192 matches
-
au continuat să ni se perinde figurile acelorași și acelorași ciocoi cu chipuri rubiconde, dorindu-ne prosperitate și fericire. Deși repetenți la capitolul bun simț, ei au învățat că e bine să flatezi vulgul. Că zâmbetele căznite, răzbătând pervers dintre osânze, erau cam pe lângă text și că textele însele deveniseră ridicole (până prin 4-5 ianuarie ni s-a tot urat „Crăciun fericit!") n-ar fi nimic. Jalnic e că bărbații publici împrumută tot mai mult identitatea „fetelor" publice. Nu-mi vin în
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
contemporani ai mei de-a accede la înalte funcții pentru a-și pune în valoare patriotismul. Nu dau doi bani pe dragostea de țară a celor sătui. Cu atât mai puțin a îmbuibaților. Patriotismul nu poate fi condiționat de grosimea osânzei de pe ceafă. Logica lui „îmi iubesc patria numai dac-o pot călări și dacă mă pot înfrupta cu nesaț din bietul ei trup” funcționează, ce e drept, la perfecție. Așa se explică de ce sentimentul patriotic a ajuns în România marfă
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
să spun lucrurilor pe nume. Nu e deloc ușor, ar fi ca un soi de impolitețe și nici nu-i frumos să-i spui porc cuiva care se poartă, totuși, ca porcii -deși vezi că până și cercul a prins osânză și jeg. Te oprește mereu excepția, te gândești totuși că în băltoaca și mâlul lui glodosul dobitoc scaldă, poate, o inimă curată. Tot așa și cu triunghiul pe care-l ghicești, după miros, putrezind sub pletele zeițelor de odinioară, în
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model?; pictura nouă trăiește doar din propriile-i seve, nu? Pronunță seve cum ar pronunța osînze. Își mai joacă, o secundă, inocența: Și ce trebuie să fac, dacă vin? Cum ce trebuie? vii (după fiecare detaliu ea spune așa, adică înțelege totul), te dezbraci (ea spune așa), te întinzi pe podium (așa), și atît. Rămîne stabilit
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
de munci și eforturi inutile... Comportîndu-mă anapoda, verificam imposibilitatea amîndurora de a mai "duce steagul", ne cocoloșeam sudorile în cîrpe, ne durea în cot de ce se întîmplă în jur, în urbea noastră culturală de geme... continuam să trăim din propria osînză, ca urșii în hibernare... care își sug labele pline de găsime, prin somn, și mai depășesc o iarnă feroce, o scot la capăt ascunși în văgăunele lor calde, cinice... Numai că eu uitasem de chestia cu trestia și mă lăudam
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
consumatorilor S-a controlat punctul de lucru din Gătaia al firmei „Exigent TM” S.R.L. , respectiv stație de benzină și magazin mixt. Pentru produsele alimentare nu s-au prezentat documentele de proveniență. Carnea tocată era expirată din data de 12 septembrie. Osânza preambalată nu avea marcate producătorul, datele de identificare ale acestuia, termenul de valabilitate și condițiile de păstrare. Filtrul de cafea „Newtec” nu avea inscripționat pe ambalaj datele de identificare ale importatorului, lipseau traducerile în limba română ale instrucțiunilor de utilizare-întreținere
Agenda2003-39-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281514_a_282843]
-
20% os, costa 48 de lei/kg. Carnea de porc clasa I se vindea cu 44 de lei/kg, iar de clasa a II-a, cu 40 de lei/kg. Iată și alte prețuri: untură topită - 38 de lei/kg; osânză - 39 de lei/kg; slănină proaspătă - 34 de lei/kg; cârnați proaspeți (numai din carne de porc) - 60 de lei/kg; cârnați afumați (numai din carne de porc) - 80 de lei/kg; ciolan (piftie) - 26 de lei/kg. În martie
Agenda2003-29-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281267_a_282596]
-
Mircea Mihăieș Câtă vreme popularitatea Convenției se eroda de la sine, aducând coaliția forțelor democratice la forma unui șvaițer debil - mai mult găuri decât materie hrănitoare - pedeseriștii au așteptat în liniște. Ronțăindu-și flegmatic osânza dobândită în șapte ani de spoliere bestială a țării, ei au urmărit cu cinism cum o mână de amatori încercau să desfacă ițele încurcate de profesioniștii diversiunii comunisto-securiste. Știind la perfecție ce țară în ruină lăsaseră, ce imagine deplorabilă aveam
