8 matches
-
Să nu vorbim Doamne, de cel bolnav, nici zeii nu ies din spitale, la noi se vinde ceva grav, viața e un schimb doar de parale! Voi știți că să schimbați destinul, dintr-o țară vie,în pajiște pustie, din oropsirea vremii,ne va supune chinul... Unde ești tu ,dulce ,Românie?... Referință Bibliografica: UNDE EȘTI TU,DULCE ROMÂNIE? / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile
UNDE EȘTI TU,DULCE ROMÂNIE? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1492890693.html [Corola-blog/BlogPost/378709_a_380038]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ODORUL ÎȘI ARE IADUL SĂU... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Sunt tristeți ce pot să și bucure, Altele pe bieții oameni să scuture, Oropsiri ce apar precum o soartă, Cicatrici din acea subțire scoarță.. Nu-i posibilă viața fără durere, Nu-i nicio povață în mângâiere, Ori 'umplerea vieții în atitudini, Preceptele-n ceți vin multitudini.. Iubirea-i ce viața ades o încântă, Bucură
ODORUL ÎŞI ARE IADUL SĂU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1431461551.html [Corola-blog/BlogPost/359804_a_361133]
-
netezit colții înfingându-i adânc în carnea firavă a elevatului care a răbdat schingiuirea, privindu-și în față semenul sălbăticit de ură. Nu el trebuia să cadă rod răzbunării, ci alții, care de aceeași teapă cu ei se înfruptaseră adânc din oropsirea lor atunci când se aflau la fel ca și ei acum la rostuirea destinelor. Cât dispreț și câtă fandoseală în dorința de a exista acoperit de rău. Ceea ce am expus, în rândurile de mai sus, nu sunt decât urmări ale unor
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Poetului și a mamei din curtea casei lui să ne îndreptăm oleacă pașii și pe potecile de la Agafton să nu ne pierdem iară originile precum rudele lui Eminescu ce se împrăștiară în neant Poetul și-a luat asupra lui toată oropsirea neamului dar prin înțeleapta Poezie a acestui trac ținut ne-a dat solemna trăinicie Referință Bibliografică: Ultimul drum al lui Badea Cârțan / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1084, Anul III, 19 decembrie 2013. Drepturi de Autor
ULTIMUL DRUM AL LUI BADEA CÂRŢAN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ultimul_drum_al_lui_badea_car_radu_liviu_dan_1387446089.html [Corola-blog/BlogPost/363458_a_364787]
-
și cu munții Eram prieteni cu soarele răsare. Recitator 7: Și iată marea Împlinire A visului dintotdeauna La Întâi Decembrie chemarea Fierbintea, sfânta și străbuna Recitator 8: Noi vrem sa ne unim cu Țara! Aduce-n iama primăvara. Iar iama oropsirii noastre Se stinse-n fine, de sub astre! Recitator 9: Vă salut eroi puternici. Ce-ați trecut În altă lume! Vă salut! Și mă cutremur Când aud de-al vostru nume. Cântec: Trompetele răsună Gavril Muzicescu 86 Recitator 10: Ei au
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
pirpirie, să fi avut vreo șapte ani. Teodora parcă l-ar fi așteptat. Oare primise știre de la domul Ovidiu sau poate visase, după cum spunea în glumă, că "...în zorii zilei va veni un crai de Miazăzi să le scape din oropsire..." Atanasie dormise în podul șurii toată ziua, iar seara luaseră drumul întoarcerii. Doamna Teodora ținea cu o mână singurul ei bagaj un mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de zi, un vis : se făcea că din spre Miazăzi se stârnise un vânt ușor, un zefir cu parfum de primăvară. La un moment dat am auzit o voce care îmi șoptea că un crai venea să mă scape din oropsire. Nu îi vedeam chipul, nu știam cine este, prin somn știam doar că mi l-a trimis Simion. Dar deodată, i-am văzut chipul și am strâns-o tare pe Minodora lângă mine. Craiul de Miazăzi avea chipul unui câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
severă, mustrătoare a mamei cu bățul în mână nu dispărea. Normal, au fost cuprinși de o mare spaimă. 4) După ce, în sfârșit, imaginea mamei dispare, locul fricii este luat fără nici o tranziție de un foarte puternic sentiment de nedreptate, de oropsire. Cosmonauții se simțeau trași pe sfoară, dezinformați, dați la o parte, mințiți, duși cu zăhărelul etc., etc. Drept consecință, toți - dar absolut toți - au simțit o irepresibilă nevoie de a protesta, de a scrie petiții, cereri, memorii, programe de revendicări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]