29 matches
-
Românești, Moldova și Valahia au fost de veacuri suzerane imperiilor Turc și Rus. Consecința: o credință Ortodoxă mai ortodoxă decât Ortodoxismul însuși. Ea este cauzată de extremismul Ortodoxiei Ruse și lupta contra ereziei Musulmane. Aceasta credință a avut repercusiuni asupra orientalizării excesive. Putreziciunea lăzii de mere a început prin caftanele și ciubucele adoptate de conducătorii și boierimea din țările românești. „Cum îi turcul și pistolul” De ce țăranul avut (chiaburul) să nu trăiască boierește? Și astfel mentalitatea țăranului, talpa țării, s-a
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1399912802.html [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
XIX-LEA D acă secolul anterior a fost, în bună măsură, o perioadă de ruptură față de formele instituționale tradiționale, observându-se totuși evident un ritm alert și un conținut înnoitor al substanței materiale și spirituale a socetății românești - cu toată orientalizarea de care a fost afectată - secolul al XIX-lea este perceput de contemporani ca o vreme a renașterii, de reîntoarcere la matcă și la adevăratul sistem de valori. Modernizarea civilizației, dezvoltarea instrumentelor culturale și alcătuirea unui sistem de valori corespunzător
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_secolul_al_xix_lea.html [Corola-blog/BlogPost/355662_a_356991]
-
a instaurării regimului de dominație fanariotă, aceste forme de integrare au fost parțiale și vremelnice, neajungând vreodată la forme de simbioză inter și intraculturale care să fi pervertit în profunzime zăcământul spiritual tradițional și formativ. Desigur, nu poate fi neglijată orientalizarea în materie de mod de viață, habitat, de alimentație și îmbrăcăminte la nivelul elitelor însă, la nivelul maselor și al structurilor administrative de jos, locale, inclusiv a instituției școlare, acestea și-au urmat mersul lor firesc, chiar daca nu atât de
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_secolul_al_xviii_lea.html [Corola-blog/BlogPost/355746_a_357075]
-
Principatelor. Rezumând statistic, prin cei 36 de domni în Moldova și cei 40 în Muntenia, „Regimul fanariot a fost un regim de jaf.”, după J.C. Drăgan, un veac dominat în mod vădit de „ruperea Principatelor de Europa”, dar și de „orientalizarea lor în forma de viață și în obiceiuri”, conform celor scrise de același istoric român. Căci urmele stăpânirii Domnilor greci proveniți din cartierul de pe Cornul de aur al Constantinopolelui, Fanarul, nu au fost deloc niște dâre pline de lumină sub
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1423239707.html [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
acestuia au incendiat palatul de la Persepolis pentru a răzbună atrocitățile comise de perși cu un secol în urmă. Dar Alexandru nu se consideră distrugătorul perșilor, ci moștenitorul lui Darius, adoptând vestimentația persană, eticheta de curte și manierele și obiceiurile orientale. Orientalizarea adoptată de către Alexandru era probabil un act politic pentru a-și consolida stăpânirea asupra perșilor, însă o practică și cu pasiune. Cert e că multor ofițeri macedoneni le-au displăcut politică să autoritară și stil de viață oriental, mulți încercând
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Aceștia sunt înfrânți definitiv în anul 750. Începând din anul 754, califul Al-Mansur organizează noul stat și înăbușă orice tentativă de rebeliune contra autorității sale. Sub Abbasizi, artele cunosc o renaștere importantă datorată deplasării centrului califatului din Siria în Irak. Orientalizarea este perceptibilă prin gustul pronunțat pentru stilizarea personajelor și prin palatele cu multiple arcade, ornate cu nișe. Pătrunderea artei Tang înseamnă pentru ceramica abbasidă o nouă epocă, cea a ceramicii lustruite. Această varietate particulară de ceramică se bazează pe o
Artă arabă () [Corola-website/Science/306105_a_307434]
-