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
la înghesuiala, cu primejdioasa metodă a votării omului, si nu a siglei de partid! Unde s-a mai pomenit așa ceva? Și ce se va întâmpla cu această caracuda, pe cât de silențioasa, pe atât de harnica la ronțăit? Burțile umflate și osânza depusă între timp pe creier i-ar împiedica să mai funcționeze în vechile locuri de muncă de unde au fost propulsați, prin magie de partid, în bancă întâi a vieții publice. Spaimă de competență și de concurență i-a adus în
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
că tot am reușit s-o ducem de nas! Acum tot nu mai contează că frumosul palat al națiunii propus pentru export e un jalnic, detestabil coteț! Pe ultima sută de metri, ca și cum mizeria guvernanților n-ar fi plutit ca osânza pe burta mitocanilor, două noi sfidări ale bunului simț se adaugă infinitului lanț al rușinii publice care a dominat anul 1999. Mai întâi, primirea lui Teoctist Arăpașu ca membru de onoare al Academiei Române, iar mai apoi respingerea de către comisia mixtă
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
un leu sau doi, ci de peste șase sute de miliarde! Ce e drept, în schimbul vrăjitoriei financiare, întreprinderile sunt obligate să presteze servicii... ei, ia să vedem dacă ați ghicit cui? Bineînțeles, Ministerului de Interne și Ministerului Apărării! Adică acelorași tablagii cu osânza răsfrântă peste gulere, acelorași instituții de castă interesate doar de căpătuială și furtișaguri. După ce și-au făcut vile și case de odihnă ce rivalizează cu Peleșul, generalii și coloneii din subordinea lui Dudu Ionescu au, probabil, nevoie să le taie
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
Vadim Tudor n-are nici un scrupul să vândă unui iranian firma România Mare (ăsta nu e act de trădare națională? Asta nu e călcare în picioare a lozincii "Nu ne vindem țara!", care i-a adus "tribunului" noi straturi de osânză?), iar prosperul Adrian Păunescu nu merge cu "naționalismul" până acolo încât să-i pună la dispoziție o cameră "valorii naționale" Geo Dumitrescu! în România, naționalismul e strictamente o afacere de familie și praf aruncat în ochii idioților. A doua cauză
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
de personalitate: puterea iliesciană e, simultan, și la putere și în opoziție, ba mai mult, e și în prezent și în trecut! Aceiași băieți buni din vremea lui Pingelică, doar cu cefele simțitor mai groase și cu obrazurile înecate în osânză, joacă același teatru al cinismului și imposturii. Ieșirea din pepeni a d-lui Năstase e doar una din răzbunările economiei planificate și ale centralismului autoritarist: dacă pământurile ar fi fost date cu adevărat țăranilor, dacă "talpa țării" ar fi fost
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
altor lecturi pînă în zilele noastre. În această sută de ani, stomacul a dobîndit întîietate în fața minții și inimii. Clasa de mijloc preferă o formă care izvorăște din mijlocul trupului. Ba mai mult, chiar romanele înseși au fost create din osînza adunată prin devorarea altor romane. Să luăm, de exemplu, celebrul Don Quijote, de Miguel Cervantes. Don Quijote a înghițit un întreg veac de romane cavalerești. Un alt roman timpuriu faimos, Gargantua și Pantagruel al lui Rabelais, este atît de concentrat asupra mîncării
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
personalizarea au fost, la prezidențiale, extrem de mari, între cei doi concurenți principali, Băsescu și Năstase. Pe câtă vreme păstrarea formulei nefaste a votului pe listă a permis, la partide, dispersarea obișnuită a voturilor. Partid univocal, PRM-ul s-a hrănit exclusiv din osânza vadimiană, el rămânând factorul coagulant absolut. E de presupus că dacă, forțat de împrejurări, își va reduce tonul și va dilua mesajul politic agresiv de până acum, impactul partidului va descrește simțitor. Mulți dintre cei care-au votat pentru PRM
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
