345 matches
-
vine parcă în întâmpinarea ediției Scrieri I, angajare de mare, dificilă și pioasă lucrare a editorului Victor Frunză: "Închei cu speranța, nu deșartă, că va veni momentul (scrisoarea este datată 1996) când opera lui Pamfil Șeicaru, ca și a altor "osândiți ai istoriei", în integralitatea ei, va vedea mult-așteptata lumină a tiparului." Acestui început i se cade analiza aprofundată într-o cronică următoare.
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
vreme și au purces cu voie făr' de voie de s-au dus. Acolo mergând, o lună de zile au șăzut și nici un răspuns de nimica nu lua, nici priimiia nimeni ca să meargă să să împreune, ci șădea ca un osândit, de nu știia la ce margine va să-i iasă lucrul. Iar cheltuiele, cum spunea cei ce au fost acolo, au făcut foarte mari pe la unii, pe la alții, ca să-și dreagă lucrul, să să întoarcă iar la scaunul său și
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
trebuiau să se întindă și să se strângă forțat. Și ei îndurau chinurile acestea nu numai atâta timp cât dregătorul împărătesc îi interoga și cât timp era ocupat cu ei, ci vreme de aproape o zi întreagă, căci atunci când trecea la alți osândiți, el lăsa pe lângă ei pe unii din slujitorii săi ca să vadă dacă nu cumva, biruiți de durere, dau semne de nesimțire, dar și atunci ordinul era și mai fără de milă: ca legăturile lanțurilor să fie și mai strânse, afară de cazul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pe unii din slujitorii săi ca să vadă dacă nu cumva, biruiți de durere, dau semne de nesimțire, dar și atunci ordinul era și mai fără de milă: ca legăturile lanțurilor să fie și mai strânse, afară de cazul când, după atâtea chinuri, osânditul își dăduse sufletul, în care caz el era azvârlit jos și târât la o parte. Căci vrăjmașii noștri n-aveau voie să arate față de noi nici cea mai mică atenție, ci împotriva noastră trebuiau să cugete și să acționeze în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
unde îți va cânta la ureche un taraf greu, cântece populare; iar în loc de cele sfinte, de cădelnițe, de icoane străvechi preasfinte ori de evanghelii, ți se vor arăta cârligele înfipte în pereții hrubei adânci, istorice, și de care atârnau probabil osândiții... Petrecere, nu zic, formidabilă. Și pentru a cărei romantică, haiducească idee, le sunt recunoscător amabililor amfitrioni. La fel cum a fost și cu ce trebuia să se petreacă a doua zi dimineața. în loc să vină la hotel, să ne plimbăm, dragii
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
generalul Berthelot, șeful misiunii franceze... În Franța, ostașul care întârzia la întoarcerea din concediul său legal, era împușcat fără vorbă multă, deși cu toate onorurile militare, formale, însă onoruri, totuși! Cum se petrecea acțiunea?... Acțiunea se petrecea așa : Prin fața celui osândit la moarte prin împușcare, plutonul de execuție defila în pas de paradă ca înaintea ultimelor minute ale existenței sale nefericite, apoi sentința citită corect, - la ochi arm! Foc! Și pac-pac!... Așa e la noi � ziceau franțuzii, vorbindu-le românilor de
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
e sclavă sub tot copacul - răzeșescul sânge și-n toată floarea - -nvăpăiată zâna aici e veșnic cântecul ce plânge Crist veșnic peste noi își tinde mâna ...doar că privighetoarea azi e-un mit și-L vindem ne-ncetat pe Răstignit... IZBÂNDA OSÂNDIȚILOR cu noi dimpreună tot sângeri pe Cruce Hristosule - Frate mai Mare-al simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu strune și
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
că ții locul unui strigat/ Că mult deajuns îți este acel văd" (Cîntecul acesta). Temperatura este scăzută în sufletul acestui elegiac septentrional: "Fumega iarnă pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît cuvînt/ Eu simt lumină cum se naște/ Și mă dezbrăca
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