la jumătatea secolului XVII. Precizări metodologice (Cătălina Chelcu) 107 Un nou document cu portretul votiv al lui Miron vodă Barnovschi (Petronel Zahariuc) 117 Influența greacă în cultura română după 1821. Manifestări și tendințe (Leonidas Rados) 125 CE OCCIDENT ALEGEM? De ce orientalizare? Din activitatea diplomatică a domnilor fanarioți (Andrei Pippidi) 141 I. C. Brătianu și aderarea României la Tripla Alianță (Liviu Brătescu) 167 România și ONU la începutul Războiului Rece (Paul Nistor) 189 Poziția geopolitică a României la începutul mileniului III. Permanență și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o mișcare fără putere, ce ține mai mult de inerții și chiar de tabieturi culturale, fiind tot mai clar și pronunțat izolată în comunitățile grecești din centrele comerciale ori în mediul ecleziastic, în numeroasele mănăstiri închinate. CE OCCIDENT ALEGEM? DE CE ORIENTALIZARE? DIN ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ A DOMNILOR FANARIOȚI Andrei Pippidi Interpretarea regimului fanariot este demult nedespărțită de convingerea că el nu poate fi pe deplin înțeles fără a evoca rolul diplomatic al celor chemați în secolul al XVIII-lea și la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Metternich 48. Integrarea Principatelor într-un context de politică internațională în care, fără să aibă inițiativa, ce le era interzisă de către Poartă, strângeau informații, transmiteau mesaje (în ambele sensuri) și își mențineau bifrontalitatea, este un argument pentru a contesta „orientalizarea“ din epoca fanariotă. Ambiguitatea care a îngăduit această judecată ține de trei factori: dependența față de Imperiul otoman - atât de categoric declarată de către martori occidentali, cum am văzut pe Th. Salmon, - decalajul social și cultural față de Occident, elemente de decor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atitudine care întoarce spatele Islamului 52. Rolul Bisericii în suspectarea oricărei influențe occidentale ca prozelitism catolic a scăzut treptat în cursul veacului al XVIII-lea, în ciuda exemplului Unirii din Transilvania. Decalajul cultural și social față de Occident nu se datorează unei „orientalizări“ care ar fi început odată cu instalarea fanarioților. Secolele XIII-XIV, care au văzut închegându-se instituțiile românești după un model bizantin, sunt chiar acelea în care Imperiul și statele sud-slave de imitație bizantină își mențineau încă pozițiile în regiunea Dunării de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Ludovic se intitulează La Francia turbantizzata 65. Totuși, nici un istoric din zilele noastre n-ar susține că paradigma orientală se poate aplica monarhiei Bourbonilor. Persia Scrisorilor lui Montesquieu nu e decât o metaforă. Atunci, pe ce se bazează ideea „orientalizării“ introduse de regimul fanariot? Au fost invocate declarații ale unor martori ai adevăratei înnoiri, care a avut loc doar după sfârșitul epocii fanariote. De pildă, unul care se revoltă contra modelor occidentale este țârcovnicul cojocar Ioan sin Dobre, sau Dobrevici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
încă transformat de modernizare a fost identificat drept oriental. Scrisorile care formează anexa acestor reflecții, pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru cunoașterea unei secvențe din relațiile țărilor române cu ambasada olandeză de la Poartă, sporesc seria argumentelor care dezmint prejudecata „orientalizării“. • La Francia turbantizzata, Colonia, 1683. • Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), ed. I. Corfus, în „Studii și articole de istorie“, XIII, 1966, p. 373. • Ibidem, p. 372. A N E X A I Illustrissime et Excellentissime Domine Domine mihi Colendissime, Aestimatissimas
