5,945 matches
-
o anume satisfacție în a se autoflagela, fără absolut nimic mistic în ea, sau un soi de răzbunare pe egoul său pe care, după cum scriam, îl învinuiește de toate greșelile iremediabile comise. Scriitorul nostru este un amestec de timiditate și orgoliu, mixtură mai explozivă decât un cocktail Molotov, de mizantropie și dorința de a fi împreună cu ceilalți oameni. Rezultatul: singurătatea. Care nu este vocația sa ci oconsider a fi un eșec. Acest eșec nu poate să-i fie imputat decât în
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
extrem de bun, foarte ,select" din ,Micul Paris" a fost traumatismul puternic al copilăriei scriitorului care i-a lăsat stigmate adânci pentru totdeauna. Puiul de țăran a apărut la ,Spiru Haret", ca o jivină ,exotică", sau ca ,bunul sălbatec". Timiditatea și orgoliul au provocat atitudinea ,agresiv-defensivă". Palma primită pentru că-și burdușise buzunarele cu pâine, zgomotul blacheurilor primilor lui bocanci, care răsuna pe coridoare, i-au inspirat pentru toată viața oroarea de ridicol. Dintr-un punct important de vedere, Octavian Paler poate fi
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
prezentatoare de emisiuni, dar ne ajunsese un moment senzațional... Însă îmbrățișarea lor afectuoasă a mai consfințit o dată, dacă mai era nevoie, că există un sentimentalism moldovenesc specific și sincer care, când îl apucă pe om, acesta calcă în picioare toate orgoliile și principiile... - Fain-frumos și sănătos, ar zice un harghitean. POȘTA RUBRICII. Domnul Traian Băsescu, Cotroceni. Da, este așa cum ați declarat la emisiunea Profesioniștii, deci, aveți dreptate: Marea Neagră este un lac rusesc, fiind, de fapt, mâna lungă a Lacului Aral strecurată
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
blocul în care locuiesc. De fapt, ei sînt majoritatea. Supraviețuitorii industrializării lui Ceaușescu. Foști muncitori și ingineri de pe platformele industriale ale Capitalei. Locuiesc la bloc, au o Dacie veche, datorii la întreținere, se hrănesc prost, muncesc la negru. Micul lor orgoliu, de oameni care au avut un rost și au însemnat ceva la un moment dat s-a transformat într-un fel de colac de salvare al unei nostalgii după vremurile de odinioară. Se agață de ceea ce au fost, pentru a
Ucisă din dragoste de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11290_a_12615]
-
așa cum se hotărâse în protocolul de acord". Oana Orlea, mai 2005. Din lipsă de spațiu Trebuie să pun punct aici, sau să promit printr-un Va urma, cine știe când, o continuare, mai mult poate pentru a-mi dovedi mie, orgoliului meu, o putere de concentrare, de sinteză, pe care n-o am, pentru a mă ține de cuvânt și a-mi onora enunțată destul de vag, de altfel, pe la începutul paginii, intenția de a comenta în cheie subiectivă mai multe puncte
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
Unele voci s-au pripit reclamînd goliciunea poemelor secate de orice sensibilitate, dar niciodată rolul receptorului n-a fost mai important. În primul rînd, tradiția poetică obligă: nu poți pricepe intertextul fără text. Sigur, e și puțin din răsfățul și orgoliul auctorial, dar notele și trimiterile ce însoțesc fiecare poem din Rebis au un rol foarte clar de aide-livresc/lingvistic, un manual de palimpsest așa cum rebusurile (spre deosebire de integrame) sînt însoțite întotdeauna de un mic dicționar de termeni rari. Să luăm, aproape
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
țin cu dinții la confidențialitate au în mod sigur ceva de ascuns. Este printre puținele lucruri pe care le-aș schimba din actualul cod al muncii, altfel destul de bine structurat. Mă rog, ar mai fi ceva dar nu acum. când orgoliul se bate cu principiile, nu iese nimic bun... Ai nume frumos...Bucura-te de Sfintele Sărbători, și lasă politică pe 2009. Și să sperăm că va fi un an doar cu principii...
Politica redusă la absurd by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82782_a_84107]
-
se consideră azi un soldat credincios al intereselor României. Frumos spus, dar, dacă opoziția democratică aproape că nu are nici o importanță în Parlament, n-ar trebui să ne amintim și de patetica dezertare a soldatului care a pus micul său orgoliu mai presus de interesele țării, care ar fi avut nevoie de o autentică opoziție?
