194 matches
-
asupritorilor norodului. Numai când Dragoș scăpa și câte o vorbă mai blândă despre Grigore Iuga, își revenea în fire zicîndu-și că în definitiv el e invitatul lui Grigore. Totuși, spre a-și manifesta fățiș solidaritatea cu învățătorul și cu mulțimea oropsită din care face parte și dânsul, în clipa plecării, strîngîndu-i mâinile mișcat, frățește, îl rugă să-l însoțească până la preotul satului, să cunoască barem și pe celălalt îndrumător al poporului. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici cei ce-și așteptau rândul nu sunt vinovați și nici nu s-au mișcat de la casele lor în noaptea cu năpasta. Și mai erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte. Întrebă din prag: ― Da voi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de necazuri și să-și descarce sufletul. Opri căruța la cârciuma lui Busuioc, unde se strângeau totdeauna oamenii după biserică, și se dădu jos, iar pe muiere și pe fată le trimise înainte acasă. Pe afară, pe sub streșini, câțiva mai oropsiți se fereau de ploaie și-și spovedeau oftând nevoile. Chirilă dădu binețe și trecu înlăuntru. Luca Talabă se hărțuia cu primarul în mijlocul unei îngrămădiri de oameni care mai mult tăceau. Cum văzu pe Chirilă, Luca strigă bucuros, parcă i-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gata când o veni împărțeala pământului. ― Cum nu, că boierii nu vezi cum se îmbulzesc să-și lepede moșiile? făcu Busuioc din prag, cu spatele și bațjocoritor; apoi, întorcîndu-se și trecând după tejghea, adăugă: Mă Spiridoane, tu ești bețiv și oropsit, dar tot parcă ai mai multă minte ca ceilalți, că barem nu te mai ostenești de pomană! Țăranul, slăbănog și bătrân, își potrivi o mutră mai amărâtă și zise plîngător: ― D-apoi că alții mai beau și de bine, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit ceasul judecății și oamenii trebuie să afle adevărul!... Nu stați, fraților, încruntați la față și cu armele întinse spre frații voștri cei oropsiți! Întoarceți armele asupra diavolului care v-a trimis să ucideți nevinovați și să... Cuvintele se revărsau ca o vâltoare de scântei gata să aprindă tot ce întîlnește în cale. Glasul se ridica stăpânitor peste vuietul mulțimii, parc-ar fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tiranii, puse una asupra alteia și toate rezemate și apăsînd pe popor, pe țăranul muncitor”. Țărănimea - după cum am mai spus - a avut în N. Bălcescu pe primul ei istoric, care printr-o cercetare pătrunzătoare a dezvăluit mecanismul subjugării celei mai oropsite clase a societății feudale. Ideea lui N. Bălcescu că „ robia este o consecință neapărată a sistemii de clacă” ne oferă cheia înțelegerii întregului sistem feudal. Descoperirea de către N. Bălcescu a Legăturii lui Mihai și a semnificației acesteia a lăsat urme
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alină și se transformă. Mânia se potolește. I se prezintă gândul dreptății și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame, Și-mbrăcămintea numai găuri toată, Să țineți piept urgiilor furtunii? De voi puțin mi-a mai păsat-nainte! Hai, isprăvește-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
scrisorile trimise lui Eminescu dovedesc acest lucru. Față de „Bădia Mihai”, „fratele” drag, Creangă își manifestă dorul cu simplitate mișcătoare, pură, așa cum reiese din scrisoarea datată 1880: „Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit și plin de jidani? O fi musai viața burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
corifeilor „opoziției democratice”, cei care timp de patru ani făcuseră temenele ocupanților nemți, încercând, în același timp, să apară drept „opoziționiști” și „rezistenți”. În episoadele de cadru rural se conturează figura lui Mitru Moț, țăran sărac, bântuit de toate nenorocirile, oropsit și umilit de neamul lui Cloambeș, persecutat de autorități, trimis pe front în locul altuia mai înstărit, dar neîncovoiat de loviturile sorții, încrezător în înfăptuirea dreptății. Cu minuție este descris exodul populației refugiate din calea trupelor fascisto-horthiste năpustite asupra satelor românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
însetat de transfuzii cu sânge proaspăt de jurnalist, intelectual sau politician imberb. Mai nou, cică ar fi cool să fii de stânga, marxizant flegmatic, revoluționar antisistem (cu inevitabila meclă a lui Ché pe burtă) sau luptător neobosit pentru drepturile minorităților oropsite. Ca om care a trăit comunismul pe propria piele, îmi înfrâng cu greu repulsia naturală pe care o resimt la adresa acestei doctrine criminale (cosmetizată și rebrănduită astfel) și încerc, după puteri, să tratez dreptul oricui de a se afilia politic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de cruntul handicap, dar îmbărbătat de lectura cărții Așa s-a călit oțelul a lui N.A. Ostrovski, N. va găsi în scris terapia și arma împotriva sinuciderii. Personajele din volumul de debut, construite antitetic, simplist, sunt oameni săraci, cinstiți și oropsiți, victime ale oprimării celor avuți (primari, boieri, plutonieri grosolani, perceptori cinici sau preoți hrăpăreți). Mai interesante sunt câteva povești și legende dobrogene. Încadrate în viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian, și reluate în mai multe dintre cărțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
