854 matches
-
Acasă > Poeme > Devotament > PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG Când orologiu-si urca timpul din lume-n evuri depărtate Ce soare înflorește încă în recea lui singurătate? Si-atatea întrebări se-aduna în noaptea gândului și oare Pe cine sa-ntrebam când omul e semnul însăși de-ntrebare? Ne despărțim, prieteni
PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1463506049.html [Corola-blog/BlogPost/375857_a_377186]
-
fără acea îngrijorare care putea să semene a panică. Linda va veni acasă și vor mânca împreună, ca și altădată, în tăcere, ascultând, poate „Anotimpurile” lui Vivaldi, muzica lor preferată. Tobias avea sentimentul că timpul s-a oprit pe loc. Orologiul din perete, deși mergea, nu părea să-și miște minutarele. Încetul cu încetul, așteptarea deveni enervantă și amenințătoare. Parcă vestea o catastrofă. Tobias simți deodată un gol dureros, o rătăcire într-un labirint, dincolo de simțuri. Pentru prima oară, după foarte
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
la picioarle Tronului de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai prețios decât Cuvântul Tău! El e balsamul ce vindecă sufletul rănit De prea multă indiferență. "Stai!Stai!" Strigă orologii la unison... Dangătul lor sacadat, încă odată încearcă Să-mi spună că efemeritatea e la ea acasă, Că eu, sunt doar un invitat la masa timpului Și că, vreau sau nu să intru în joc, Îmi voi dansa ultimul vals
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
lungul coapselor, asemenea unui masaj thailandez, care de altfel se dovedi și foarte eficient., căci amândoi se lăsară din nou cuprinși de pasiune, servind în loc de micul dejun, o poarție generoasă de dragoste. Se ridicară apoi din pat, în grabă, deoarece orologiu mare din sufragerie avusese grijă să măsoare timpul corect, bătând exact ora la care Victor trebuia să plece de acasă. Trecură , pe rând, în fugă pe la baie, se îmbrăcară în grabă printre sărutări și îmbrățișări, coborâră apoi din casă și
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487439348.html [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
și, te va răsplăti cu flori de triumf, dacă o îngrijești cu perseverență. Pânzele de păianjen, ce acoperă visele vechi, pot fi rupte cu degetele curajului de a o lua de la capăt, iar pleoapele închise de așteptare se deschid, chiar dacă orologiul nu bate decât la oră fixă. Mie mi s-a întâmplat după 15 ani de așteptare! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Nu-i târziu! / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Nu_i_tarziu_cornelia_viju_1334122096.html [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma unor orologii, ce depanau timpul cu repeziciune. Ziua și noaptea treceau doar în câteva minute, sleindu-i de putere, cu fiecare clipă scursa. Gândindu-se la tatăl său, Solaris își recapătă puterile și strigă: − E cineva, acolo? − Eu sunt atotputernicul Timp! Cine
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut_marian_stroia_schitand_copil_mihai_marin_1338645109.html [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
vântul și vulturii au căzut peste toamnă, ard tapiserii pe coline, licori de lumină se zbat spasmodic, cad în amurguri, se-ntorc în baladă; cade rugina din cer, mai cântă la flaut un înger, mai vine încă o ploaie, ard orologii pe rug, oamenii fac inventarele sentimentelor, își spală autobiografiile, fac bilanțuri pentru a le depune la banca de amintiri. joi, 24 septembrie 2015 Referință Bibliografică: Despre toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1729, Anul V, 25
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443158441.html [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
gene au lăcrimat Pictând vise în veștedă floare. Îmi sprijin tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște iar, Păsări în rapsodii ciripesc în
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1459406827.html [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
istoriei - nazismul și comunismul -, pe ale căror coordonate intrinseci, iată, pare că aceasta se sprijină din plin, singurele cuvinte salvatoare rămân cele ale autorului „Ciulinilor Bărăganului”: „Haideți spre altă flacără!” Dacă omenirea nu va conștientiza în clipa de față că orologiul libertății sale îi sună amenințător finalul, atunci vina pentru prăbușirea ei viitoare nu va mai aparține doar procentului infim de vătafi oportuniști ai momentului. Sper că nu se va ajunge într-o zi ca istoria să diagnosticheze globalizarea, în raport cu amintitele
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1460208777.html [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
