168 matches
-
împotrivit pe singurul său gînd, se-ntoarce-n arcuri cîntecul plăpînd și lasă semn, ca dintr-un zbor ținut, rugina lui pe degete de lut. Polen de chin pe albe cinci petale, fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus, - și iartă ornicului nesupus cînd încă plînge-n degetele Tale. Specialitatea lui Vinea sînt comparațiile de o mare frumusețe: "O tistețe întîrzie în mine/ cum zăbovește toamna pe cîmp" sau: "Dobrogea sonoră ca lemnul de vioară" sau "priveliștea lenevește-n păuni". Tropismul lui nu
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara spin amar nucleare înarmări zac și mor prin nervii/lari cum doarme-n sicriu polar disc ghețar deasupra ei plasma glasulu i-a stâns
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
fi noapte, va fi bine e o lumină piezișă pe lucruri de la cel mare la cel mic. s-ar spune că-mi cercetează fața dar despre cele ce află nu-mi spune nimic. afară puberii accelerează lacom închis în inimă ornicul. dintre salcîmi răsare curînd întunericul. va fi noapte va fi bine în cap lumea veghează. c-o dăltiță fină de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima ca
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
în creierul nu mai puțin transparent scrie poate chiar poemul acesta pe care tu întîmplător răbdător cititor îl citești în lipsă de ocupație în lipsă de altceva mai bun de făcut în lipsă de altceva mai intens de trăit da ornicule care toci secundele ca gloanțele zidurile de cărămidă la tragerile de după amiază în cazarma din nord-vestul orașului da pajură care unești vîrfurile de munți din realitate cu vîrfurile de munți din văile creierului nostru cel de toate nopțile nicolae tzone
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de roțile dințate ale micului mecanism, își continuă neabătut menirea. Fiecare ceasornic spune povestea la care, de-a lungul timpului pe care-l măsoară, a fost martor și, la rându-i, fiecare își are povestea proprie. Însă, dacă istoria cutărui ornic este cunoscută doar de proprietarul de moment și de cel mult alți câțiva cunoscuți, cea a ceasurilor publice este altceva. Ceasul public pare să aparțină tuturor locuitorilor urbei, însemnătatea lui e de netăgăduit, e un simbol, o certitudine, e timpul
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
de ceasul lor floral încă de la punerea sa în funcțiune acum două decenii, timișorenilor nu le rămâne acum decât să-i admire aranjamentele artistice - utilitatea sa publică dispărând de mult - întrebându-se cu siguranță: „unde sunt ceasornicarii de-altă dată? Ornice florale Moda ceasurilor florale nu datează de azi - de ieri și trebuie să ne întoarcem în timp cu peste 200 de ani în urmă pentru a le întâlni pe primele. Ce-i drept, între ceasurile florale din secolul al XVIII
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
strofe folclorice, dar, mai presus de orice, degustă reveria, visul, melancolia discretă și profundă. Precum în această memorabilă mărturisire lirică: “am lăsat crinii în camera de alături/ dimineața i-am regăsit tare departe-n lumină/ m-am întrebat după care ornic or fi mers/ după care nord cardinal/ de-au mișcat casa/ răspândind amețitoarea aromă/ când am deschis fereastra/ nori de petale albe și portocalii/ au intrat/ să-mi aștearnă un mirabile visu”. Culegătorii de flori este o minunată carte de
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
amintiri uitate, sau lucruri vrechi de mucava. au mucezit sfinții-n icoane, ard crucile de ceară -n grinzi, s-a uscat nucul din ogradă și praful s-a pus pe oglinzi. părinții fug spre crucile din deal, delir fecund în ornic trist, aș vrea să stau cu ei de vorbă și să-nvieze ca și Crist. amiaza verii cade-n simțuri, mai trece-o zi cu umbre lipsă, o văd pe mama cum mă strigă de parc-ar fi-n apocalipsă
DOUĂ RÂNDUNELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383738_a_385067]
-
în mine și mă sfredelești ca turbatul. Mă forezi cu sonda aia de parcă vrei să scoți țiței din mine. -Uite cine vorbește! Dar, tu..nu te repezi? Ai uitat? Acum faci mofturi? -Nu, Țicușor, însă...este ora unu noaptea. Mister Ornic rânjește la noi. Și mâine...adică astăzi, trebuie să ne sculăm la șase. Domnul Gigi ridică tonul, sculându-se în genunchi: -Nu, cucoană, nu! Sunt om însurat! Am eu poftă acum, acum o facem! Aici nu dormi într-un pat
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Dar Suferința? Ce este și cu ce se măsoară? Uite la Gigi și Silvia! În loc să se acopere cu vălul vrăjit al Iubirii, ei îl rup cu fleacuri de tot felul și apoi, suferă ca proștii. De ce ? În acest timp, Mister Ornic scoate limba la ei și râde ca un șmecher : -Șa-se,șa-se,șa-se ! Peste două ore le va reteza somnul, urlând : -Scularea, fraierilor! La muncă, nu la fericire! M-am uitat cu ciudă la Mister Ornic. Șugubăț, nepăsător, își
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
acest timp, Mister Ornic scoate limba la ei și râde ca un șmecher : -Șa-se,șa-se,șa-se ! Peste două ore le va reteza somnul, urlând : -Scularea, fraierilor! La muncă, nu la fericire! M-am uitat cu ciudă la Mister Ornic. Șugubăț, nepăsător, își torcea avertismentele sistematic și continuu: -Șa-se,șa-se,șa-se! M-a cuprins un sentiment de revoltă. Pe ticălosul ăsta, niciodată nu-l interesează dacă oamenii suferă sau se bucură. El înfășoară ața clipelor pe mosorul Timpului
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