noi ai mișcării naționale de extremă dreaptă... Vă vorbește prin mine Radu, bătrînul analist politic ce vedea în C. Zelea Codreanu, lăsînd laoparte excesele ideologiei, un personaj istoric tragic, sugrumat cu o sîrmă de un plutonier într-un camion cu osîndiți, pe vremea lui Carol al doilea. Pot să vă jur cu mîna pe inimă că, dacă regele-aventurier l-ar fi chemat la el pe Codreanu și i-ar fi propus să fie patronul Băncii Naționale sau șeful guvernului, acela l-
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
Ateneului Român, în cadrul unui veritabil spectacol semnat de Doina Levintza. Flacăra împlinește 90 de ani de cînd a fost fondată de Constantin Banu, în 1911, acela care scria (citat de G. Arion, actualul director al revistei): Nu știu ce e mai de osîndit: îndrăzneala necinstiților sau pasivitatea celor cinstiți" Adăugînd patetic: ,, Nu e formă de guvernămînt mai prielnică șarlatanilor și escrocilor politici ca pseudo-democrația". Circumstanța agravantă a talentului Pagini emoționante au scris în DILEMA, 22 și ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC scriitori care l-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
să nu se miște, după cum se aflase din ziare și din alte povestiri; și că, ajungând călăii la șef, imobilizat în același fel, când să-l strângă și pe el de gât cu sârma aia oribilă, ca pe toți ceilalți osândiți, nu puteau să-i facă nimica, deoarece șeful era ca zeitatea găsită în grămada de bolovani a lui Mitică și că șeful, de marmoră, striga, însă cu vocea lui Mitică de la Mangalia... striga cum vorbea acesta mereu ca din Biblie
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
tardiv, cuprins în foarte discursivele Legende, de prin 1871-1872. E vorba de o compoziție fantasmatică, plecând probabil de la o litografie a vremii, despre surghiuniții în Siberia. Cunoaștem surghiunul "Decembriștilor" - mulți dintre ei de familie nobilă -, dar și pe cel al osândiților de rând dostoievskieni. Despre ce soi de condamnați e vorba în poemul lui Alecsandri? Greu de spus, dar totul îndeamnă a crede că e vorba de condamnați de drept comun - a căror umanitate (cum o face Fiodor Mihailovici în Amintiri
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
prea frumoasei Geea. Perigeu cumpă rase butoaie de vin pentru a-și duce blestemul la capăt. Trupu-i ardea. Mâinile i se umflaseră. Zilnic venea un alai pregătit, priceput, cu o duzină de amfore noi, care abia de-i mai ajungeau osânditului să le păstreze până seara târziu. De oboseală le spărgea de treptele care duceau în bazinul ce-o înconjura pe Geea. Rece și nemișcată, Geea privea cu ochii de piatră amforele ce se vărsau în bazinul de la picioa rele ei
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
fără stricăciune trupul Tău... Să viețui voi?, să mor într-astă lege! Bătînă sînt, muiere nevoiașa, Nimic nu știu, nici dslușire líteri; La schit vaz, unde sînt enoriașa, Un răi leit cu cínghii și cu țíteri, Și-un iad cu osîndiți; ne spun presvíteri Că-i unul spaimă, altulbucurie. Doar bucuria hărăzită-mi fie Căci păcatoșii rodu-i pot culege De se smeresc păstrînd credință vie... Să viețui voi?, să mor într-astă lege! BALADA PE CARE VILLON A FĂCUT-O LA
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
e cuminecare: În legea asta viețui și-am să mor. Bătrînă sînt, săracă și puțină: Puține știu; nici slovele măcar. Aci-n schit, unde vin să iau lumină, Răi văd, pictat cu țíteri la altar, Apoi și-un iad, cu osîndiți pe jar: Ce bucurie - sus, jos - ce-ntristare! La răi fă-mi parte, Maica Doamna, care Întorci greșiții toți, stăriuitor, Sprecugetul credinței, cu-nfocare: În legea asta viețui și-am să mor. BALLADE DE BONNE DOCTRINE,À CEUX DE MAUVAISE
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
mai mare. Și defăimarea nu numai pentru aceea este ceva rău, pentru că noi avem să dăm seama despre fiecare cuvânt, ci și pentru aceea că defăimarea ne răpește orice dezvinovățire pentru păcatele noastre, făcându-le mai grele și mai de osândit”, mai spun preoții. Metaforă scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurulor, incepand cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul. Scară raiului este
