173 matches
-
așteptându-l pe Lao zi / să-ți dedice înainte să iasă pe poarta de vest Despre Dao / și putere / vezi mamele de campioni alăptându-și odraslele cu Cola-Cao / ai o palmă întinsă-n stomac care cere pomana / ai un trup osândit să-l împarți între Ana / și Caiafa ai dreptul la vot Libertatea de-a trage cu pușca / o femeie închisă în propriul corp ca panteră în cușcă"(CH-ĂU) Diferențe mari între volume sunt și nu prea, această antologie, Gestuar - titlu
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
această intenție a lui Diderot este urmărită cu perseverență, și nu numai de el, cu un întreg aparat retoric, al aluziilor, ironiilor, al trimiterilor". Dacă ieri preoții au fost judecați "drept oameni care au vrut să-și domine semenii, și osîndiți asemenea despoților, a spiritelor absolutiste", în prezent personalitățile de relief, prin forța lucrurilor directoare ("căpitanii ideologici", îndrumătorii "de tip guru", după cum îi persiflează Adrian Marino), cad în discredit: "Căci, în fond, absolutul manifestat pe tărîm religios, metafizic, juridic, estetic, etic
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
și cinstirea Sfintei Cruci (Icos 5). Sfânta Cuvioasă Parascheva ocrotește și izbăvește de boli, de spaimă și de pagube (Icos 6). Sfânta Cuvioasă Parascheva este mijlocitoarea celor ce au greșit, folositoarea celor asupriți, îndreptătoarea judecătorilor răi, scăparea celor judecați și osândiți, contenire a patimilor, nesprijinitoare a celor ce caută numai folosul lor, neizbândire a mijlocirilor celor vicleni, domolire a celor puternici, întărire a slăbănogilor, stârpitoare a răutăților, izvorâtoare a milostivirii (Icos 7). Sfânta Cuvioasă Parascheva este invocată prin rugăciuni și cântări
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
despicăturile munților Făgăraș și Bucegi. Așa că, atunci când Memorandiștii din Cluj sunt Întemnițați, el spune: „Eu, 11 D Lestine iterare Badea Cârțan cioban George Cârțan./ Nici n-oi bea, nici n-oi mânca/ Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiții osândiți/ Ce-s În temnițe zvârliți.” Face drumuri la Vacz (lângă Budapesta) unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
explică chiar astfel:”Înăuntru, visătoarea, Începând să se dezbrace, suflă În lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului În Întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se Îndeobște că poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, Însă, textul spune: Dar prin
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
-n bulboană trezește-Te - Criste - varsă iar agheasmă peste lumi secate de orice mireasmă! învie Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane redă raza știrii! ...când Poet-Hristosul scapă lira-n hume în cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit la mine crinii - osândiți să le dau și foc și sânge - stors din stih au venit la mine câinii zădărâți au venit toți peștii din recif și popoarele de stele-au năvălit crugul să-i citesc fiecăreia m-au silit din pustiuri împlinitu-s
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe poetice fundamentale, ceea ce dă versurilor sale coerentă și valoarea esențiale unui univers liric autonom și peren. Deși osândit să scrie ăntr-un regim autoritar plebeian, ce ridicase mitocănia și mârlănia la rang de criteriu de selecție și afirmare socială, el regăsește libertatea poeziei pure care, cu toată aură ei de artă dificilă destinată elitelor și cu toată nobilă ei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
a trecut prin minte (nici prin conștiință) s-o creadă. Dimpotrivă, îi amintesc lui Paul Cernat, motivându-și revenirea la cronică (în volumul Al doilea suflu, din 1989) acesta scria, cu sfială și sinceritate: „Există o plictiseală a cronicarului literar, osândit nu o dată să parcurgă mii de pagini anoste. Pompiliu Constantinescu a cunoscut-o bine, ca unul dintre marii devotați ai acestei îndeletniciri ingrate, drept care notează undeva: «criticul, plecat constant pe masa de lucru, înăbușe în el plânsetul surd al unui
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
ne-a inundat: mineriadele, corupția, pauperizarea etc., care, evident, au scindat societatea românească în profitori și victime. Regimul restauraționist care s-a înstăpînit pînă în 1996 ar fi fost curat ca lacrima. Doar năzuințele manifestanților din Piața Universității se cuvin osîndite. Pentru tot ce e neîmplinire în viața României de azi sînt răspunzători doar idealiștii săraci și cu mîinile goale, care au visat cu ochii deschiși o Românie a adevărului și a dreptății. Care au experimentat, prima oară după o jumătate
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
pe severa virtute romană statuară, despre care scrie în versurile sale, ca săpate în bronz, Horațiu, poetul de curte, însă tot atât de mare cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în artă și în purtări, osândit... Livia, soția lui Octavian Augustus, se spune că ar fi fost și o ferventă a misterelor egiptene, zeiței Isis, ființă tiranică, poruncitoare. Și că Ovidiu ar fi fost prea legat de Fabius Maximus în favoarea căruia ar fi încercat să intervină
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
Să își dea Însuși Ființa Prin iubirea-i nepătrunsă Hristos totul cunoștea Cum avea atunci să moară Căci prin Duhul El vedea A păcatului povoară După cum în ascultare Viața-ntreagă a trăit Tot așa prin moarte are Lucruri mari de-nfăptuit Osândit fiind la moarte El ocara trebuia Singur Însuși să o poarte Călcând pe Ființa Sa Și disprețul omenirii Ce era atât de amar L-a luat Domnul iubirii Purtând crucea pe Calvar Mai avea de-nfăptuit O lucrare sus pe cruce
BIRUINȚA ASUPRA MORȚII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378146_a_379475]
