15 matches
-
asupra raportului cuvânt-materie și, inversând realul, să ne reculegem asupra acelui la început a fost Cuvântul.» (SRes, 170 sqq.). Este în această credință a lui Nichita Stănescu esența „noii ontologii“ a Limbii / Logosului, „a revoltei“ semnificantului împotriva semnificatului, a dialecticii „orizontice“ (cf. BTc, 333 sqq.), a interacțiunii dintre orizontul-avangardă, al cunoașterii metaforice, și orizontul „magnetizat“ al cunoașterii științifice. Și cultivarea paradoxului (fără a se altoi cumva pe vreo tulpină de desuet avangardism - cf. LRSA, 3 sqq. / PMLP, 11 sqq.; PEsp, 37
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai explicită - Elegia oului, a nouă » (DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor, /străbătând ou după ou, /din miezul pământului pân' la Alcor, /într-un ritmic, dilatat ecou, / „sinele “încearcă din „sine “să iasă, /ochiul din ochi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
opiniile celor din jur ca pe niște noi fețe prin care adevărul se lasă cunoscut și atrage atenția că nicio religie cu tendințe spre dogmatism, nici chiar de-ar fi o religie jainistă, nu poate revela realitatea, din cauza propriei limitări orizontice. Doctrina jainistă folosește practicile meditative ("yoga") pentru dobândirea scopului ultim. Prin cultivarea credinței în învățăturile tirthankarașilor, a cunoașterii adevărate a realității și a activității ascetice, exercițiile "yoga" sunt asociate cu "cele trei bijuterii jainiste": cogniție corectă ("samyagjnana"), devoțiune corectă ("samyagdarshana
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
este temporalitatea neumplută și totuși existențială, orizont al trăirii autentice În legi pătrunse și mișcate de credință, nădejde și dragoste și, simultan, În același Înțeles (nu În vreo sinonimie ce desparte didactic), splendoare. Conceptul-vedere nu este astfel numai un concept orizontic, ci și unul vertical. E conceptul de care o teorie estetică are nevoie pentru a fi mai mult decât lege, pentru a fi calea ce le Întrece pe toate. Și iarăși la cai. Semnul ca pecete a dreptății pentru credință
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în urmă a experienței revoltei, a ipostazei de revoltat, pare a fi decisă prin forța de alegere a conștiinței care poate să rămână hipnotic cu privirile ancorate spre înălțimile divine într-un gest revoltat sau poate să coboare la nivelul orizontic al faptei, al acțiunii imediate. Ca revoltat, dacă voi opta pentru versiunea rămânerii întru revoltă, atunci întreruperea conexiunii cu cei dragi, lipsa inteligenței practice, a curajului și răbdării se vor prelungi nedeterminat. Atunci survine pentru mine rătăcirea, pierderea de sine
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ca evenimente trăite anterior. A. Schopenhauer spune că singura etapă a vieții noastre asupra căreia nu mai putem interveni cu nimic este trecutul. Cu toate acestea, există o cale de reparație. Și anume proiecția mea către viitor. Viitorul este perspectiva orizontică a vieții mele către care aspir, este spațiul speranței, al planurilor mele ideale, imediate sau depărtate și, de ce nu, cel al iluziilor. Persoana trăiește viitorul, ca și trecutul, la fel de subiectiv, de personal. Ea așteaptă de la viitor ceea ce trecutul nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
crucial al metaforei poetice, un act mult mai radical, de natură transfigurativă: acesta presupune, în ultimă instanță, nu doar un simplu transfer "semantic", ci o transgresiune a unei "lumi" (de semnificații) și o înscriere pe traseul ("mai adânc") al "mutațiunii" orizontice (de natură ontologică)."402 1.1.2. Cea de-a doua disjuncție fundamentală pentru teoria poezei discursive este aceea între cuantele referențiale (cr) și câmpurile referențiale (CR), termeni inspirați din "semantica integraționistă" a lui B. Hrushovski/Benjamin Harshav 403, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a mai putea înțelege și accepta o lume în schimbare, cu caracter absurd, de care omul se simte înstrăinat, dar în care este totuși obligat să trăiască, deși nu o poate nici înțelege și nici accepta; c) disperarea este pierderea orizontică a perspectivei viitorului; un sentiment sufletesc și moral