Duminică, Sfântul Ioan Scărarul. Ce NU ai voie să faci și ce înseamnă scara raiului [Corola-blog/BlogPost/94206_a_95498]
-
în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o candelă aprinsă Văd un înger cu credință Cum se roagă în văpaie, Iadul cade și se-ndoaie. Și striviți de mâna ploii Sunt în lanțuri puși călăii Osândiți la-ngropăciune, Cu tot răul de prin lume. Clipe seci și efemere Vor să prindă iar putere, Florile de mucegai Cer parfum nou să le dai! Tânguirea stă de pază E orbită de o rază..., Ceasul zilei numărat, Nu e om
ARIPI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377166_a_378495]
-
ci, dimpotrivă, punctele și liniile în care literatura se intersectează cu viața socială. Romanele lui Breban, de pildă, psihologic-abisale, nu sunt ofertante pentru o astfel de investigație. Fie că e vorba despre Cai, călăreți și atelaje hipo, de Avocați și osândiți sau de Scrisori, depeșe, telegrame ale personajelor, Horia Gârbea traversează cu multă seriozitate aria tematică, făcând paralele între operele citite și urmărind evoluția în timp și spațiu a unor "teme" comportamentale. Documentarea e atentă, iar cunoștințele diferitelor specialități sunt completate
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
cu șurub la degetul mare", cercuri pentru coapse, fluiere de picior și de gâturi, paloșul, - adus anume din Franța, de la Saint Omer, pentru Anne de Boleyn și pe care scrie "Me fecit Solingen", spânzurători cu corsajul de fier, în care osândiții atârnau pe "Podul Turnului" de pe Tamisa, și încă ceva, un aparat mecanic ce nu poate fi descris și pe care doar Kafka l-a putut imagina în "Colonia Penitenciară"... Și statueta de 50 de centimetri, sub un clopot de sticlă
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]
-
asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
recunoaștem, în pofida evidenței din titlu. Degeaba încerca proaspăta autoare de romane să i bage mințile-n cap. Fagotul trecea printr-o perioadă în care hotărâse să se revolte esențialmente îm po triva statutului său de fagot, simțindu se pe nedrept osândit la a cânta gutural, duios și întristător, niciodată vioara întâi într-un concert, mereu înfundat, mereu în fundal; și declarase că el, ca fagot ce se află, are dreptul să facă ce poftește cu viața lui, că doar nu el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
punînd piedici celorlalte marionete, care dansează și ele. Totul este doar reveria Emmei; Toreadorul, cînd se va întoarce, nu va vedea nimic. Dansul crește în viteză.) EMMA: Ce credeți voi?! Că doamna Bovary sînt eu?! Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor! Osîndiților! Șapte generații de prinți au ucis șapte generații de prințișori și viceversa. Vino-ncoace! (ÎI ia în brațe pe Drac) Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ești tu. Că intri în pielea lor, sau ei într-a ta. EMMA: Da, ai dreptate. BĂRBATUL: Să le strigi: Nu eu sînt... Cum te numești? EMMA: Emma Bovary. BĂRBATUL: Așa! Deci să le strigi: nu eu sînt doamna Bovary; osîndiților! Toate astea pentru că de fapt nu ești singură, nu? EMMA: Promite-mi că-mi oferi toate aceste bucurii! BĂRBATUL: Îți promit! Chiar și pe aceea de a mă ucide din cînd în cînd. De plictiseală, de ură, de milă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Dar ea nu-i tocmai "gratuită" cum ar părea la prima (și a doua) vedere. Iată, de pildă, reveria Emmei ("într-un context" de oameni și marionete): Ce credeți voi?! Că doamna Bovary sînt eu?! Voi sînteți doamna Bovary nemernicilor! Osîndiților! Șapte generații de prinți au ucis șapte gererații de prințișori și viceversa. Vino-ncoace! (Îl ia în brațe pe Drac). Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de fiecare dată cînd liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că doamna Bovary sîne eu? Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor!") Dumnezeu e mort! Cu acest tip de replică, pusă în ramă și trecută prin cele șapte Troie ale intertextualității, autorul îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]