2,477 matches
-
a plecat și uită că la rândul ei dumnezeu a fost darnic cu ea...iar ingeru răsplătește prin bunătate și dăruire....mihaela ești minunată!!! adresa de mess., o transmit după acest mesaj!!! vă rog să-mi scuza-ti greșelile de ortografie...nu este o scuză dar sunt la serv. și știți cum este!!!va multumesc ptr. înțelegere! Mihaela suntem din aceeași zi,același an....dar nu am șansă să fiu cineva!!! Bună ziua, eu tocmai venisem să spun că am pus aseară
Spirala voluntarilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82868_a_84193]
-
fost, însă, unul impecabil pentru că, în acela moment, arhitectura franceză era deja o instituție care funcționa vizual că un ceasornic sau, mai bine zis, după reguli lingvistice codificate milimetric. De sus în jos, școala de beaux-arts produsese deja îndreptare de ortografie vizuală, reguli de compoziție care cenzurau din start orice abatere de proporții sau de detaliu. Nu era prea mult loc pentru improvizație și invenție la nivel de clădire individuală, la fel cum nu poți inventa cuvinte și declinări noi într-
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
de profesionalism a ziariștilor și reporterilor români în marea lor masă. Compar cu ziarul Bild, pe care nu pot să nu îl văd în München la orice gură de metrou. Diferența este că cei de la Bild stapinesc mai bine gramatică, ortografia și vocabularul limbii materne. Și îmi vine în minte alt cuvînt decît cel incriminat aici: mahala, fie ea școlarizata sau nu. Pe de altă parte, sigur că exprimările domnului Băsescu nu sunt întotdeauna cele mai galante posibil, dar cred că
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
frumos, un articol emoționant. Totuși, la rece, vederile mele sunt altele. Îl rog pe cititor să aibă bunătatea de a le cumpăni. Scriu cu î din i... ... Pentru că inițiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a reintrodus în ortografia românească litera â (în afara cuvîntului "român" și a derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare științifică, generată de un anume sentimentalism anti-comunist (bazat și pe legenda că î-ul din i ne-ar fi fost impus de
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
anii '20 ai secolului trecut, cu mult înaintea apariției comunismului la noi). Cei doi lingviști membri ai Academiei au votat unul "împotrivă", celălalt "abținere". Toate institutele de lingvistică din țară au dezaprobat decizia. ... Pentru că, prin readoptarea lui â din a, ortografia românească se complică în mod artificial, introducîndu-se un criteriu mecanic, arbitrar și străin spiritului limbii române: acela dacă un sunet se află în interiorul cuvîntului sau la una din extremitățile sale. Ar trebui, e.g., să scriem a târî (cu două litere
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
în altă poziție)... A scrie un sunet într-un fel dacă e-n corpul cuvîntului și-n alt fel dacă e la unul din capete e o procedură care sfidează claritatea latină a limbii române și principiul dominant fonetic al ortografiei românești, conform căruia un sunet sau un grup de sunete se transcrie (aproape) întotdeauna cu aceeași literă, respectiv cu același grup de litere. Au spus-o mari cărturari, atît români (Rădulescu-Motru, A. Scriban, Philippide, Densusianu, G. Ivănescu, G. Ibrăileanu, E.