care „închide” persoana dându-i impresia lipsei de valoare atât pentru sine, cât și pentru propria viață; d) depresia este o stare de prăbușire interioară, o epuizare emoțional-afectivă, o încremenire dată de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în prelungirea formativ-intelectuală a părinților ca „părinți emoțional-afectivi”, având rol protector-securizant. Modelul educatorului este în primul rând un model valoric intelectual, care va da un bagaj de cunoștințe teoretice și practice copiilor, dar prin aceasta le va deschide și perspectiva orizontică a unor noi valori morale ale umanului. Rolul esențial al educatorului este de a motiva elevii. Motivația este esențială în procesul de integrare școlară. Această acțiune trebuie concepută și condusă cu foarte multă atenție și abilitate, pentru ca elevii să asimileze
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
religioasa cuminecare cu lumea" și ideea lui Blaga că "natura întreagă e transformată în biserică", dar nuanțele sunt, totuși, sensibil diferite. Relația dintre Unduire și Moarte la Eminescu, ținută la mare cinste de Dan Botta, are un corespondent în "structura orizontică a unduirii", percepută și de Blaga în poezia eminesciană, dar nu poate fi vorba de preluare prin parafrază, iar de plagiat nici atât. Există similitudini între cele două moduri de interpretare a specificului românesc, dar nu identități de formulare. Ceea ce la
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
ca evenimente trăite anterior. A. Schopenhauer spune că singura etapă a vieții noastre asupra căreia nu mai putem interveni cu nimic este trecutul. Cu toate acestea, există o cale de reparație. Și anume proiecția mea către viitor. Viitorul este perspectiva orizontică a vieții mele către care aspir, este spațiul speranței, al planurilor mele ideale, imediate sau depărtate și, de ce nu, cel al iluziilor. Persoana trăiește viitorul, ca și trecutul, la fel de subiectiv, de personal. Ea așteaptă de la viitor ceea ce trecutul nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o încăpățânată sfidare a provocărilor istoriei exprimată printr-un recurent "boicot al istoriei" (p. 230). Cele două axe orizontice spațio-temporale constitutive matricei stilistice românești fuzionează în metafizica blagiană a românismului pentru a rezulta ceea ce poate fi numit cronotopul matricial în coordonatele căreia se desfășoară drama istorică românească. Dacia Traiană este orizontul spațial în cadrul căruia s-a precipitat țâșnirea în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de vedere, vizându-le, alături de altele asupra ființei, drept "teze tradiționale despre ființă". Distanța "istorică" pe care Heidegger o așează între aceste puncte de vedere asupra ființei, luate împreună, și propriul său punct de vedere, "fenomenologic-critic", indică însă o diferență "orizontică", ceea ce ne îngăduie să stăruim asupra ideii că filosoful stabilește de la bun început o graniță sigură între ceea ce am putea numi "metafizica verbului", pe de o parte, și "fenomenologia verbului", pe de alta. În urma acestei priviri de ansamblu asupra interpretării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata în unitatea sa operațional-obiectuală, este judicativul, ca "timp" al (ființare a) judecății, și este logos-ul însuși ca "timp" al (ființare a) judicativului; ceea ce înseamnă, pe de o parte, că ființările sunt diferite și că ele se pot ordona orizontic, după puterea timpului de a o în-ființa pe fiecare dintre ele și după puterea fiecăreia de a prelua, prin în-ființare, ceea ce i se dăruiește: ființă. Din reconstrucția acestei încrengături de ființări (fiecare tot una cu timpul ei) ne dăm seama
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o încăpățânată sfidare a provocărilor istoriei exprimată printr-un recurent "boicot al istoriei" (p. 230). Cele două axe orizontice spațio-temporale constitutive matricei stilistice românești fuzionează în metafizica blagiană a românismului pentru a rezulta ceea ce poate fi numit cronotopul matricial în coordonatele căreia se desfășoară drama istorică românească. Dacia Traiană este orizontul spațial în cadrul căruia s-a precipitat țâșnirea în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]