publice, care cuprinde toate aspectele polis-ului: poetul declară că există decrete care-l laudă în mod public și tăblițe ceruite publice, care îi acordă lui Ovidiu anumite imunități (immunes publica cera facit); și deși nu este convenient ca cei oropsiți să se laude, orașele vecine îi acordă un privilegiu identic (Proxima dant nobis oppida munus idem)205. Nu este vorba, deci, de aprecieri private, ci publice, aș spune chiar politice. Și Ovidiu vrea să le aducă la cunoștință prietenilor de la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
inimă foarte sensibilă, înnobilată încă și mai mult de o vastă cultură. Printre rânduri, poetul îi reproșează că nu l-a zărit printre puținii prieteni care au venit acasă să-l consoleze în momentul nenorocirii ("m-am simțit și mai oropsit din cauză că nu erai tu, care cu prietenia ta, mi-ai fi fost de mare ajutor"). Cel puțin acum, îi poate veni în ajutor de departe. Nu ar fi nici ușor, nici prudent (Nec leve, nec tutum) să-i scrie lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu știa să iscălească, iar acum când «În mână ține carnetul iarăși», «Ă De câtă noutate-i greu ăst ceas În care pot, tovarăși, să scriu Întreg numele meu!» Scrierea numelui capătă aici valoare de simbol al prefacerii atâtor femei oropsite altădată, În oameni noi. În Idilă, Veronica Porumbacu surprinde un alt moment, În care primii fiori ai iubirii curate Își fac loc În inima unui tânăr muncitor. (Ă). Exemplele se pot Înmulți. S-a vorbit despre Tânăra savantă de Aurel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
te oprești de la fapte la care natura tear împinge cu tărie. Așa putem zice și "Socialisme oblige"..." ("Drepturile omului", 16-19 februarie 1889, reprodus și în "Contemporanul", anul VI, nr. 12.) formei sociale din vremea lor în numele intereselor claselor de jos oropsite și sărace, că se ridică nu numai împotriva aspectului politic al formelor noi, ca junimist, ci și împotriva felului de împărțire a bogăției naționale, revendicând o mai mare parte pentru categoriile sociale obijduite - acum pricepem mai bine ceea ce am mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prin democratism și naționalism. Țările române erau la discreția marilor puteri vecine, și cei care simțeau rușinea și nenorocirea acestei situații - oamenilor cu dor de a scoate poporul român de sub jugul acestor vecini și de a face din acest neam oropsit un mare popor, cu dreptul de a-și spune cuvântul său -, nu puteau să nu fie fascinați de concepția naționalistă, datorită Franței revoluționare. Iar dacă țara era îngenuncheată de vecini puternici, apoi marea majoritate a țării, elementul ei viu, acel
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acționează conform unor formule-șablon pe care le întâlnim și la alți scriitori, ba chiar și la alte opere ale lui Camilar. Autorul se repetă pe el însuși. Își repetă în special greșelile: întâlnim aceeași predilecție naturalistă pentru extraordinar (figura mutului oropsit), rezolvarea facilă a problemelor prin introducerea nelipsitei ședințe cu mărturisiri autobiografice și discursuri (...). Tot pe linia «înfrumusețării» involuntare a realității, ca efect al felului cum sunt construite imaginile artistice, se situează și alunecarea spre o anumită formă de idilism (...). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sceptic-isteț, nu resentimentar. Numai În The Lavender Hill Mob (1951) al lui Charles Crichton, cea mai caustică dintre comediile filmate În studiourile Ealing, transpare o umbră de comentariu social - un sortiment englezesc de poujadism: visurile și resentimentele celor mici și oropsiți. Din 1956, nuanțele au Început să se Întunece simțitor: filme de război ca The Bridge on the River Kwai (Podul de pe râul Kwai, 1957) sau Dunkirk (1958) aveau conotații subtile de interogație și Îndoială, de parcă Încrederea În sine din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau palpabile În anumite capitale - Praga, Varșovia sau Budapesta - nu au fost egalate În provinciile mai Îndepărtate. Ca Întotdeauna, adevăratele granițe din Europa Centrală și de Est nu se aflau Între țări, ci Între centrele urbane prospere și zonele rurale oropsite. Mai revelatoare decât diferențele dintre experiențele statelor foste comuniste sunt similitudinile dintre ele. La urma urmelor, În toate aceste țări, noile elite conducătoare au fost puse În fața acelorași alegeri strategice. „Idila cu economia de piață”, cum o numea disprețuitor premierul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]