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
bască, personalități accentuate și purtători ai nimicului, a creat o lume independentă de el, fără sens și fără relief în absența lui. Nu o să închei cu insulta de a-l considera un artist sau un om modest: Victor Rebengiuc are orgoliul artistului împlinit, el știe pe ce lume e și cât valorează el în această lume, e cu totul străin de ipocrizia autodiminuării căutătoare de laude. Mă gândesc la zâmbetul cu care va citi aceste rânduri.
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
unor instituții democratice pe care le-am adus din afară. Ar fi, cu alte cuvinte, fondul nou intern creat de niște instituții importate. Două lucruri se produc în istoria noastră confruntată cu o asemenea provocare. Primul este refuzul formei noi. Orgoliul național ne împiedică să acceptăm că, de exemplu, Constituțiile României din 1866, 1923 și 1991 au avut, toate, un model francez. Sau că administrația a copiat-o pe aceea franceză, la sudul Carpaților, și pe aceea austro-ungară, la nord. Rezultatul
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
Vor apărea noi forme de exprimare artistică. Alte forme de artă. E greu de spus ce se va întîmpla cu poezia în această nouă lume. În fond, într-o societate de consum, poate că arta ar trebui să renunțe la orgoliul de a dura în timp. Poate că poezia va dispărea și ea, la rîndu-i. Nu știu... Iar tînăra noastră literatură va fi dată uitării. În acest context, în contextul fenomenului globalizării, cultura popoarelor mici și mari se află în pericol
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
mi-am cioplit un monument/ că mușuroiul de cîrtita/ peste care mișuna furnici/ și crește mai înaltă iarbă -/ asta e tot Doamne?/ asta e tot" (Mușuroiul de lumină). Mișcarea tactică obișnuită a acestui lirism o constituie compensația. Departe de poză orgoliului, a declarativitatii redundanțe, Dumitru Chioaru e mai curînd un resemnat, care se silește a nu provoca existența chiar dacă e decepționanta, sub egida unei conștiințe decente, a unei discipline morale. Nici o fulminație, nici o blasfemie, nici o erupție apocaliptica nu acoperă ecranul molcom
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
și necreate, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: îngînduratul și solitarul luptător cu materia, creatorul de chipuri și cioplitorul de imagini, omul fără memorie personală, fără posesia măruntă a propriilor plăsmuiri și fără orgolii, mărturisite sau numai subînțelese, de stăpîn peste o împărăție de fantasme pe care doar el singur le vede și pe care tot numai el singur, în întregul univers, poate să le strige pe nume, să le dea formă și viață
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
sursă a fericirii, lenea sau, vai!, chiar incapacitatea de gândire par să reocupe prim-planul scenei mondiale. Oameni altminteri inteligenți (și de-ar fi doar ei!), gen Pierre Bourdieu, Danièle Sallenave, Serge Halimi sau Claude Lanzmann -inteligențe cariate de vedetism, orgolii și complexe inavuabile - ajung în situația paradoxală (îl citez din nou pe J.-F. Revel) ca în ciuda privilegiilor, a invulnerabilității și a subvențiilor pe viață să n-aibă alt ideal decât distrugerea societății care le-a pus totul pe tavă
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
în jocul compromisului, iar pe de altă parte par să accepte cu seninătate ideea că domeniul cultural e prin firea lucrurilor unul plicticos și tot ce rămîne de făcut e victimizarea. Nu se luptă, nu sînt bătăioși, par lipsiți de orgoliu, nu-și folosesc atuurile, ci se retrag într-un colț și chicotesc. O strategie cu totul ineficientă. Povestea de dragoste e scrisă în aceeași cheie a urîtului, chiar dacă de cîteva ori luminată de imagini memorabile. Ceaiul de iasomie, licorile și
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
de factură spiritualistă din cadrul grupului Prolog și, mai apoi, din ambianța Catacombei, autoriatea unui veritabil patriarh. Subiect al unor mitologii ad-hoc, amestec ciudat de rafinament, discreție, omniprezență și dogmatism, teoretician al umilinței și al smereniei, dar, deseori, practician al unui orgoliu surd și al unei vehemențe abia șoptite, el este cunoscut mai mult prin autoriatatea sa morală și prin aceea de orchestrator de imagini, de creator de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