-
sunt clipe care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-nalț la fiecare pas suspine, Căci nu știu de-s salvat sau osândit. Același trist clișeu se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl doboară Și crește-n conținut, an după an. "Mai ai o șansa!" strigă astăzi cerul Și la hotarul dintre
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
-se o spaniolă așa de perfectă, se face că nu aude. Cred că mi-ar plăcea să vorbesc ca tine, zic. El stinge lampa cu petrol și se bagă iar în pat. Își aprinde o țigară. Zice: Sunt un om osândit. Dacă vor să mă omoare, să-mi spună doar când și mă duc. Fără grabă. De ce mă privești așa. Stau goală într-un colț. Nu cred dar nici nu pun la îndoială. Zice: Să nu-ți închipui că inventez un
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
toată lumea. De ce spui asta, zic. În după-amiaza asta s-a așezat din nou pe o treaptă a prispei. Mă cheamă lângă el, dar continuă să vorbească tare. Zice: Prietenul meu, ziaristul Lucas, cel căruia îi zicem "Slăbănogul" e și el osândit. Suntem mulți, bărbați, femei, chiar și copii cei care o să murim. Dar dacă îți vorbesc acum de slăbănogul Lucas e pentru că noi doi am lucrat mulți ani împreună și gândeam la fel. Scriam aceleași chestii și totuși dușmanii noștri erau
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
După aia, chiar și plânsul părea un alt mod jalnic de-a trece peste moment. Orice emoție părea o cale prostească și fără rost de-a tăgădui ceea ce văzuseră. Orice faptă părea un nou început al unui alt vis stupid, osândit. Puteau face un alt film. Înființa propria lor companie de producție. Însă acum, orice ar fi făcut, știau că nu era real. Nu vor fi niciodată așa cum și-au închipuit. Și oricât s-ar fi străduit, oricâți bani ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le creează iluzia că sunt mai presus decât alții și în momentul în care le consideră suficient de atașate, le atacă cu aceleași mijloace puse la dispoziție anterior, pentru desființarea altora, le demonstrează că de fapt sunt niște biete larve osândite la uitare dinainte de a se fi născut. Pe urmă le dă drumul în lume, așa TREJI, cum sunt, îi lansează în viața de zi cu zi după ce le-a inoculat în conștiința lor ideea neîncrederii în sine, în sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea noaptea În chip de luminițe chinuite, șovăitoare, lunecînd prin aer la Înălțimea ochilor omului, osîndite să bată nouă hotare pînă la vărsatul de ziuă. Lumînăruca aia era bobul de jar al sufletului lor atîta cît să-și vadă drumul și să atingă țărîna cu tălpile lor de ceață. Într-o asemenea urmă de strigă călcase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază împotriva Duhului fără să-L cunoască pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum spune protomartirul ștefan, se încăpățânează împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
măcar în trecere, o singură dată - și astfel de apariții rarisime și evident necunoscute reprezintă, orice s-ar spune, un boicot regretabil". E amuzantă o asemenea pedanterie resentimentară a teoreticianului, balansînd surescitat între celălalt și sine, în temeiul aceleiași apucături osîndite în primul caz, „epurate" cînd se potrivește cazului secund. Neîndurîndu-se a-și fixa identitatea, putem presupune că Adrian Marino încearcă o secretă nemulțumire de sine a cărei neagră undă e defulată printr-o cronică cîrtire, printr-un amalgam de „ipoteze
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și bine pregătit, apt a-i discerne tentele docte. Genul de autor osîndit a fi apreciat numai de cititori de același calibru umanist. Un polivalent care lasă în urmă o operă de înaltă discriminare estetică, dar o operă pătrunsă de un murmur savant și golit de agresivitate, de unde și senzația că o pagină
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
mai slobod, mai curat, Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită, Că lumea moștenire-ntâmplărilor s-a dat! Atunci dac-a mea frunte galbenă, obosită, Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormânt, Dac-a vieții-mi triste făclie osândită S-o-ntuneca, s-ar stinge de-al patimilor vânt, Pe aripile morții celei mântuitoare, Voi părăsi locașul unde-am nădăjduit; Voi lăsa fericirea aceluia ce-o are, Și a mea pomenire acelor ce-am iubit.
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
Grigurcu După o lungă pauză (gestație?), Ion Mureș an ne oferă un volum de versuri echivalent cu o fenomenologie a alcoolului. Conform viziunii d-sale, alcoolul nu e o simplă scornire pămîntească, defel o smintire, un nărav ce se cuvine osîndit, ci un reflex al unei puteri metafizice, al unei idei platoniciene. O rămășiță edenică (Întoarcerea fiului risipitor). Nu e de mirare, așadar, că alcoolicii trăiesc într-o lume a lor ce ignoră Lumea, că libațiile reprezintă un ritual cosmic (Poemul
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
conceptual care nu e un neajuns regretabil, ci o componentă definitorie. Această componentă poate face abstracție de biografia gînditorului. Există o filozofie care nu se inspiră din viața gînditorului, și doar aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
pentru Dinu Lipatti, un poet suav al pianului, cum, poate, n-a fost altul după Chopin. Efortul rămîne subordonat unui nonsens, căci raportarea n-are cum funcționa, de la silueta sensibilă, de trestie nervoasă, proprie pianistului, la promiscuitatea miilor de oameni osîndiți să înainteze laolaltă lungi kilometri, în izmene, năclăiți de praf și sudoare. Închipuirea organizatoarei de Maratoane e, de altminteri, ca o piază rea, coboară sigur tot ce atinge. Un Festival al Orchestrelor Radio, pe care-l anunță în chip ambițios
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]