107 matches
-
islamice medievale. În august 1954 la un congres al orientaliștilor la Cambridge, el a prezentat un articol-manifest intitulat „Istoria economică și culturală a Orientului musulman în Evul Mediu”, în care a lansat o platformă provocativă în raport cu căile de cercetare ale orientalisticii de până atunci. A pretins ca în cercetarea Orientului să fie aplicate aceleași metode științifice ca acelea obișnuite în istoria Occidentului și a propus o listă întreagă de subiecte de cercetare care a consternat pe unii din „orientaliștii clasici” prezenți
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
și traduceri. A fost membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății Astra. A fost membru al "Societății Literare Române" (1866), viitoarea "Academie Română", fiind ales mai târziu vicepreședintele ei. A fost membru al "Societății Germane de Orientalistică".<br> A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
protestant, fiind remarcat și acordându-i-se bursă. La rândul său, a meditat copii pentru învățământ. În anul 1863, se află la Budapesta, iar în anul 1865 își începe studiile la Breslau (celebrul Seminar Rabinic, Universitatea - Facultatea de Filosofie, de Orientalistică ș.a.). A fost îndrumat și ajutat material de profesorii Z. Fraenkel și H. Graetz (cunoscutul istoric). După absolvire, a trăit scurte perioade la Cernăuți și Iași, dând meditații. A trecut prin experiența "vieții la țară", pe moșia unui evreu, Mayerhoffer
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
Din lucrările colocviului, publicate sub titlul André Scrima. O gîndire fără țărmuri, analele Institutului Sergiu Al.-George preiau trei comunicări - probabil primele din volum - avînd semnăturile lui Michel Dousse, Michel Chodkiewicz și Radu Bercea. De citit, și pentru nespecialiștii în orientalistică, e studiul lui Andrei Cornea, King Josiah's Revolutionary Restauration, o punere în paralel a inovației ca factor pozitiv, mai mult, ca necesitate, așa cum e ea privită în zilele noastre, cu inovația ca rebeliune, din timpurile în care se zicea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
Celor 3 Mari" (Cioran, Eliade, Ionescu) din exil. Securitatea, de asemenea, încearcă să-l implice în „frontul de propagandă" al regimului, Noica, pe de altă parte, încearcă să se folosească de autoritatea ei pentru a pune bazele unui Institut de Orientalistică, sub conducerea lui Eliade. Nici securiștii nu obțin nimic de la Noica, nici filosoful nu îi câștigă de partea sa (și, în fond, a culturii). Însă primii, aparent, au câștigat partida. Nu numai că nici una din inițiativele lui Noica nu s-
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
Heidelberg, Universitatea Princeton. De asemenea, a fost cercetător la Institutul de studii avansate în domeniul științelor umaniste și sociale din Wasenaar, Olanda, cercetător senior la College St.Anthony de la Universitatea Oxford. Landau a fost unul din întemeietorii Societății israeliene de orientalistica în anul 1949 și cel dintâi secretar al acesteia. În anii 1985-1987 a fost președintele Asociației israeliene de științe politice, de asemenea în anii 1984-1992 a fost membru în comitetul executiv al Centrului internațional de studii otomane și pre-otomane din
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
și a islamului. A făcut parte din comitetul central de redacție al Enciclopediei Judaice, ediția a II-a, autor al articolelor despre islam și despre Orientul Mijlociu. Între anii 1993-1998 a fost redactorul anuarului științific „Mizrah Hadash” al societății israeliene de orientalistica. Este membru în consiliul de redacție al revistelor „Sefunot” (Cercetări și surse în istoria comunităților evreiești din Orient) din Ierusalim, „El-Karmel ”din Haifa, „Mediná, mimshal veyehassim beynleumim” (Stat, adminisratie și relații internaționale) din Ierusalim. Participa la consiliile de redacție ale
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
unde în 1911 își ia bacalaureatul, în 1916 absolvind Facultatea de Drept și Facultatea de Filosofie și Litere. Practică avocatură și activează în calitate de consilier juridic al Primăriei de Negru din București. În ultimii ani de viață, membru al Societății de Orientalistica, inițiază primul curs de limbă și literatura japoneză la Universitatea Populară din București (1966-1969). Colaborează la „Rampă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Teatrul”, „Lectură”, „Comedia”, „Cuvântul”, „Gazeta tribunalelor”, „Dimineață”, „Studia et Acta Orientalia”, „Secolul 20” ș.a. Călătoria pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste, mai modeste decât cele indologice, a dispărut treptat din orizontul nostru de interes sau așteptare. În paginile studiului care urmează am încercat să atenuăm o parte a acestui neajuns, insistând
