34 matches
-
era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
m și este alcătuită predominant din fag, molid și brad, iar la partea superioară din zâmbru(Pinus cembra). Pe abruptul prahovean apar pâlcuri de zadă și tisă, cu exemplare remarcabile ca dimensiune. Etajul subalpin este alcătuit din jneapăn de unde și oronimele Jepii Mici și Jepii Mari, alături de care vegetează ienupărul, afinul și bujorul de munte. Pe pajiști și pe stâncării cresc numeroase plante cu flori viu colorate, cum sunt ghințura, floarea reginei, clopoței, dar și plante endemice, precum coada iepurelui, floarea
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cea mai veche țară a Europei, întinsă de la Alpi la Don și Marea Getică / Neagră, și de dincolo de Carpații Nordici până la Marea Mediterană (Marea Thracică / Egee). Toponimul Peninsula Balacanică își lămurește semnificatul dintâi în „peninsula Pelasgo-Daco-Thracilor / Valahilor, adică a Dacoromânilor / Românilor“; oronimul Munții Balcani, desemnează, firește, „munții Pelasgo Daco-Thracilor / Valahilor, adică ai Dacoromânilor / Românilor“». Până către mijlocul secolului al XX-lea a existat o conștiință națională a Valahimii (Dacoromânității), atât la nordul cât și la sudul Dunării - sacrul fluviu ce brăzda Dacia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Acasă > Orizont > Meditație > DESPRE FĂGĂRAȘ ȘI TÂMPA Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului FĂGĂRAȘ. E vorba de numele topic (oronim). Acad. I. Iordan, DNFR, 1983, p. 195 îl socotește de origine maghiară și anume din Fogaras. Există chiar o „explicație“ după care Făgăraș ar fi din magh. fă garas adică „moneda de lemn“: când s-a construit cetatea, muncitorii ar
DESPRE FAGARAS SI TAMPA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369865_a_371194]
-
Peru) și mai ales de chichi „luna“ în limba kuna cf. chichi „astru diurn” în txicao, Brazilia.... XXVII. DESPRE FĂGĂRAȘ ȘI TÂMPA, de Ion Cârstoiu, publicat în Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015. FĂGĂRAȘ. E vorba de numele topic (oronim). Acad. I. Iordan, DNFR, 1983, p. 195 îl socotește de origine maghiară și anume din Fogaras. Există chiar o „explicație“ după care Făgăraș ar fi din magh. fă garas adică „moneda de lemn“: când s-a construit cetatea, muncitorii ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
bou, taur“, corespunzător lui fuguor din mongură (lbă mongola, Sevortian, p. 523) ce conțin consoanele f, g, r (în aceeași ordine că și în Făgăraș), la care se adaugă suf. -aș. Citește mai mult FĂGĂRAȘ. E vorba de numele topic (oronim). Acad. I. Iordan, DNFR, 1983, p. 195 îl socotește de origine maghiară și anume din Fogaras. Există chiar o „explicație“ după care Făgăraș ar fi din magh. fă garas adică „moneda de lemn“: când s-a construit cetatea, muncitorii ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
cea mai veche țară a Europei, întinsă de la Alpi la Don și Marea Getică/ Neagră, și de dincolo de Carpații Nordici până la Marea Mediterană (Marea Thracică/ Egee). Toponimul Peninsula Balcanică își lămurește semnificatul dintâi în „peninsula Pelasgo-Daco-Thracilor/ Valahilor, adică a Dacoromânilor/ Românilor”; oronimul Munții Balcani desemnează, firește, „munții Pelasgo-Daco-Thracilor/ Valahilor, adică ai Dacoromânilor/ Românilor”. (Istoria religiilor, vol. I, Prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, Timișoara, Editura „Aethicus”, 2001). - Cuvântul pelasg este atestat pentru prima oară la istoricul Herodot Carianul, care descrie pe larg pelasgii din
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
și sacrificând Minotaurul, Tezeu și-a câștigat titlul de neo-basileus. Vechiul rege urmează să moară. Însuși felul sinuciderii lui Egeu probează această inter- pretare. În Grecia arhaică, bătrânii decrepiți erau aruncați în mare, de pe stânci, chiar de către fiii lor. Vezi oronimul gr. Gerontobrahos = „stânca moșnegilor” din Parnas. Reminiscențe ale unor astfel de „învestiri regale” par să fi supraviețuit și în textele folclorice românești. Invariabil, după ce răpune monstrul, eroul de basm este înscăunat domn. Similar se întâmplă lucrurile în balade : Capul șarpelui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înălțime) care face parte din Subcarpații Vrancei. De aici izvorăsc pâraiele Zăbrăuți, Pepeni, Căiuți și Bogdana. Et.: ap. ou d. lat. ovum + suf. diminutival -șor. Și acest nume de loc era la origine o metaforă, fiindcă era determinat de forma oronimului respectiv, asemănătoare cu cea a unui ou. De altfel, toponimul este răspândit în întreaga Românie, dar în mod deosebit în Moldova și Bucovina (este cazul muntelui Oușoru, de lângă Vatra Dornei). PĂLTINIȘ, pârâu, afluent al Cernului, care izvorăște de sub vârful Tarnița