lui Julian, bântuind noaptea... Fantoma lui Julian? Repede, mai repede... Unde să caute? Unde? Când s-a trezit, era buimacă, singură în apartament cu animalul de companie, o pisică birmaneză. A rămas preț de câteva momente nemișcată, fixând cu privirea orologiul de perete. Tic-tac, tic-tac. De ce își alesese această meserie? Oare ce îi mai rezerva viitorul? Când Julian a sosit acasă, se afla într-o dispoziție stranie. "Bună... Cum a fost la job?". "Ca de obicei... Tu?". Nu se simțea capabilă
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FLORI DE MYOSOTIS Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Flori de myosotis Timpul se risipește aiurea, în ore răvășite Și orologii dorm pe câmpuri cenușii. Clepsidrele măsoară doar clipe asfințite Când spre amurg privesc, pictând ore târzii. De-atâta așteptare, nici ploaia nu mai cânta, Cad boabe ca de plumb, pe-alei întortocheate. Sub pelerina ruptă de fulgere, o floare se
FLORI DE MYOSOTIS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1473962490.html [Corola-blog/BlogPost/375173_a_376502]
-
umbra binelui de ieri Cuvintele ne mor pe buze Cu ochii umezi de poveri. * Mai țipă jalnic o chemare 'N-al buciumului glas molcom Cuvinte plâng în disperare Condițiunea de-a fi om. * Mai trec speranțele deșarte În pas de orologiu spart Cuvinte tac mergând spre moarte Când frații sângele-și împart. * Oglinzile-s întunecate Și ne privesc cu ochii goi În țara plină de păcate Ne vrem cuvintele-napoi! * de Gabriela Mimi Boroianu 17.08.2015 Referință Bibliografică: Protest / Gabriela
PROTEST de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1440133310.html [Corola-blog/BlogPost/378265_a_379594]
-
EXACTELOR FAPTE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Doamne, e vremea algelor, prin mări, cu aripi depline, Eu însă nu încetinesc, când mă gândesc la Tine, "Toate rănesc, ultima ucide", aud orologiul vorbind, Vreau să îmi văd ființa, din mine, ce s-a născut, biruind. Și starea de timp îmi e orologiul "din mens divinior", Fiecare secundă se naște în creierul meu, obosind, De-a mea tăcere, ultimă, când pot să iau
DOAMNE, E TIMPUL EXACTELOR FAPTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1434229738.html [Corola-blog/BlogPost/360512_a_361841]
-
algelor, prin mări, cu aripi depline, Eu însă nu încetinesc, când mă gândesc la Tine, "Toate rănesc, ultima ucide", aud orologiul vorbind, Vreau să îmi văd ființa, din mine, ce s-a născut, biruind. Și starea de timp îmi e orologiul "din mens divinior", Fiecare secundă se naște în creierul meu, obosind, De-a mea tăcere, ultimă, când pot să iau în zbor- Momentele de vis, și vreau să cred, că nu e un sfârșit. Pe mine însumi mă tămăduiesc, cu
DOAMNE, E TIMPUL EXACTELOR FAPTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1434229738.html [Corola-blog/BlogPost/360512_a_361841]
-
oameni ce au devenit pentru mine modele de trăire, exemple demne de urmat, oameni verticali, cu principii sănătoase, care, prin întreaga lor trăire au încercat și, uneori, au reușit, să ajute fără să rănească, să dăruiască fără să invidieze. Cand orologiul a bătut oră exactă - clipă scrisă probabil demult într-o stea - m-am intersectat cu iubirea... Ea îmi curge prin toate celulele ființei, e o apă de foc ce ma inundă cu energie, mă motivează să trăiesc și să scriu
AUX ÉPAULES D’ÉTOILES – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ GHEORGHE A. STROIA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1481038422.html [Corola-blog/BlogPost/370734_a_372063]
-
buletinului, le cânta ea la chitară compozițiile proprii. Bunicii din partea tatălui stăteau în apropiere de parcul Cișmigiu. Acolo se simțea Mira într-o lume boemă. Scara interioară îi provoca un gen de frică plăcută. Camerele foarte înalte, în care răsuna orologiul la fiecare jumătate de oră. Liniștea adâncă, perturbată doar de zgomotul înfundat al troleibuzelor care treceau prin fața casei. Un hol lung, care despărțea bucătăria de restul camerelor. Avea coșmaruri cu acel culoar întunecos. Se făcea că nu mai ajunge în
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1459038217.html [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
de zi se afla impozanta masă de mahon, sculptată, cu scaunele cu tapițerie roșie, contrastul roșu-negru imprimând o notă de eleganță și asortându-se cu calciul alb de pe pereți, cu ușile ornate cu multe oglinzi, cu bufetul pe care trona orologiul, cu sunetul său atât de drag Mirei. Întâlnise acolo persoane devenite azi celebre, din lumea artistică. Unchiul Mirei era actor și ea era mândră de statutul său de nepoată. Îl iubea pe fratele tatălui ei. Devenise un idol personal. A