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
Rodica Zafiu În discuția despre influențele actuale ale englezei asupra românei, mă tem că am transmis de obicei mai ales ideea toleranței față de uz. împrumuturi necesare sau de lux, calcuri semantice sau reveniri la ortografia de origine sînt supărătoare prin exces, dar nu condamnabile în sine și fiecare caz în parte se cere analizat cu atenție. Există însă și situații greu tolerabile, care apar de la început ca erori și care presupun nu atît snobism cît
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
sprijin, is), iar sînt vine din sînt, persoana a treia plural a verbului. (Origine mult mai probabilă decît sintunt propusă ulterior de Al. Rosetti.) Cum se poate observa, toata chestiunea latinității e oțioasa. Rămîne aceea a caracterului ca atare al ortografiei noastre: fonetica sau etimologica? De la Maiorescu s-a impus tendința fonetica. Spre binele scrierii, zic eu. E nepractic să scriem în două feluri același sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne silesc, indefinitiv, la asta: căci și ei sînt
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
cu existența, pe lîngă cuvintele moștenite din latină, a celor împrumutate din limbile romanice; ne-am crea dificultăți și cu alte sunete care au dat în română i (să scriem fôntina?). Dacă, așa cum dl Simion o spune, si e corect, ortografia este o convenție, cel mai înțelept este să profităm de simplitatea relativă a unei ortografii fonetice. Iar dacă dorim cu tot dinadinsul să facem convenția cît mai firesc-utila, atunci, date fiind de schimbările produse în scriere de calculatoarele moderne, ar
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
am crea dificultăți și cu alte sunete care au dat în română i (să scriem fôntina?). Dacă, așa cum dl Simion o spune, si e corect, ortografia este o convenție, cel mai înțelept este să profităm de simplitatea relativă a unei ortografii fonetice. Iar dacă dorim cu tot dinadinsul să facem convenția cît mai firesc-utila, atunci, date fiind de schimbările produse în scriere de calculatoarele moderne, ar fi poate necesar să abandonam sedilele de la ț și s și să scriem tz și
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
de evenimente în care limbajele se întîlnesc, artele se interpătrund și artiștii se apropie, și care a reușit să facă la Bistrița, pe cont propriu, adică prin propria-i fundație, ceea ce actualul minister al culturii, așa, cu literă mică, după ortografia anilor '90, nu l-a lăsat să facă în mod firesc și cu instrumentele instituționale pe care i le-ar fi pus la îndemînă calitatea sa legitimă de Șef al Culturii locale, de data asta cu majusculă, pentru că așa vreau
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
bine deși spre final ai deviat în redundanță!"; "și iar același sentiment amestecat, ici colo îmi place la nebunie, dincolo mă enervează, mai încolo îmi smulgi un zîmbet, la alt vers devine grimasă"). Observațiile sînt uneori pur lingvistice - privitoare la ortografie ("căciulițele") și punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești va fi chiar bună însă ai grijă la gramatică, în special la formele perfectului simplu. în rest... e bine"). Altele implică elemente lingvistice în
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
un bou se poate înscrie la doctorat cu șanse mari de reușită. Totul e să se înscrie. Profesorul care nu vrea să mai fie sîcîit de examene de grad îi trage un doctorat cu cine știe ce îndrumător care are dificultăți cu ortografia și se lipește de vreo comisie de universitari semialfabetizați în domeniul lor. Dacă îi spui ceva unui asemenea produs doctoral, îți dă cu patalamaua peste ochi și te pune să-i ceri scuze că ți-a luat vederea. Dar exemenele
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
â" și cu "sunt(em)" înseamnă restabilirea unei tradiții întrerupte de samavolnica reformă comunistă de la 1953 devine pe de o parte ridicol, pe de altă parte propagandistic. Ridicol nu are cum să nu fie, dacă e vorba de restabilirea unei ortografii adoptate oficial în 1932. Din 1932 pînă în 1953 sînt 21 de ani. Zdravănă tradiție, ce să zicem! Domnul profesor Niculescu mai amintește că au fost destui cei care nu s-au supus niciodată normei stabilite în 1932 de Sextil
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
de exacerbare a naționalismului, care la noi s-a manifestat destul de serios în special în mediile universitare, de unde Legiunea Arhanghelului Mihail și-a cules numeroși adepți. în acest context a elaborat Sextil Pușcariu, ca demn păstrător al tradiției transilvănene, noua ortografie latinizantă. Asta nu înseamnă că eminentul Sextil Pușcariu ar fi fost un naționalist xenofob, ci doar că - în spiritul epocii - el s-a dovedit omul cel mai potrivit pentru a elabora ortografia limbii unei țări cuprinse de patima naționalistă 2
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