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
multe cazuri, este greu să știm care a fost obiectul denominat inițial, într-o relație spațială ca: poiană, pădure, vale, pârâu, teren arabil. De multe ori, și numele de persoane (inclusiv poreclele) pot deveni polarizatori. Se admite, în general, că oronimele (numele de înălțimi - munte, deal, stâncă, movilă) au existat cele dintâi, dată fiind importanța lor în zonă. Dar identificarea toponimului primar nu e deloc ușoară, el putând fi, adesea, doar presupus, și pe baza atestărilor documentare, chiar dacă acestea nu sunt
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
și două existente - Lunca de Jos și Lunca de Sus ), Oituz (munte, trecătoare, râu, localitate), Tazlău (culme subcarpatică, depresiune, râu, localitate în care s-a născut scriitorul I.I.Mironescu) și multe altele. Polarizarea toponimică are, în principal, două direcții: 1) oronim (munte, deal) - hidronim (pârâu, râu) - oikonim (localitate); 2) hidronim - oronim - oikonim. Evident, nu toate câmpurile toponimice urmează aceste două direcții. Dar polarizarea contribuie, în mod evident, la îmbogățirea și diversitatea peisajului toponimic dintr-o regiune oarecare. Prin implicațiile de ordin
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Oituz (munte, trecătoare, râu, localitate), Tazlău (culme subcarpatică, depresiune, râu, localitate în care s-a născut scriitorul I.I.Mironescu) și multe altele. Polarizarea toponimică are, în principal, două direcții: 1) oronim (munte, deal) - hidronim (pârâu, râu) - oikonim (localitate); 2) hidronim - oronim - oikonim. Evident, nu toate câmpurile toponimice urmează aceste două direcții. Dar polarizarea contribuie, în mod evident, la îmbogățirea și diversitatea peisajului toponimic dintr-o regiune oarecare. Prin implicațiile de ordin istoric, geografic, social, demografic, cultural, religios și lingvistic, toponimia din
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cîmpului toponimic din acel spațiu, reflectînd deopotrivă configurația geografică a zonei deservite denominativ și gradul de antropizare al spațiului geografic respectiv. Polarizarea înseamnă concentrarea toponimelor dintr-un orizont spațial în jurul unor nume „dominante“, cel mai frecvent hidronime (nume de ape), oronime (nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de formațiuni vegetale), hodonime sau odonime (nume de căi de comunicație), choronime sau regionime (nume de structuri teritoriale majore: ținuturi, provincii, plase, județe, regiuni, țări, continente etc.). Pe lîngă acestea sau ca subcategorii ale unora dintre ele, se vorbește de oronime (nume de munți), potamonime (nume de ape curgătoare), limnonime (nume de ape stătătoare), talassonime (nume de mări și oceane), urbanonime (nume de locuri din cuprinsul orașelor), exonime (numele romînești ale unor topice din teritoriile altor limbi), nume de puncte de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
observarea pe orizontală (sincronică) a toponimiei poate sugera posibile straturi verticale (diacronice) ale ei, orientînd căutarea pe direcții probabile de identificare a unor nume sau categorii de nume. Cei mai mulți specialiști sunt de acord, de pildă, că hidronimele și, după ele, oronimele sunt cele mai rezistente categorii de nume de locuri în timp, fiind preluate de populațiile care imigrează în spațiul respectiv de la popoarele indigene. Există însă, mai ales în cazul apelor mici, situații de transfer invers de nume, de la sate la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Frățilă, contribuția toponimiei la demonstrarea autohtoniei și continuității poporului romîn la nordul Dunării. Hidronimele (Dunăre, Mureș, Olt, Tisa, Timiș, Săsar, Someș, Criș, Ampoi, Strei, Horn, Bîrzava, Cerna, Nera, Năruja, Motru, Jiu, Gilort, Giomărtil, Lotru, Argeș, Vedea, Buzău, Siret, Prut, Nistru), oronimele (Carpați) și oiconimele (Abrud, Albac, Arcuda, Băroi, Cigmău, Drencova, Garvăn, Galt, Hîrșova, Iași, Mehadia, Oituz, Oltina, Sălduș, Tapia, Turda) considerate, în urma investigațiilor etimologice minuțioase, autohtone au putut fi menținute în activitate și transmise din generație în generație pînă astăzi numai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