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
dar mintea persanilor noștri s-a dezrobit de mult de «Jachtul șsic!ț liturgic»3 și a îndrăznit lucruri mari pe care nu le-au îndrăznit nici apusenii”4. De la Paris, Odobescu adusese un număr considerabil de importante lucrări de orientalistică, între care și un exemplar al primei ediții din traducerea lui Anquetil Duperron a Avestei 5. Cu câteva excepții, la noi, caracterul sacru al acestei cărți traduse s-a evacuat în eterna nemișcare a uitării sau ignorării ei. Cine și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și corijată de savanții europeni: Anquetil Duperron a crezut că zand înseamnă limba propriu-zisă a redactării, iar nu acel tip de comentariu, companion „exegetic” al textului religios de bază, Avesta, și a numit cartea Zend-Avesta2. Dar Iordănescu urmase studii de orientalistică la Universitatea din Halle, fiind unul dintre elevii lui Constantin Georgian, singurul în epoca sa care s-ar fi putut pronunța cu discernământ asupra literaturii indo-iraniene, pentru a cărei cunoaștere studiase la Paris cu profesori ca Michel Bréal, James Darmesteter
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
e următoarea: avem dreptul să considerăm similitudinea între două grupuri de imagini o dovadă sigură de împrumut?”1. 3. Întâlniri care devin răspântiitc "3. Întâlniri care devin răspântii" Eliade și Wikander se întâlnesc în 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică organizat la Paris. Dacă în iarna anului 1944 Eliade s-ar fi putut afla la București, e destul de probabil ca această întâlnire să fi avut loc atunci, întrucât corespondența pe care o edităm în volumul de față este precedată de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
dintre colaboratorii apropiați ai lui Himmler, căruia de altfel îi și dedică lucrarea sa Indogermanisches Bekenntnis (1942)1. O mostră a implicării sale multiple în diseminarea și cimentarea ideologiei național-socialiste în mediile studiilor universitare de istorie a religiilor (Religionswissenschaft) și orientalistică este proiectul-mamut, născut în primăvara anului 1937 din reveriile „silvice” ale lui Göring și transplantat în universități sub forma unui program de cercetare cu tema Wald und Baum in der arisch-germanischen Geistesund Kulturgeschichte. Wüst orchestra punerea în aplicare a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
îi cunoștea deja teza de doctorat despre yoga și „originile misticii” indiene, în care admirase mai ales ipotezele privind originile ariene și pre-ariene ale tehnicilor yoga, adică acele elemente care, convertite în ideologie, au generat motivația majoră a cursurilor de orientalistică, monopolizant clasate ca „indo-germanice”, din catedrele universitare germane. Totuși, cea din urmă variantă este destul de puțin probabilă, întrucât la acea dată deja legăturile lui Wikander cu Münchenul și Wüst deveniseră, încetul cu încetul, de domeniul trecutului. Refuzul lui Eliade este
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sau „Über den gegenwärtigen Stand der Indogermanensfrage”)3. În anul rezidenței la München, Wikander frecventează cursurile lui Wüst, căruia îi va mulțumi foarte călduros în prefața celei de-a doua monografii indo-iraniene, V³yu1. „Înainte de război, Wikander,ca întreaga școală de orientalistică de la Uppsala, se interesa de un zeu, V³yu, propriu-zis Vântul, căruia eu îi acordasem puțină atenție; iar el pusese în valoare aspectul combativ, dar brutal, al acestui zeu: de fapt, în Iran, ca și în India, eroii care se revendică
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
otrava și debilitatea națiunilor Europei. Aceasta este renașterea rasială. 1938, anul Germaniei Mari, cheamă poporul german să-și înalțe privirea, astfel încât să ne conformăm acțiunilor Führerului și celei mai mărețe din misiunile pe care le-au avut germanii”3), când orientalistica înseamnă în primul rând „indogermanistică”, iar Asia istorică e mai degrabă rezervorul pasiv din care se alimentează reconstrucția trecutului noii Europe. Mai ales în acești ani germanici, deși orientalist, e mai greu să ni-l închipuim pe Wikander interesat de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