Pușcariu, ca demn păstrător al tradiției transilvănene, noua ortografie latinizantă. Asta nu înseamnă că eminentul Sextil Pușcariu ar fi fost un naționalist xenofob, ci doar că - în spiritul epocii - el s-a dovedit omul cel mai potrivit pentru a elabora ortografia limbii unei țări cuprinse de patima naționalistă 2). Să lăsăm acum la o parte problema "îndelungatei tradiții" a ortografiei cu "â" și să revenim la contemporaneitate. Ce nevoie avea Academia de o nouă ortografie? Să restabilească ceea ce am comentat mai
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
fost un naționalist xenofob, ci doar că - în spiritul epocii - el s-a dovedit omul cel mai potrivit pentru a elabora ortografia limbii unei țări cuprinse de patima naționalistă 2). Să lăsăm acum la o parte problema "îndelungatei tradiții" a ortografiei cu "â" și să revenim la contemporaneitate. Ce nevoie avea Academia de o nouă ortografie? Să restabilească ceea ce am comentat mai sus? Să încurce cîteva generații de elevi și să stîrnească polemici? Sau mai degrabă să se auto-valideze, rușinată că
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
cel mai potrivit pentru a elabora ortografia limbii unei țări cuprinse de patima naționalistă 2). Să lăsăm acum la o parte problema "îndelungatei tradiții" a ortografiei cu "â" și să revenim la contemporaneitate. Ce nevoie avea Academia de o nouă ortografie? Să restabilească ceea ce am comentat mai sus? Să încurce cîteva generații de elevi și să stîrnească polemici? Sau mai degrabă să se auto-valideze, rușinată că nu e decît fiica Academiei R.S.R. și nepoata Academiei R.P.R.? Ajung astfel la utilitatea unei
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
au corectat vreodată un text știu cît de greu și de enervant e să urmărești sensul unei propoziții, să verifici acuratețea traducerii și brusc să-ți dai seama că ai lăsat în urmă un galimatias de "îâ"-uri. Conform vechii ortografii, corectura e simplă, mai ales cu calculatorul: "â" se schimbă în "î", după care se înlocuiește orice formă de bază "romî-" cu "româ-". Invers însă... nici un calculator nu va pricepe că noi sîntem un popor de origine latină, așa că trebuie
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
bine, chiar și în condițiile actuale de devalorizare a leului, tot ar fi făcut bani buni de pe urma Enciclopediei virtuale. Trec cu vederea inconsecvențe precum alternanța dintre D'ale carnavalului și D-ale carnavalului, sau faptul că, deși se precizează că ortografia a fost adusă la zi după normele Academiei, Viața lui Caragiale de Șerban Cioculescu a scăpat, printr-un mister, de transformare, rămânând cu î din i; alarmantă mi se pare tendința de "uitare" a semnelor diacritice (mai ales în "ferestrele
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
Alexandru Niculescu - Chiar dacă, în discuțiile despre ortografia limbii noastre, rîndurile de față sosesc prea tîrziu și prea de departe, ne-am asumat riscul de a ne implica în dezbatere. Mărturisim că am ezitat: dar editorialul d-lui Nicolae Manolescu Cum scriem, în România literară, 38) ne-a
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
lui Nicolae Manolescu Cum scriem, în România literară, 38) ne-a adus aminte că, lingvist și filolog fiind, așa cum parafraza pe vremuri Roman Jakobson, nihil linguistici me alienum puto. Cu atît mai mult cu cît, în perioada post-decembrie 1989, despre ortografie și despre schimbarea ei s-a tot scris - deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și mentalitatea, nu ortografia! Dar în 1990-1991, ortografia noastră "cea nouă" a fost adoptată. Scrierea "cu â din a" și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
puto. Cu atît mai mult cu cît, în perioada post-decembrie 1989, despre ortografie și despre schimbarea ei s-a tot scris - deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și mentalitatea, nu ortografia! Dar în 1990-1991, ortografia noastră "cea nouă" a fost adoptată. Scrierea "cu â din a" și formele sunt(em, eți) au fost adoptate, regulile ortografice din 1953 - ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie anticomunistă, abolite... Pentru ca, azi, după atîția ani, să
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie anticomunistă, abolite... Pentru ca, azi, după atîția ani, să se constate că normele academice nu-s (integral) respectate și să se simtă nevoia unor intervenții, în forță, ale Parlamentului! Avem deci o ortografie ce trebuie păzită prin legi. Dar... Niciodată în istoria culturii noastre regulile ortografice nu au fost impuse cu anasîna! Și nici supravegheate, legal. În 1932, cînd Sextil Pușcariu și Academia dominată de Ardeleni și de ideea justă a reafirmării latinității
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
București (O. Densusianu, Al. Rosetti) și-au "permis" să nu ia act de indicațiile academice și să continue a scrie sînt (din lat. sint, 3 pl. conj. prez.) și mînă etc. Al. Rosetti a scris chiar o critică amănunțită împotriva ortografiei Pușcariu (deși Al. Rosetti nu era în Academie). Iorgu Iordan, la Iași, publica articole și edita reviste științifice (Buletinul "Al. Philippide") în același mod: ignorînd. Bineînțeles, aceștia aveau un temei istoric-filologic. Din "Moldo-Valahia", ușor indiferentă la străduințele transilvănene de afirmare
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]