declanșat drama din această casă.Vă-nchipuiți cât de vinovat mă simt? Doamne, iartă-mă! Și dă-mi o șansă ca să-mi răscumpăr păcatul gândit, printr-o faptă bună ! Mi-am amintit că Silvia avea o ciudă mare pe Mister Ornic și intenționa să comită o crimă cu el. Asta e! Am s-o scutesc pe biata femeie de abominabila crimă și să-mi asum eu această oribilă faptă. Nu vă mai spun că și pe mine m-a enervat Mister
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
și intenționa să comită o crimă cu el. Asta e! Am s-o scutesc pe biata femeie de abominabila crimă și să-mi asum eu această oribilă faptă. Nu vă mai spun că și pe mine m-a enervat Mister Ornic, deși...de felul meu sunt om milos, incapabil să omor chiar o muscă.Dar, pentru lichidarea acestui îngâmfat, șmecher, acestui...arogant, merită să fii criminal! Auzi la el! Îți place, nu-ți place, îți trage sfoara clipelor, în același ritm
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
mei cu țârâiturile lui infernale și tăioase, ca niște ghilotine! Și mi-a venit ideea...M-am transformat într-un piticot, m-am dat jos din pat ușurel, ca să nu-mi trezesc eroii și m-am îndreptat zâmbitor către Mister Ornic, șoptindu-i amabil: -Ce mai faci, prietenare? “Prietenarul”mă privea ironic, de sus, de pe masă, dându-mi cu tifla:șa-se,șa-se! Scotea limba la mine, flegmatic, parcă ar fi spus: “sictir, sictir!” Unde am mai auzit eu cuvântul
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
aripioare, care l-au fâlfâit pe fereastră, direct în balcon. La aterizare a provocat un zornăit îngrozitor. M-am uitat cu teamă la cei doi fericiți din pat. Sforăiturile lor erau mai puternice decât troznetul în căzătură al lui Mister Ornic. Am sărit și eu pe fereastră. Mister zăcea răsturnat printre cioburile capacului. Minutarul îi pendula moale între picioare. Se ținea, totuși, bățos și continua să scoată limba la mine:clanc, clanc! clanc, clanc! Iar m-a înfuriat și i-am
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
tataie! Am încercat și alta:ajutoor,ajutoor! Însă strada era pustie la ora aceea. Fără să mai gândesc, am recurs la soluția izvorâtă din instinctul ancestral: fuga cea sănătoasă. Și am început să alerg ca un disperat. În urma mea, Mister Ornic alerga și el, agitând minutarul transformat într-o bâtă uriașă. Nenorocirea era că se apropia de mine și nu-mi trecea prin minte să mă transform într-un elefant, sau într-un tigru. Eram în așa hal de disperare că
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
deloc și nici să mai iuțesc pasul. Gândii aiurea:dacă aș avea un iepure...Și am strigat: -Vreau un iepure! Dau un regat pentr-un iepure! (de unde, regat?) Nu-mi răspundea decât ecoul. Am început să gâfâi. În urma mea, Mister Ornic era tot mai aproape, tot mai înfricoșător...Am început să plâng, miorlăit: -Vreau un iepure! Un iepure, vă rog! Auzindu-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat apa-n cap și
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
pentr-un iepure! (de unde, regat?) Nu-mi răspundea decât ecoul. Am început să gâfâi. În urma mea, Mister Ornic era tot mai aproape, tot mai înfricoșător...Am început să plâng, miorlăit: -Vreau un iepure! Un iepure, vă rog! Auzindu-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat apa-n cap și m-am rostogolit de două ori. Am țipat încă o dată: -Pentru Dumnezeu, vă rog, dați-mi un iepure! Atunci, Mister Ornic...mi-a
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat apa-n cap și m-am rostogolit de două ori. Am țipat încă o dată: -Pentru Dumnezeu, vă rog, dați-mi un iepure! Atunci, Mister Ornic...mi-a mai dat. De mi-au clipocit valurile în urechi și mi-au piuit toți neuronii. Am căzut în genunchi împreunând mâinile a rugă, bâlbâind printre sughițuri: șa-se, șa-se, șa...șa...se, se. Asta l-a supărat
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
la limita anonimatului pretențios. Moralia cheltuie 6 catrene pentru a rosti sentențios abstracțiuni înrudite cu nerozia! Unele poeme ratate nu reușesc să capete viață, iar altele, ca Moralia, se nasc moarte! La fel ca văicăreala din Altoi, la fel ca Ornic... Aspectuosul volum din 1972 cuprinde totuși, și cele mai multe poeme definitorii ale încă tinerei mele maturități! Cel dintâi, Fântâna dă măsura lirismului la care speram să ajung, fie și din când în când; glasul îndârjit al eului liric domină visarea și
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
la-ntâmplare. Din ne-multele poeme pentru mine Ťde seamăť, cel mai puțin optimist este Uitare: Din albia fluviului se înalță vârtejuri de praf. Nu privi, nu privi cadavrul acestui fluviu! Noi nu știam că trăim în ritmul apei că ornicele noastre au mersul apei, că totul e apă-în-forme pe această planetă de apă. Absență a timpului pe un țărm de fluviu oprit. și praful tot crește, se spulberă cenușă a vieții purtată cândva de puternica undă. Ne scufundăm în uitare
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
-ți viață»?/ am întrebat într-o zi necunoscuții din azilul peripatetic. - Frumusețea! - mi-a răspuns Trecătorul - Înțelepciunea! - mi-a răspuns Nesăbuitul - Ura! - mi-a răspuns Prietenul - Lacrima! - răspunsumi- a Dușmanul - Ziua de mine! - mi-am răspuns răstignit pe tîmpla Cuvîntului” (ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de abstracțiuni care capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]