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este dificil ca „victimei” culturale să i se restituie integral inocența, iar „agresorului” cultural european să i se citească actul de acuzare al civilizării ca joc al ierarhiilor de putere. „Europenizarea” secolului al XIX-lea este continuată azi de o „orientalizare” a Europei. Pe un alt plan, „americanizarea” semnalată la sfârșitul secolului al XIX-lea de către europeni a dizolvat liniile de forță ale modelului cultural european prevalent al primei părți a secolului XX. Războiul Rece nu poate fi „citit” corect fără
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
confereau celor două Puteri semnatare, atribute pe care nici regimul de suzeranitate (al Imperiului otoman) și nici protectoratul (asumat de Imperiul țarist) nu le presupuneau. Statutul politico-juridic al Principatelor trecea, după expresia lui Gh. Cliveti, printr-un „anacronic proces de orientalizare”. O altă schimbare de statut juridic, chiar dacă tranzitorie, a intervenit în 1853, când trupele rusești au trecut din nou Prutul. Atunci, consulul rus Khalcinski, le-a cerut celor doi domni, Grigore al V-lea Alexandru Ghica și Barbu Stirbey, să
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de războaie civile și de confruntări cu dușmanii din afară (perși, avari, slavi, arabi), prin instaurarea dinastiei Heraklizilor (de la numele fondatorului, Heraklius 610-641), a cărei politică de reforme instituționale a pus definitiv capăt universalismului roman tradițional. Procesul de grecizare și orientalizarea Imperiului se va încheia un secol mai tîrziu (cf. Louis Bréhier, Vie et mort de Byzance, Paris, 1969, p. 51 sqq; Robert Fossier, Le Moyen Âge. Tome I, Les mondes nouveaux, Paris, 1986, p. 181 sqq, 283 sqq; Georg Ostrogorsky
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a face cu un continuum cultural- ideologic (expresiile sale politice sunt în general inautentice, ridicole și oportuniste, nu merită luate în seamă deocamdată) care leagă fundamentalismul neo-ortodoxist, prin veșnicul dandysm de provincie bovarică și megalomană - dar mereu subminată de auto- orientalizare și stigmat - al intelighenției noastre, de ideologia paleoliberală/neoconservatoare a așa- zisei Drepte (aflată altminteri într-o perpetuă criză de politici, legitimitate și popularitate, ceea ce decredibilizează și ideile lor valoroase), nu din aceste medii va veni, dacă va veni, eventuala
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ar fi o exagerare să afirmăm că în ultimii 20 de ani, în timp ce Europa de Est a trecut printr-un proces de occidentalizare europeană în dorința de a fi admisă în UE, unele zone din Europa Occidentală au virat-o încet către orientalizarea europeană. Prin aceasta mă refer la acceptarea ca normă a unor practici de obicei asociate cu fostele regimurile comuniste. Ca să dau un exemplu, Marea Britanie are peste patru milioane de camere de supraveghere, ceea ce înseamnă că în zonele urbane din Londra
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
căderii "Cortinei de fier". Harta filosofică a Luminilor oferea baza teoretică justificatoare pentru schițarea hărții politico-diplomatice, eco-nomice și militare a Europei. Călătorii reali, experimentau la fața locului datele teoretice și aduceau probele care le susțineau. Larry Wolff identifică tendințe de orientalizare a Europei de est în discursul iluminist și afirmă că Orientalismul este un discurs "infinit metonimic", continuat și în spațiul european. După istoricul american, "inventarea" Europei de Răsărit este un "proiect intelectual" de "semi-orientalizare", datorită europenității sale incontestabile. Efectul acestui proiect intelectual
