permanentă stare de batjocură orgiastică feluritele-i dejecții corporale biodegradabile. Fiindcă arta dejecțiilor mundane a ajuns fără doar și poate azi întâia lege de bază a comunicării prezente însușită cu destul de multă rapiditate de către intelighenția actuală foarte dornică, de altfel, de titluri și de onoruri
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_ce_caut_eu_in_postmode_magdalena_albu_1346160151.html [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
locatari! Vrând, nevrând, la masa românului, în sufrageria românului, pe perna patului românului, în coasta românului, în aerul românului, în auzul și văzul românului, în sufletul, nervii, gândul, somnul românului mișună puzderia ziselor persoane publice de la televizor, ca mascații ritualurilor orgiastice! Ei, de aceea sunt pe lume teatrele României, cu făptuitorii lor profesioniști! Între făptuitorii aceștia, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” e tatăl și deopotrivă copilul teatrului românesc, cel dintâi și cel de-al doilea neavând nimic a face în niciun
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1425617385.html [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
aplauze?! Cucerirea libertății în România de azi nu decurge din fapte bune, așadar! Întregul tablou al societății românești contemporane edifică binelui răstigniri, crucificări, anchete la țâțâna ușii, urmăriri, ascultări, spionări, aruncări în fundul iadului ocnelor... Pe când răul indică scene de spectacol orgiastic, ridicări de statui de idoli, sacralizarea puterii, dictate, doctrine pro-putere, sfâșieri, fără minimă încercare din partea legii, de a fixa limitele urcării în spinarea celor mulți. Sosește Crăciunul! Gigi Becali, însingurat, trist, înlăcrimat e crucificat după gratii. Fără el țara pierde
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/George_becali_cei_care_nu_se_aurel_v_zgheran_1386601295.html [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
în vomă a propriilor exponenți. Vorba lui Sadoveanu (neavând la dispoziție materialul respectiv citez dintr-o memorie deficitară): La Caragiale până și voma devine artă. Acești actori de farsă, își vor juca comedia fraternității, participând, până la urmă, la un festin orgiastic. Însăși Stan Popescu, „șeful meu, polițaiul ( ... ) volintir în Italia, volintir într-o revoluție polonă, vrăjmaș jurat al tiranilor și frate pasionat al poporului”, un bonviveure tomnatic, îmbrăcat (ni-l închipuim noi, căci autorul nu mai are timp de detalii, cu
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
sensul invers al curgerii timpului, cu ușurință putem constata faptul că toate secolele istoriei omenirii ce și-au pierdut inocența și secundele datului lor lumesc, amplasând piedestaluri uriașe creșterii numai în sens limitat organic a individului și a stărilor sale orgiastice multiple, nu au reușit să contureze în substratul adânc al Ființei create de celestitate nimic pozitiv decât cultivarea unui imens gol afectiv nenatural acesteia, dar și incapacitatea de judecată obiectivă a Omului asupra sensului său ontologic singular - „comuniunea în lumină
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
conturului care fac din ele niște obiecte spațiale”(T. Vianu-Ion Barbu). Diferențele se conturează încă de la viziunea asupra antichității: „...pe când Leconte de Lisle și Heredia cultivă mai cu seamă Grecia mitologică, Ion Barbu evocă Grecia misterelor eleusiene și a culturilor orgiastice ale lui Dionysos”. Versurile de o conciziune și o eleganță clasică au mai întâi un remarcabil simț plastic: „Întocmai ca acele soluții care cristalizează în întregime când le amestecăm cu o singură picătură dintr-o licoare străină, tot astfel în
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Zeul Fricii cu dinți de șobolani roșii și aripi de bufniță oarbă. - Ai dreptate! - zice cea cu plete lungi către cea blondă - “Aici treburile de pe pământ nu mai sunt ca cele din cer. Iată! Aici împărtășania începe cu un rât orgiastic și se termină cu un ospăț canibalic. Liturghia nu mai este comemorare cu cele șapte sacramente, ci actualizarea unui sacrificiu uman printr-o jertfă colectivă. Iată! Aici oamenii îl ucid din nou pe Omul Dumnezeu și apoi îl mănâncă și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1340045536.html [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
disimulare ce-atrage fapta ascunsă, îngropată bine, și care în interior se agață și trage în zilele utilate de mâini asasine. 71. Reperaj: cântare de om, nu de fluier, prinsă cu lanțuri în temnița-cursă de șoareci, unde se petrece un orgiastic adulter între păduchii lați și mindirenii pureci. 72. Reperaj: fluierat de țignal, nu de flaut, pentru omul mic și nervos dintre Est, care execută o sângeroasă lovitură de stat-fault rănind jucătorii din Vest. 73. Reperaj: o atroce nebunie cu tâlc
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1475329433.html [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
cu tot. Ele ne îndeamnă misionar să ființăm nicidecum după prescripția legilor imanente ale divinității, ci aidoma unor viermi palizi și încârligați pe marginea propriei noastre viețuiri terestre. Una stearpă, umilă, decojită de sensurile ei fundamentale, tăvălită prin alchimia Trieteriului orgiastic și care cu greu își mai gășește azi vigoarea lăuntrică de a ajunge din nou la seva ei primară. Ca să fim sinceri, nici nu are cum. Resorturile limitate ale umanității contemporane au fost construite de așa manieră încât gradul de
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_hingherii_lui_magdalena_albu_1387667452.html [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
Singur și îndurerat pentru tot restul vieții, Orfeu și-a găsit, până la urmă, pe meleagurile natale sfârșitul, fiind sfâșiat în bucăți de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Acestea erau mânioase pe el pentru că nu a participat la cultul lor orgiastic. După Ovidiu, capul și lira sa au fost aruncate în râul Hebrus și purtate pe marea Egee până pe țărmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cât pe ce să fie înghițit de un dragon, împietrit până la urmă de către Apollo. Deoarece capul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
sunt tipice pentru antichitatea tărzie. Importante surse pentru cultele de mistere ale antichității târzii sunt și scrierile primilor creștini, în care se adoptă o atitudine extrem de critică față de aceste manifestări religioase. Autorii creștini vehiculează cel mai adesea imaginea unor culte orgiastice.