de câteva ori cuvintele în texte forțat omagiale. Priveam "Oktiabr" de la capătul unei istorii omagiată tocmai prin falsitatea propagandistică a minciunilor pe care trebuia să le slăvim. Cunoscusem prea bine acel timp al minciunii, crescusem în el, mă hrănisem din osânza lui, îi lăudasem poleiala, crezând că, abia din spatele ei, începea minciuna... Priveam cavalcada imaginilor din "Oktiabr", alese să sugereze o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere. Ca să nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
coalițiile subterane, vasalitățile secrete, înțelegerile nerușinate au transformat România într-un paradis mafiotic, dominat de semianalfabeți al căror prestigiu se măsoară în kintalele de aur purtate la braț și în sutele de metri pătrați ai vilelor în care-și odihnesc osânza râncedă de-atâta corupție. Atât premierul, cât și președintele își fac o socoteală proastă. Ei își închipuie că dacă vor apela iarăși la tehnica temporizării Europa va uita mârșăviile politicienilor români și va mai înghiți o dată hapul. Eu n-aș
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
că anul trecut nu mi-a apărut nici o carte. A trebuit să fiu pus în fața obiectului comis. O tot spun: sunt omul fără trecut. Mă nasc în fiecare zi. Poate de aceea, abia născut când scriu, neapucând să pun ceva osânză, la lectură am sentimentul că bate oarecum vântul prin scrierile mele, cum a binevoit să se exprime un critic cu greutate, spre marele meu entuziasm. Rilke: Oare, în pragul morții, să nu bănuim cumva cât subterfugiu e-n tot ce
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
care În acest caz este Flo, mama mea gestantă. Mi-e teamă că “rotundă ca o minge” e o expresie prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu oameni incredibil de grași care sînt În stare să stea În fața oglinzii și să se vadă la fel de slabi precum un manechin din Paris și alții, numai os și piele, care se uită În oglindă și văd numai colaci de osînză. Chiar asta văd. Asta e nebunia veritabilă. Problema mea n-a fost niciodată cu oglinda - și acolo văd același ins lipsit de bărbie -, ci În imaginea mea atunci cînd nu mă uit În oglindă, cea pe care o văd atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui, o explodat mămăliga... fâs... și gata... trebuia să le luăm gâtu-atunci?, or vrut revoluție, dacă aia o fi fost revoluție... trebuia să le-o dăm, să le luăm gâtu’, acu’ nu vezi?... ne-au încălecat iar muhaielele, prind la osânză, tovalu’ gros, oamenii proști... se fac trei ani de când îi plecată... trimite bani, așa mi-am luat și mașina asta, m-am băgat la firmă, cât a merge, cât o trăi și baba... culmea, am început să mă rog pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prea inspirat când eliberase porcul. Nu mă poți despăgubi, omule... Porcul ăsta era un copil malformat pe care noi Îl mâncam. Cum Saturn Își mânca copiii, zise Flavius-Tiberius pentru sine. Continuă cu voce tare, vehement: toată viața v-ați mâncat osânza afumată, nenorociților! Asta ați făcut! Omulețul Îl privea descumpănit. Nu prea Înțelegea de ce se răstea la el domnul acela, dar era gata să accepte despăgubirea de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva dintr-un frate. Obosit, moleșit de un val neașteptat de căldură, se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles că acești ronțăitori, / ascunși sub moace de imbecili, / țin morțiș să demonstreze cât sunt de utili, / zvonind că înrăiții robotitori / îi poartă, marelui porc, ranchiună, / pretinzând că osânza măririi sale e proprietate comună.“ (Interes) O fabulă care merită numele de fabulă, oricât de fantezistă sau chiar excentrică ar fi, are o anumită coerență, este o istorisire cu o morală la urmă. „Fabulele“ lui Ioan Voaideș seamănă mai curând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca de o macara, de roboțelul întârziat de întuneric, și ajunge, șchiopătând ca un drac, la mașină... Nu uită să-mi arunce amenințătorul "ne vedem mâine!" Eu zâmbesc, îi întorc un "pe mă-ta" și, pe când încerca să-și introducă osânza în mașină, îi zic prietenos, dar tare de tot: "Atenție la burtă!"... Un hă, hă, hă, hă! de toată frumusețea, izbucnit din inimile tuturor, a bucurat întunericul nopții. A fost cel mai frumos salut de bun rămas pentru prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]