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și surorile ei întru credință din Ungaria, Cehoslovacia și Polonia, își avea „capul” la Roma!Ă, a țăranului fruntaș, după destabilizarea și înfricarea elitei intelectuale și artistice, urma această ultimă „etapă”, se pare: resemnarea pe scară largă, în fapt o „orientalizare”, o „asiatizare” a cetățeanului european, dinamic, lucid de propriul său eu, conștient și mândru de propria sa individualitate, încrezător în acel destin pe care și-l făurește singur sau cu cei asemănători lui, desfidând fatalismul gregar, narcotic. Ultima dată, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de puseuri nostalgice, care facilitează formarea într-un ocean tot mai mare de ordine a cât mai multor insule de dezordine. Compozitorii au preponderent nostalgia viitorului, în timp ce publicul și interpreții, pe cea a trecutului; europenii sunt năpădiți de nostalgia exoticului, orientalizării, iar asiaticii, de cea a formalizării și occidentalizării. Dar transferurile virtuale ori actuale nu comportă nicidecum uniformizarea sau nivelarea, ci, mai curând, întrețin asperități și protuberanțe semnificative la nivelul ethosului și a facturii sonore, acreditând o deloc neglijabilă diversitate de
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
curentele moderne sunt caricaturiť). Compozitorul-conchistador urmărește anexarea unor noi teritorii unde să-și impună legea, obiceiurile, cultura sa (Ťcivilizareať muzicilor extraeuropene, bunăoară, după canoanele muzicii culte). Uneori însă, conchistadorul este el însuși contaminat de specificul noilor teritorii (oralizarea, aleatorizarea și orientalizarea muzicii savante europene). Atît metropola, cît și coloniile suferă astfel un proces de hibridizare, originalitatea conchistadorului fiind, în acest caz, interferențială. De la impresioniști încoace compozitorul-conchistador s-a agitat tot mai mult în muzica savantă, aducînd de peste mări inflexiuni cu iz
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
spiritul lor organizatoric, prin dreptul și sistemul lor administrativ, romanii au realizat, pentru prima oară, unificarea reală a Europei, generând după asimilarea culturii grecești - grundul cultural care a supraviețuit prin veacuri, prăbușirii imperiului, asaltării lui de către migratori, în Vest, și orientalizării lui, în Estul bizantin. Sub romani, Europa și-a continuat confruntarea cu Asia, ca Occident în raport cu Orientul. Și, poate că Occidentul ar fi sucombat tentației asiate dacă nu ar fi apărut al treilea "stâlp" identitar, creștinismul, reprezentat metaforic de Ierusalim
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
și care „reflectă mai mult imagini individuale decât de grup”. Perioada pe care o trăim este bântuită de puseuri nostalgice: compozitorii au preponderent nostalgia viitorului, iar publicul pe cea a trecutului, europenii sunt sunt năpădiți de delirul exoticului, de tentația orientalizării, în timp ce extraeuropenii de dorul formalizării și occidentalizării<footnote Idem, op. cit., pp. 40-42. footnote>. Referindu-se la mult dezbătuta problemă a comunicării prin muzică, autorul descrie un interesant traseu al procesului comunicațional. Acesta pornește de la emițător - recte compozitorul, cel care crează
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
ar fi fost altul. în orice caz, mai bun. Pentru că presiunea panslavismului ortodoxist ne-a blocat vreme îndelungată accesul la valorile culturii și civilizației Europei occidentale. Citez doar o propoziție din primul capitol, "Forțele revoluționare": "Cel mai activ ferment al orientalizării a fost ortodoxismul". Eugen Lovinescu - și nu numai el - e convins că "îndărătul crucii bizantine se ascunde rusul". - Sunt de acord cu Lovinescu. Mulți istorici din Ardeal mi-au spus același lucru. Sigur, pe șoptite. Pentru că opiniile lor, exprimate deschis
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
un spațiu mult prea redus, reprezintă cu cele câteva zeci de milioane de locuitori o realitate politică mult superioară celor 400 de milioane de chinezi. India este nulă ca destin politic față de Japonia; tot așa, popoarele africane. Ideea japoneză a orientalizării lumii prin forță este echivalentul estic al ideilor imperialiste occidentale. Japonia a învățat din Occident metodele și justificările teoretice; dar a avut în ea însăși substanța unei mari națiuni. Își poate închipui cineva delirul de grandoare (să ne gândim la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]