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
disoluția magnetismului existențial. E, în aceste desene, o lume plină de transfigurări metaforice și de substanță jertfelnică, cerându-și clipa de grație și mântuire, în imagini fie ale răstignirii, devoțiunii, jertfei, altruismului, răscumpărării, pocăinței, ispășirii, salvării, mântuinței, căutării, fie ale orgiasticului, demoniacului, dionisiacului, stărilor catabazice, opresivului, violenței, disoluției, rupturilor și fragmentărilor de tot felul. Pretutindeni întâlnim expresive simboluri grafice ale unor metamorfoze dureros-ispășitoare, de unde și fiorul tragic al viziunilor «răstignite» și al unei înțelegeri superioare în materie de predestinare a lumii
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
emoțiile gingașe ale dragostei. Evident, se spune că autoarea dansului este Parvati; ea l-a învățat de la Usha, fiica lui Vana și soția lui Anirudha. Lasya este caracterizat prin mișcări ritmice, calme, gingașe, delicate, muzică și emoții juxtapuse peste violentul, orgiasticul și sălbaticul dar sublimul tandava. Spre deosebire de muzică, dansul clasic indian s-a schimbat foarte puțin de-a lungul secolelor și dansatorii realizează recitalurile lor în acord cu preceptele tradiționale descrise de Natyashastra. Dansul indian implică întregul corp al artistului; ochii
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor. A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soțul ei, Attis, era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman. Era adesea confundată cu zeitatea
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman. Era adesea confundată cu zeitatea Rhea, mama lui Zeus, din mitologia greacă.
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
atribuite orficilor. Se presupune că orfismul a exercitat și mai târziu, în imperiul roman, o anumită atracție asupra maselor, asemănătoare cu cea a altor culte orientale de factură mistică despre care se știe mai mult, de exemplu a mitraismului. Elementele orgiastice ale serbărilor dionisiace au fost preluate de bacanalele romane. Din această cauză și datorită caracterului inițiatic, orfismul a fost interzis împreună cu toate cultele orientale și cu misterele din Eleusis în anul 382 d. Hr. de către împăratul roman Teodosiu I. În
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Leneele din decembrie și ianuarie erau caracterizate de reprezentații teatrale de tip cultic, asemenea micilor și marilor Dionisii, care erau influențate probabil de orfism. Atunci zeul era sărbătorit sub numele de Bromius (Asurzitorul) în cântece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Din obiceiurile de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă tragedia, din procesiunile cu simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greacă. Sanctuarul templului de la Delphi era consacrat în timpul iernii lui Dionis și doar vara lui Apollo. Misterele zeului
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
noile ritmuri muzicale (pop, rock, manelele sud-estice), de melodii barbare, care conduc sufletul spre anarhie, iar corpul spre entropie. Dintre aspectele negative ale rock-ului, faptul că exercită atracția barbară față de dorința sexuală, nicidecum dragostea, erosul; cultivă gustul pentru starea orgiastică, care, fiindcă este reprimată de părinți, produce ura adolescenților față de ei, față de orice prejudecăți și autoritate în general; generează conflicte în numele așa-zisei conștiințe eliberate evocată de Tocqueville ca notă a "viitoarei arte democratice"; (12, p. 84) este semn al
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acesta din urmă accede la frenezie, la un soi de iluminare dionisiacă, ce, poate din străfunduri tracice, se conectează la o mitologie primară a terestrității exaltate. Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș, pizmaș, înfricoșat, prin aer... Orgiastic! Ca tăciunii! Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm Bursucul. Întâi și-ntâi, că nu e deloc al tău, se bagă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
extatică”. De fapt, ciudat doar în măsura în care, între delir și detașare, identificăm o ruptură, un hău. În realitate, între ceea ce va căuta Cioran la Paris, adică „detașarea de lume” și „presimțirea extatică” pe de o parte, și beția simțurilor, adică vitalismul orgiastic pe de altă parte, diferența nu-i decât de instrumente, sau de cauze, nu și de consecințe. În fine, creștinismului, Cioran îi va prefera, finalmente, budismul. Dar nici budismul cu convingere. Reluând parcă afirmația referitoare la baudelaireenele „postulate contradictorii”, Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]