11 matches
-
curentul literar denumit “luceferism”, o combinație de tradiție autohtonă, etnologie și spiritualitate deopotrivă creștină și arhaica. Multe din noțiunile doctrinare care definesc această orientare “indigenistă” anunță o creație ce recuperează etape și straturi de tradiție rămase încă neexprimate complet; definește “ortogeneza” literaturii române în maniera unei directive interioare, cu caracter endogen și entelehial; descrie “universalitatea de esență” care ar însemna creație cu valoare universală indiferență la difuziunea imperiala, care se produce prin acculturație; încurajează creația de idei literare noi și specifice
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
primele decenii ale secolului XX, evoluționismul (numit adesea pe atunci „transformist“) era larg acceptat, dar nu și teoria selecției naturale. Opoziția din mediul naturaliștilor față de explicațiile prin selecție naturală s-au manifestat, în principal, din trei direcții: cea a susținătorilor ortogenezei, a neolamarckiștilor și a geneticienilor cu înclinații saltaționiste. Istoricii biologiei sunt, în general, de acord astăzi că printre cercetătorii evoluției selecția naturală a devenit larg acceptată abia după formularea teoriei sintetice a evoluției, deci aproape la un secol după apariția
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și a geneticienilor cu înclinații saltaționiste. Istoricii biologiei sunt, în general, de acord astăzi că printre cercetătorii evoluției selecția naturală a devenit larg acceptată abia după formularea teoriei sintetice a evoluției, deci aproape la un secol după apariția Originii speciilor. Ortogeneza reprezintă o reacție față de concepția lui Darwin cu privire la caracterul aleatoriu, nedirecționat al evoluției. Este un program de cercetare a evoluției inspirat de o filozofie a progresului, și anume de afirmarea existenței unei forțe sau tendințe interne care conduce orice linie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o filozofie a progresului, și anume de afirmarea existenței unei forțe sau tendințe interne care conduce orice linie filogenetică spre o perfecțiune crescândă. Înclinația multor evoluționiști de a considera transformarea speciilor și tendința spre perfecționare drept inseparabile a făcut din ortogeneză una din cele mai populare teorii nondarwiniene a evoluției. Adepții ortogenezei au fost multă vreme cei mai hotărâți adversari ai concepției lui Darwin cu privire la direcția evoluției. Afirmarea unor schimbări evolutive progresive rectilinii nu putea, în mod evident, să fie conciliată
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sau tendințe interne care conduce orice linie filogenetică spre o perfecțiune crescândă. Înclinația multor evoluționiști de a considera transformarea speciilor și tendința spre perfecționare drept inseparabile a făcut din ortogeneză una din cele mai populare teorii nondarwiniene a evoluției. Adepții ortogenezei au fost multă vreme cei mai hotărâți adversari ai concepției lui Darwin cu privire la direcția evoluției. Afirmarea unor schimbări evolutive progresive rectilinii nu putea, în mod evident, să fie conciliată cu o mare diversitate de constatări faptice cu privire la adaptarea viețuitoarelor și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
au schimbat în intervale de miliarde de ani. Alte organisme s-au specializat, adaptându-se la anumite condiții de viață, fără a înregistra nici un progres. Paraziții, ca și locuitorii anumitor nișe au înregistrat evoluții regresive. Faptele nu susțin, așadar, viziunea ortogenezei asupra unei evoluții consecvent progresive a ființelor vii. Ernst Mayr scria recent că în dezvoltarea filogenetică „ceea ce pare să fie un progres este doar un produs secundar al schimbărilor care au avut loc prin selecția naturală“. Neolamarckismul a reprezentat o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
însă explicată prin acțiunea selecției naturale. Mai întâi apar noi structuri, și apoi adaptări. Schimbarea evolutivă esențială este, așadar, cea de la un tip de organizare la altul, de exemplu trecerea de la reptile la păsări. În cadrul fiecărui plan de organizare există ortogeneză, precum și o varietate de subtipuri cu caracteristici adaptative dobândite prin acțiunea selecției naturale. O asemenea teorie este incompatibilă cu punctul de vedere că selecția naturală este mecanismul principal al evoluției. Simpson a respins teoria ortogenetică a lui Schindewolf, de pe pozițiile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru, chiar citind de două ori aceeai pagină. Capitolul cel mai obscur e al cincilea - "Ortologie și ortogeneză substanțialistă" -, lectorul capotînd deseori în încercarea de a intui ceva din ceea ce se întîmplă în paginile acelea: e întîmpinat de un jargon abstract și solid precum cremenea, în corpul căruia tentativa de a despica mici felii de înțelegere omenească e
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
ușoare. Urmarea lepădării treptate de dogma creației în variantă biologică avea să-l ducă pe Darwin la formularea celei mai influente teorii din istoria omenirii. În al doilea rînd, sunt trei poziții științifice care combat darwinismul în numele unor probe concrete: ortogeneza (care susține existența unui sens ascendent al evoluției, repudiind ideea darwiniană a variațiilor întîmplătoare), neolamarckismul (care pune accentul pe rolul modelator al mediului: sursa variațiilor și mutațiilor nu e hazardul, ci influența ambianței) și genetica de tip saltaționist (care susține
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
mari. Acestea nu sânt discontinue în mod necesar: influențele dovedesc în ce grad se condiționează. În fenomenul lor, nu este important însă eterogenul, elementele adăugate din afară și înglobate, ci sâmburele lăuntric, predeterminarea spre o formă specifică. Precum, în biologie, ortogeneza ne revelează viața ca născîndu-se și afirmîndu-se sub determinantul condițiilor interne și al unor direcții lăuntrice care înving rezistența mecanică a mediului exterior, tot așa, în lumea istorică există o ortogeneză a culturilor, care justifică individualitatea fiecăreia prin condiții și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lăuntric, predeterminarea spre o formă specifică. Precum, în biologie, ortogeneza ne revelează viața ca născîndu-se și afirmîndu-se sub determinantul condițiilor interne și al unor direcții lăuntrice care înving rezistența mecanică a mediului exterior, tot așa, în lumea istorică există o ortogeneză a culturilor, care justifică individualitatea fiecăreia prin condiții și determinante originare, printr-un impuls specific. Marșul marilor culturi în istorie seamănă, de aceea, unei fatalități; căci nimic nu le poate opri de la pornirea lor de a se afirma și individualiza
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]