33 matches
-
astfel la ecuațiile de transformare:(6.161) În condițiile când ecuația matricială care leagă curenții celor două sisteme are aceeași formă cu cea care leagă tensiunile, se spune că transformarea este ortogonală. Din relația (6.161) se obține condiția de ortogonalitate(6.162) Transformările ortogonale aduc unele simplificări în studiu, de aceea se vor avea în vedere, în cele ce urmează, numai aceste tipuri de transformări. Condiția (6.162), introdusă în (6.160), conduce la: (6.163) iar relațiile (6.161
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
introdusă în (6.160), conduce la: (6.163) iar relațiile (6.161) devin:(6.164) Revenind la matricea [C], cu elemente exprimate numai prin valori reale, dată de (6.150′), se observă că aceasta nu este ortogonală, deoarece:. Condiția de ortogonalitate se realizează dacă se ia: (6.165) adică numărul de spire pe faza înfășurării bifazate este mai mare de 23 =1,225 ori decât cel de pe faza înfășurării trifazate, caz în care relațiile de transformare a curenților (6.146) devin
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
o mulțime infinită de soluții, care, toate, sunt deduse din aceeași matrice de covariații (corelații) între variabilele observate și care au același grad de adecvare 1. Dacă în modelul general renunțăm la una dintre condițiile de până acum, și anume ortogonalitatea factorilor, ne vom găsi în situația unui model factorial oblic. Acest lucru înseamnă că factorii care determină variabilele observate nu mai sunt independenți unul de celălalt, adică există o covariație între ei: Cov(F1,F2) ≠ 0 sau r(F1,F2
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
a corelațiilor între variabile vor fi un pic mai complexe, pentru că vor conține termeni care dau seama de corelația dintre factori. Să luăm ca exemplu o adaptare a modelului din figura 4 în care s-a renunțat la condiția de ortogonalitate. Figura 6 prezintă diagrama modelului. Figura 6. Model factorial cu 5 variabile observate, 2 factori comuni neortogonali Urmând aceeași modalitate de calcul din exemplele precedente, vom obține: Var(X1) = b112 + b122 + b11 b12 2 r(F1,F2) + d12 Var(X1
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
m variabile observate X1, X2, ..., Xm, folosind matricea de covarianțe (corelații) dintre ele. Până acum ne-am folosit de câteva exemple care presupuneau că modelul factorial este cunoscut (erau specificate numărul de factori comuni, complexitatea factorială a fiecărei variabile observate, ortogonalitatea sau oblicitatea factorilor) și că există o corespondență perfectă între matricea de saturații factoriale și matricea de covarianțe (corelații) dintre variabile. Dacă saturațiile factoriale sunt cunoscute, atunci putem deriva în mod univoc corelațiile dintre variabile. În realitate însă, situația practică
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
în mod univoc corelațiile dintre variabile. În realitate însă, situația practică în care suntem este inversa: dorim să obținem structura factorială (matricea saturațiilor, complexitatea factorială a variabilelor, gradul de determinare factorială a fiecărei variabile, relația dintre factori în termeni de ortogonalitate sau oblicitate) pornind de la corelațiile (covarianțele) cunoscute dintre variabilele observate. Dificultatea apare deoarece demersul prin care facem inferențe despre factori pornind de la covarianțele (corelațiile) dintre variabile conține o serie de nedeterminări. Aceeași structură de covarianță poate fi produsă de nenumărate
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
tinde să se constituie într-un factor general, pe care fiecare variabilă îl saturează și explică cea mai mare parte a varianței. Factorii următori, ortogonali cu primul, explică varianța rămasă și explică succesiv o cantitate mai mică din aceasta. Dar ortogonalitatea și ordinea factorilor nu sunt inerente structurii datelor, ci rezultă din condițiile stabilite de noi în procesul de extragere a factorilor. Efectul cel mai important al rotației matricei factoriale este acela că redistribuie varianța de la soluția de factori inițială la
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Obținerea unei structuri simple prin examinarea configurației grafice a variabilelor O a doua abordare are ca fundament o metodă de rotație analitică, susținută de o procedură matematică, în care nu intră judecăți subiective. Metoda de rotație poate fi ortogonală (păstrează ortogonalitatea factorilor după rotație) sau oblică. Există mai multe metode de rotație ortogonale și oblice. Voi descrie în câteva cuvinte acele metode care se regăsesc în meniul pachetului statistic SPSS. Metoda ortogonală „varimax” urmează criteriul simplificării coloanelor matricei factoriale, maximizând varianța
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