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1459038217.html [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
picant pentru urechile deschise la curiozitate și bârfă iar străduța pe dedesupt urcă domol avidă de întâmplări șugubețe ca ochii orbului după lumină. În tolba cu povești și întâmplări adorm toți oștenii, cavalerii și prinții în somnul de piatră din orologiile din turnul sfatului ori al catedralelor, purificat de credința fiecăruia în zeitatea sufletului său , mereu deschis la demnitate, iubire și aspirație. Munca, iubirea și lupta pentru menținerea cetății întotdeauna neîngenuncheate și înfloritoare prin meșteșugul fiecărei bresle și cetățean rămân blazonul
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_oras_transilvan.html [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
spirit ludic păstrat în parcul de distracții al inimii, te joci fericit în lumea ei magică..evadezi dornic de mirajul acelei oaze liniștite.. Se-ntâmplă, să se stingă luminile...se închid porțile ... cineva își face meseria cu exactitatea neclintită a orologiului.. Atât ... sau nu... ... pe foaia albă vorbele se scriu singure urmând cursul timpurilor.. Camelia Constantin Martie 2013 Referință Bibliografică: Doar..atât.. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
DOAR..ATÂT.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 by http://confluente.ro/Doaratat_camelia_constantin_1363428288.html [Corola-blog/BlogPost/345286_a_346615]
-
mai vine coborând voios din Cer, Dar nu mai uită să mai scrie telegramă Cu ceva zăpadă, vânticel și ger. Stă la foc lungit pe două canapele, Sacul plin cu sumedenii...amintiri, Filigran cu savuroasele cafele, Cochetând prin numeroase risipiri. Orologiul orele nu le mai bate, Iar trecutul încă nici nu a trecut. Nici nu mai adună, nici nu mai socoate, Viitorul nu e nici întrevăzut. Clipele ce trec ușor nu se regretă, Nici că niciodată nu se mai întorc. Viața
PULSARE DENSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Pulsare_densa.html [Corola-blog/BlogPost/351211_a_352540]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > ATÂT DE APROAPE... Autor: Nicoleta Milea Publicat în: Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ATÂT DE APROAPE... Ce mari se aprind? Ce veghe statornica îmi descoperă chipul? Orologii în flux și corăbii atât de aproape urcând spre Ithaca! Referință Bibliografica: ATÂT DE APROAPE... / Nicoleta Milea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 203, Anul I, 22 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicoleta Milea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ATÂT DE APROAPE... de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Atat_de_aproape_.html [Corola-blog/BlogPost/365547_a_366876]
-
Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de veste Din cuibul pripășit în nuc, Că liniște-n cetate este. Acesui rai odihnitor Ce n-are prinț sau împărat, Doar soarele strălucitor Îi face traiul mai bogat. El, cu alaiul
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1436075747.html [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
din noi mereu se stinge și ea, încetul cu încetul, o dată cu moartea fiecărui personaj închipuit pe scenă de către actori, ca o măsură parcă a dimensiunii discutabile a timpului nostru fizic concret și înfipt cu încăpățânare în cadranul imuabil al unui orologiu ce bate liniștit din peretele lui veșnicia... Povestea teatrului s-a scris și se va scrie, pe scurt, de fiecare dată numai așa, indiferent de numele interpreților săi. Magdalena ALBU București aprilie 2013 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - COPACII NU MOR
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e ulița plină de vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... caznă-mi sfârșesc înserarea, În Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1424886732.html [Corola-blog/BlogPost/366009_a_367338]
-
entuziasmul de acum. Își făcea multe griji, dar trebuia să lase viața să-și urmeze cursul firesc iar problemele ce vor apărea, sau dacă vor apărea, se vor rezolva la momentul potrivit. La ora 15, avionul ateriză cu precizia unui orologiu, pe pista aeroportului românesc și la scurt timp după, pe poartă începură să curgă călătorii, primiți cu bucurie de către cei dragi, care îi așteptau cu brațele pregătite, pentru o lungă și afectuoasă îmbrățișare. Lea fu propulsată de un impuls necontrolat
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1490642057.html [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]