teritoriul romînesc, la -eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînesc („creastă înaltă, alcătuită din stînci mari și pietre tari“, „potecă“, „lespede de piatră“, „povîrniș“) nu este atestat, ci numai dedus prin comparația cu unii termeni romanici apropiați. Apelativul paring, parîng, „o specie de mei“, l-ar apropia onomasiologic de oronimele Malaia, Mohorul, care confirmă că în trecut unele cereale și alte plante „însoțitoare“ creșteau la altitudini mari. Acestea pot fi însă și supranumele unor oameni transonimizate în toponimie. Prahova Este numele unui rîu, lung de 193 de kilometri, afluent de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dohotari, Păcurari etc.). E posibilă și derivarea de la un alt nume de localitate, Rășina, de unde ar fi putut veni locuitorii (avînd în vedere informația cu foștii ocupanți ruteni ai satului), dar cele două toponime menționate sub numele Rășina sunt mici oronime, nume de culmi de deal, nu nume de localități, de topice majore, de unde ar fi putut migra locuitorii, plus că nu există nici documente și nici tradiții care să consemneze acest fapt. Formarea de la un posibil antroponim Rășină, întîlnit în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care administrația nu l-a tradus pentru că nu l-a înțeles. El are aceeași proveniență latină (sumus, -a, -um, derivat de data aceasta cu sufixul -atus). Romîna a păstrat modelul, pe care-l întîlnim în alte nume de locuri, îndeosebi oronime, desemnate prin adjective formate cu sufixul -at de la entopice care denumesc vîrfuri: Belciugata, Bîrnatul, Bulbucata, Bumbata, Buscata, Buscatul, Căciulata, Căpățînata, Chiscovata, Ciocați, Cornorata, Costișata, Fățata, Fundata, Gurguiata, Ostrata, Păstăiata etc. Nu avem însă toponime identice sau foarte asemănătoare cu sumat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atunci satul ar fi trebuit să se cheme Cârstești, Cristești, dar nici un document medieval nu vorbește de o localitate cu acest nume în zona Obcinilor. Dacă satul și-ar fi luat numele de la una din formele de relief, hidronim sau oronim, ar fi trebuit să se numească Buzău, după numele dealului împădurit de peste apa Moldovei, foarte aproape de vatra inițială a satului, sau pur și simplu, Moldova. Nu poate fi admisă denumirea Moldovița pe motiv că acest râu s-a numit, anterior
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
pentru că am pornit de la evoluția unui termen foarte vechi, vom aborda și explicarea etimologiei, prin urmărirea transformărilor fonetice, întro firească existență, într-un timp foarte îndelungat al unui popor, al altui asemenea lexem, din același fond străvechi, și anume al oronimului Kogaionon. Despre Kogaionul, Muntele Sacru al dacilor, deținem primele informații de la geograful grec Strabon, care în Geographia sa, spune că dacii aveau acest munte sacru, purtând numele amintit, de sub care izvora și un râu cu aceeași denumire. În mod sintetic
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
care în Geographia sa, spune că dacii aveau acest munte sacru, purtând numele amintit, de sub care izvora și un râu cu aceeași denumire. În mod sintetic vom urmări fenomenele lingvistice care au dus la descoperirea muntelui acesta sacru. Deși denumirea oronimului pare stranie, nu trebuie să uităm că vorbim de transformări legate de un timp milenar, în care populația vorbitoare de protodacă, a folosit limba în condiții mereu legate de deplasări de populații de la șes la munte, și invers din locuri
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
vorbim de transformări legate de un timp milenar, în care populația vorbitoare de protodacă, a folosit limba în condiții mereu legate de deplasări de populații de la șes la munte, și invers din locuri diferite, și că vechile denumiri ale unor oronime, hidronime, toponime în general, au fost reținute peste generații, în condițiile în care urmașii nu se mai aflau pe aceleași locuri, au avut loc mișcări de du-te-vino, grație constrângerilor istorice, năvălirilor, războaielor, calamităților sau ale unor bejăniri, etc și refugierea
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
bordei, brad, brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă, cătun, cioară, copac, copil, doina, fărîma, ghimpe, groapă, leurda, mal, mazăre, melc, mire, mînz, murg, rata, stejar, strugure, șopîrla, urda, vatra, viezure, zimbru etc.; hidronime: Argeș, Buzău, Mureș, Timiș; oronime: Carpați; oiconime: Turda)251. Bibliografie specială: Beekes, Robert S.P., Comparative Indo-European Linguistics. An Introduction, John Benjamins, Amsterdam, 1995. Benveniste, Émile, Vocabularul instituțiilor indo-europene, vol. I. Economia, vol. ÎI. Vocabularul rudeniei, vol. III. Statutele sociale, vol. IV. Regalitatea și privilegiile sale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]