1. Metoda „direct oblimin” se bazează pe simplificarea saturațiilor factoriale, în mod similar metodei „quartimax”, adăugând și posibilitatea oblicității. Gradul de oblicitate este dat de valoarea δ. Cu cât aceasta este mai mică (negativă), cu atât factorii se apropie de ortogonalitate. Cu cât este mai mare, cu atât soluția este mai oblică. Metoda „promax” folosește o procedură prin care saturațiile obținute după o rotație de tip „varimax” a soluției ortogonale sunt ridicate la o putere întreagă (practica sugerează valoarea 4 ca
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Primul factor poate fi deci înțeles ca fiind cea mai bună sumarizare a relațiilor liniare pe care le prezintă datele. Cel de-al doilea factor constituie cea de-a doua cea mai bună combinație liniară de variabile, supusă condiției de ortogonalitate cu primul factor. El este obținut din explicarea proporției de varianță rămasă după ce primul factor a fost extras. În această situație, saturațiile factoriale, care ne indică gradul de corespondență între variabilă și factor, nu ne conduc întotdeauna la o interpretare
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
faptul că scala respectivă corelează doar cu factorul pe care se presupune că îl măsoară, și nu și cu ceilalți factori, indiferent că factorii latenți identificați sunt sau nu ortogonali, metoda Bartlett dă cele mai bune rezultate. În termeni de ortogonalitate a factorilor, metoda Rubin-Anderson este cea mai avantajoasă. Validarea analizei factorialetc "Validarea analizei factoriale" În fine, câteva cuvinte despre măsura în care rezultatele obținute printr-o analiză factorială pot fi generalizate la nivelul întregii populații din care a fost extras
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
difere cu mai mult de ± 1% din distanță focar-film. ● Centrarea fasciculului luminos și al dispozitivului Bucky: Alinierea reticulului diafragmei fasciculului de lumină cu centrul filmului din dispozitivul Bucky nu trebuie să difere cu mai mult de ± 1% din distanță focar-film. Ortogonalitatea fasciculului de radiații X și planul receptorului de imagine: Unghiul dintre axa centrală a fasciculului de radiații X și planul receptorului de imagine trebuie să fie egal cu 90 grade, cu o toleranță maximă de ± 1,5 grade. 6. Colimarea
NORMA din 19 aprilie 2002 privind radioprotectia persoanelor în cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147100_a_148429]
-
difere cu mai mult de ± 1% din distanță focar-film. ● Centrarea fasciculului luminos și al dispozitivului Bucky: Alinierea reticulului diafragmei fasciculului de lumină cu centrul filmului din dispozitivul Bucky nu trebuie să difere cu mai mult de ± 1% din distanță focar-film. Ortogonalitatea fasciculului de radiații X și planul receptorului de imagine: Unghiul dintre axa centrală a fasciculului de radiații X și planul receptorului de imagine trebuie să fie egal cu 90 grade, cu o toleranță maximă de ± 1,5 grade. 6. Colimarea
NORMA din 4 martie 2002 privind radioprotectia persoanelor în cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147129_a_148458]
-
ferestrele spre spații mizere. Marile orașe au devenit prea dense ca să poată asigura securitatea locuitorilor lor, deși încă nu au ajuns atât de dense încât să răspundă noilor cerințe ale lumii afacerilor"135. Verticalitatea morală pe care o întruchipa acum ortogonalitatea "orașului luminos" condamna orașul tradițional din cauza arhaismului străzilor sale sinuoase, a locuințelor strâmte, a zonelor întunecate, pe scurt, pentru "sălbăticia" sa. " Drumul cotit este drum pentru animale, strada dreaptă este pentru oameni. Drumul ocolit este efectul plăcerii, nonșalanței, lâncezelii, relaxării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
undă cu caracter de undă probabilistic satisface următoarele condiții: de normare care afirmă adevărul evident că particula se află undeva în spațiu (probabilitatea de a fi găsită în tot spațiul de la ∞ la + ∞ este egală cu certitudinea = 1): 12 dvj de ortogonalitate o particulă oarecare luată în discuție, inclusiv electronul, nu se poate afla în două stări diferite j și k, probabilitatea de a găsi particula atât în starea j descrisă de funcția specială, Ψ j cât și în starea k descrisă
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
euclidiene bidimensionale și tridimensionale. De exemplu, o funcție poate fi considerată ca un vector cu un număr infinit de componente într-un spațiu prehilbertian, ca în analiza funcțională. Într-un spațiu prehilbertian, conceptul de perpendicularitate este înlocuit de conceptul de ortogonalitate doi vectori v și w sunt ortogonali dacă produsul lor scalar formula 59 este zero. Spațiul prehilbertian, numit și spațiu de produs scalar, este o generalizare a produsului scalar dintre vectori. Conceptul de lungime este înlocuit de conceptul de normă ||v
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