simt mai român decât oriunde, cu alte cuvinte invidios, nesuportând capra vecinului. De aceea, mă pomenesc năpădit deodată de imaginea văzută cândva la jurnalul de actualități UFA cu batalionul german de onoare defilând marțial chiar pe sub acest Arc sacru, al orgoliului franc. În după-amiaza lui 14 iulie, însă, Franța ca și Mama Natură aveau să fie repuse pe deplin în drepturi în părculețul floral Paul Langevin, de sub Politehnica bătrână. Un scuar lung de vreo șaptezeci de metri, lat de doar treizeci
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
o paranteză în care intră și se conservă toate valorile primejduite în afară: dragostea, onestitatea, prietenia și opera. Cît despre acesta din urmă, se poate spune că există la Radu Petrescu un filon maiorescian al jurnalului: pe alocuri izbucniri de orgoliu, încrederea constantă (chiar dacă străbătută de crize) în menirea de scriitor, în perenitatea scrisului, în rezistența detaliului insignifiant ("Pentru mine totul are importanță"), în construcția răbdătoare și discretă. Iar prietenia, despre care atît de mult s-a vorbit și pe care
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
alții chiar sînt scriitori, așa cum este Cristian Tudor Popescu, indiferent cît de acide ar fi relațiile lor cu lumea literară. Tia Șerbănescu nu pare să se încadreze în aceste două categorii, în primul rînd pentru că îi lipsește un lucru esențial: orgoliul. Tot acest jurnal, scris între 1987 și 1989, apărut acum cu titlul Femeia din fotografie, este o lungă probă a acestei lipse de orgoliu, care nu e neapărat o calitate, dar trebuie să recunoaștem că e un lucru rar. Cei
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
să se încadreze în aceste două categorii, în primul rînd pentru că îi lipsește un lucru esențial: orgoliul. Tot acest jurnal, scris între 1987 și 1989, apărut acum cu titlul Femeia din fotografie, este o lungă probă a acestei lipse de orgoliu, care nu e neapărat o calitate, dar trebuie să recunoaștem că e un lucru rar. Cei care s-au oripilat în fața jurnalului lui Mircea Cărtărescu, pe nedrept și făcînd dovada unui fel cu totul provincial de a citi confesiunile unui
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
că jurnalul Tiei Șerbănescu nu e jurnal, ci roman non-ficțional, nu facem nici o speculație gratuită, nici un compliment de stimă, nici ierarhizări stupide între genuri. Ci facem un pas pe care scriitoarea nu l-a făcut dintr-o neverosimilă lipsă de orgoliu. Tia Șerbănescu, Femeia din fotografie, Jurnal 1987-1989, cu o prefață de Dan Cristian Turturică, Editura Compania, 2002, 294p., f.p.
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
Naționalului, președintele Iliescu și altețele regale. O conjunctură favorabilă pentru o zi greu de uitat. Organizatorilor, tuturor, felicitări! M-am simțit, fie și pentru o seară, făcînd parte din altă lume, occidentală și civilizată, mondenă, ipocrită și fină, luptînd împotriva orgoliilor și a vanităților. Un singur lucru învățăm mai greu, fiind tributari, încă, unui alt sistem de a judeca și de a premia: la sfîrșitul serii se concretizează un palmares - subiectiv, eronat, discutabil, contestabil - cu învingători și învinși. Aceasta este regula
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
intrarea în Uniunea Europeană și nu - așa cum se întâmplă azi - măruntele pomeni date de statele bogate. A ne crampona de-un simbol care și-a trăit traiul și ne-a mâncat nervii înseamnă nu doar lipsă de realism ci și prostesc orgoliu. Aceiași oameni care vor să intre în Europa aducând elogii deșănțate mareșalului-criminal Antonescu fac apoplexie la gândul că va sosi ziua în care leul fără zimți și fără dinți va deveni piesă de muzeu. Sunt sigur că aceleași personaje văd
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
timpul nu pare să fie, iată, foarte bună. Să fie înscrisă această limitare în destinul nostru de cititori? Să țină de natură, de cultură (formație, canon etc.) ori de amîndouă? Și, mai cu seamă, să fie fără leac? Nu din orgoliu răsar aceste întrebări, ci din obligația de a ne cunoaște pe noi înșine, dacă dorim (și toți criticii adevărați doresc asta) să-i cunoaștem pe alții. Cum, adică, să pretind a citi bine miile de opere pe care timpul mi
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]