peste un an, asistând, nu știm cum, la sfârșitul războiului. Nici cu Wüst, nici cu Höfler nu va mai păstra vreo legătură, iar Münchenul nu-l va revedea, irecognoscibil după distrugerile războiului, decât în 1957, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică, alături de Eliade, reunind imaginea aceluiași oraș - „Münchenul pe care l-am cunoscut în tinerețea noastră”2 - sub reflexul îndoit al amintirilor fiecăruia. 6. Anti-Nobel pentru Strindbergtc "6. Anti‑Nobel pentru Strindberg" În toamna anului 1978, invitat de René Coeckelberghs și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Critique (1948), avril, no. 25, pp. 315-323. - (mai) apare Techniques du Yoga, Gallimard; ține câteva lecții la École Pratique des Hautes Études, rezumând capitole din viitoarea sa carte Le mythe de l’éternel retour. - (iulie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică organizat la Paris. - apare „Le «Dieu lieur» et le symbolisme des nœuds”, RHR CXXXIII (1947-1948), pp. 5-36. SW: - apare traducerea în franceză a articolului „La légende des P³ndava et la substructure mythique du Mah³bh³rata”, făcută de Georges Dumézil; vezi JMQ
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nœuds”, RHR CXXXIII (1947-1948), pp. 5-36. SW: - apare traducerea în franceză a articolului „La légende des P³ndava et la substructure mythique du Mah³bh³rata”, făcută de Georges Dumézil; vezi JMQ IV, Gallimard, 1948, pp. 37-53. - (iulie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică de la Paris. 1949 ME: - (15 ianuarie) conferință la Musée Guimet despre tantrism. - (ianuarie) apare Traité d’histoire des religions, Payot, cu o prefață de Georges Dumézil. - (mai) apare Le Mythe de l’éternel retour, Gallimard. - (primăvara) îl întâlnește pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Patterns of Initiation și cursuri invitate la Divinity School, cu temele „Filosofia și tehnicile yoga” și „Șamanismul în Asia și America”. - (iulie-august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Expériences de la lumière mystique”. - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - (noiembrie) conferințe la Universitatea din Uppsala (invitat de Geo Widengren). - apar Das Heilige und das Profane, Rowohlt, și Mythes, rêves et mystères, Gallimard. SW: - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - (noiembrie) conferințe la Universitatea din Uppsala (invitat de Geo Widengren). - apar Das Heilige und das Profane, Rowohlt, și Mythes, rêves et mystères, Gallimard. SW: - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - apare articolul „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957), în onoarea celei de-a 60-a aniversări a lui Georges Dumézil. 1958 ME: - devine membru al „Committee on Social Thought”, ține cursuri la Divinity School. - (august) participă la
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
vă fac: îl cunoașteți pe „responsabilul” pentru Festschrift-ul Nyberg?4 Ați putea să-l convingeți să-mi trimită un exemplar, pentru o recenzie în RHR? Știți că mi-am propus ca „misiune” patriotică să adun tot felul de lucrări de orientalistică și istoria religiilor, pentru a putea într-o zi să le donez Universității din București 5...ȚȚ* Omagiile mele dnei Wikander. Soția mea vă transmite salutări. Vă îmbrățișez cu prietenieș,ț Mircea Eliade XXXVItc "XXXVI" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
o public în Nșouvțelle Revșueț Franșaise (sau în altă parte). Amical, al dvs.ș,ț Mircea Eliade Notetc "Note" Itc "I" 1. Eliade și Wikander s-au întâlnit prima oară la Paris, în iulie 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică: „A fost și primul Congres Orientalist la care am luat parte (am prezentat o scurtă comunicare despre simbolismul celor șapte pași ai lui Buddha). Cu acest prilej am cunoscut mulți orientaliști străini; cu unii dintre ei (Duchesne-Guillemin, G. Widengren, Stig
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Anders Rönnow (1897-1943): profesor de indologie și indo-europenistică la Universitatea din Uppsala. I s-a publicat o singură carte, disertația de doctorat susținută la Uppsala, Trita Âptya, eine vedische Gottheit, UUÅ, 1927, dar numeroase articole de referință în periodice de orientalistică prestigioase: „Zur Erklärung des Pravargya, des Agnicayana und der Sautr³manș”, MO 23 (1929); „Die Verse der Sarpar³jñș, Rigveda 10, 189”, MO 25 (1931), „Viïvarupa”, BSOS 6 (1931); „Ved. kratu-. Eine wortgeschichtliche Untersuchung”, MO 26/27 (1932-33); „Kir³ta”, MO 30 (1936
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Stiftung, acolo unde, în 1938, Höfler îi propunea lui Wikander să-și republice teza Der arische Männerbund, într-o ediție corijată și adăugită. Un an mai târziu, Altheim publica Die Soldatenkaiser, Frankfurt am Main, 1939. Legătura dintre cercetările istorice, de orientalistică, medievistică și etnografie cu privire la societățile secrete războinice și ideologia militară nazistă ar merita un studiu aparte. Pentru exercițiile filologice ale lui Altheim, vezi Hunnische Runnen, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948, și Awestische Textegeschichte, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948. XXVtc "XXV
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]