v și w sunt oarecum înrudiți cu laturile unui triunghi dreptunghic cu ipotenuza egală cu suma vectorială v + w. Această formă a teoremei lui Pitagora este o consecvență a proprietăților produsului scalar: unde produsul scalar ar termenilor este zero, datorită ortogonalității. O generalizare mai profundă a teoremei lui Pitagora legată de spațiile prehilbertiene, referitoare la vectorii neortogonali, este "legea paralelogramului": care spune că dublul sumei pătratelor lungimilor laturilor unui paralelogram este egal cu suma pătratelor lungimilor diagonalelor. Orice normă care satisface
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
din spațiu un număr numit produs scalar al vectorilor. Produsul scalar permite introducerea cu rigurozitate a unor noțiuni geometrice intuitive cum ar fi unghiul între vectori sau lungimea vectorilor în spațiile de orice dimensiune. De asemenea, permite introducerea conceptului de ortogonalitate între vectori. Spațiile cu produs scalar generalizează spațiile euclidiene și sunt studiate în analiza funcțională. Acest spațiu cu produs scalar este numit spațiu prehilbertian, deoarece completitudinea sa în raport cu metrica indusă de produsul său scalar este un spațiu Hilbert. Spațiile prehilbertiene
Spațiu prehilbertian () [Corola-website/Science/309773_a_311102]
-
teoria seriilor Fourier: Teoremă. Fie "V" spațiul prehilbertian formula 41. Atunci secvența (indexată pe mulțimea numerelor întregi) de funcții continue este o bază ortonormală a spațiului formula 41 cu "L" ca produs scalar. Aplicația este o aplicație liniară izometrică cu imaginea densă. Ortogonalitatea șirului {e} se deduce imediat din faptul că dacă j ≠ k, atunci Șirul este normal prin construcția lui, pentru că are coeficienții aleși de așa natură încât norma este 1. În cele din urmă, faptul că șirul generează un spațiu dens
Spațiu prehilbertian () [Corola-website/Science/309773_a_311102]
-
vectorii u și u sunt ortogonali: Apoi putem normaliza vectorii împărțindu-i la norma lor: La implementarea pe calculator a procedeului, vectorii formula 21 nu sunt chiar ortogonali datorită erorilor de rotunjire. Pentru procedeul Gram-Schmidt descris mai sus, această pierdere de ortogonalitate este deosebit de gravă; de aceea, se spune că procedeul Gram-Schmidt este instabil numeric. Procedeul Gram-Schmidt poate fi stabilizat cu o foarte mică modificare. În loc de a calcula vectorul u ca el este calculat ca Această serie de calcule dă același rezultat
Procedeul Gram–Schmidt () [Corola-website/Science/309782_a_311111]
-
În matematică, ortogonalitatea, este o generalizare a "perpendicularității". Înseamnă "în unghi drept, și vine din grecescul "ὀρθός" "orthos", care înseamnă "drept" și "γωνία" "gonia", care înseamnă "unghi". Formal, doi vectori formula 1 și formula 2 dintr-un spațiu cu produs scalar formula 3 sunt ortogonali dacă
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
Astfel, folosirea termenului "normal" cu sensul de "orthogonal" este adesea evitată. În spațiile euclidiene de 2 sau 3 dimensiuni, doi vectori sunt ortogonali dacă produsul lor scalar este zero, adică fac un unghi de 90° sau π/2 radiani. Astfel, ortogonalitatea vectorilor este o generalizare a conceptului de perpendicular. În termenii subspațiilor euclidiene, complementul ortogonal al unei drepte este planul perpendicular pe el, și invers. Se observă însă ca nu există o corespondență în ce privește planele perpendiculare între ele, deoarece vectorii din
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
Comportamentul rezultat al unui sistem care constă din mai multe componente trebuie să fie controlat doar de definițiile formale ale logicii sale și nu de efecte secundare rezultate din slaba integrare, adică dintr-un design neortogonal al modulelor și interfețelor. Ortogonalitatea reduce timpii de testare și dezvoltare deoarece este mai ușor să se verifice structuri care nu cauzează nu depind de efecte secundare efecte secundare. De exemplu, o mașină are componente și controale ortogonale (adică accelerarea nu impactează asupra a nimic
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
coeficienții Fourier complecși corespunzători. Atunci unde cu formula 134 s-a notat conjugatul lui "z". Teorema lui Parseval, un caz special al teoremei lui Plancherel, afirmă că: reformulabilă astfel pentru coeficienți Fourier reali: Aceste teoreme se pot demonstra folosind relațiile de ortogonalitate. Ele pot fi interpretate fizic spunând că scrierea unui semnal ca serie Fourier series nu îi modifică energia.
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
exprimate sub formă de integrală pe contur unde conturul este unul închis, ce ocolește originea în sens trigonometric. Polinoamele Laguerre se pot defini recursiv, exprimând primele două polinoame ca și apoi folosind relația de recurență pentru orice formula 9: Proprietatea de ortogonalitate enunțată mai sus este echivalentă cu a spune dă dacă "X" este o variabilă aleatoare cu distribuție exponențială cu funcția de densitate de probabilitate atunci Distribuția exponențială nu este singura distribuție gamma. Un șir de polinoame ortogonale în raport cu distribuția gamma
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]