2,698 matches
-
un singur modernism, pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la urmă să persiste fisurile și incoerențele în conceptul de modernism românesc. Recapitularea modernității, care ar fi trebuit să se intituleze mai adecvat (repet) Recapitularea modernismului poetic românesc, oscilează păgubitor și derutant (chiar pentru un cititor profesionist) între o teorie a modernismului românesc și o istorie a lui. Pe de altă parte, putem constata și o mare lacună: I. B. Lefter trece în revistă modul adesea oscilant al criticilor
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
ce i-au făcut lui Shishu. Îmi vine în minte masculul de hiena (mai slab la bătaie decât femelă) care se răzbuna pe masculii inferiori după ce l-a alergat consoarta. Adică o justiție cu adevarat oarbă și o poliție care oscilează ziua în apărarea legii și noaptea în afaceri cu infractorii ține să își facă planul cu găinarii de genul ăsta. Nu-i timpul pierdut... doar nu s-a lăsat de droguri pentru că a trecut prin asta. Ceea ce m-a șocat
Fiat justitia, pereat mundus? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82927_a_84252]
-
disprețul conservatorismului parohial majoritar, cât și în răspărul vulgatei politic corecte susurate de câte unul sau mai mulți prieteni gay. “După prima experiență”, îmi povestește Dora, “m-am speriat. Cum o să merg mai departe? Am avut apoi o perioadă când oscilam, credeam că trebuie să fie ceva foarte clar - sunt straight sau sunt lesbiana? Nu luasem niciodată în calcul că aș putea fi bisexuala. Abia spre sfârșitul adolescenței, când mi-am dat seama că mă atrag și bărbații și femeile, mi
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
sună) să lupte pt. acel ideal bla bla.. hmm și eu totushi încă mă întreb și nu știu ce să cred.. pt că adevărul are multe fete, iar noua ni s-a prezentat doar una, două.. pot doar să speculez și să oscilez.. Ccum nu pot vorbi din experiența, pot și eu doar să speculez. sper doar că aceia care au ieșit în stradă au avut un scop, cel care s-a împlinit de crăciun și după. aș vrea să cred că lumea
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
și nuvelele sale. Vom ști cum să trecem, în cazul lui Theodor Herzl, de la jurnalul intim la "jurnalul sionist", ne vom întâlni cu "albumul poetic" al împărătesei Elisabeta, vom afla cum se scrie un jurnal intim feminist (Rosa Mayreder), vom oscila între adevăratele false și falsele adevărate jurnale intime ale adolescentelor și tinerelor vieneze, ori între autoportret și autografie, la un nivel mai teoretic al discursului etc. Ca impresie de ansamblu, se poate spune că Jurnale intime... este o carte mult
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
între n și m: înainte de f se pronunță pur și simplu o nazală. în contexte de neutralizare (descrise cu precizie, cu decenii în urmă, de Andrei Avram), erorile de grafie sînt foarte dese (obțiune/opțiune, apsent/absent) și norma însăși oscilează în timp (smeu/zmeu, sburător / zburător). în unele limbi, evoluții fonetice vechi au fost acceptate de normele limbii culte (engl. comfort); în limbi diferite se pot manifesta opțiuni diverse în respectarea tendințelor pronunției sau ale etimologiei: cuvîntului italienesc enfasi îi
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica de perlă își învăluie rușinată,/ grăuntele de nisip în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul său. Poetul Radu Voinescu e un homo duplex, oscilînd, aparent conciliant, însă neîmpăcat în fond, cum i se cuvine unui artist, între existențialismul damnării și idealitatea fastuos estetă, ceea ce, privind lucrurile mai de sus, confirmă barocul care își înglobează cu voie bună propria negație. Radu Voinescu - Hierofantul, Ed. Vinea
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
C. Rogozanu Cartea de critică literară a Ilinei Gregori, Studii literare, este, fără exagerare, un eveniment. O îmbinare perfectă de rigurozitate, concizie, curaj al opiniilor, academism se poate regăsi în aceste studii. Critica a oscilat întotdeauna între impresionisme și opere riguroase incapabile să atragă o masă largă de cititori. Realizarea echilibrului între aceste două laturi în critica românească a însemnat apariția unei cărți eveniment: adică îndeajuns de accesibilă, de captivantă pentru a cîștiga un public
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
rezistă când le iei la bani mărunți. Idee greu de acceptat când e vorba de propria carieră, dar atât de lesne de aplicat statuilor altora. în fine... A rezultat un text limpede, cu lovituri de teatru bine drămuite, cu evoluții oscilând abil între previzibil și surpriză. Toate apropierile care se pot face între rolurile interpretate și propriul destin al actrițelor din echipa de "senioare" sunt valabile până la un punct: în piesă, artistele britanice nu mai joacă și locuiesc acum la un
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
registru distinct, mai rece și birocratic, pare să continue o fază anume a limbajului politic populist - cea a regimului comunist ("lupta poporului"; "cu poporul și pentru popor"; "cel mai iubit fiu al poporului"). Persistă, în fine, uzul sociologic și etnografic, oscilînd între afectiv-apreciativ și vag peiorativ, de pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea: al viziunii poporaniste, sămănătoriste ("scene din popor"), sau al adversarilor ei. în linii mari, uzurile actuale corespund accepțiilor popor - "neam", "națiune"; "clasele de jos"; "țărănime" - adesea oscilând imperceptibil între
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
și etnografic, oscilînd între afectiv-apreciativ și vag peiorativ, de pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea: al viziunii poporaniste, sămănătoriste ("scene din popor"), sau al adversarilor ei. în linii mari, uzurile actuale corespund accepțiilor popor - "neam", "națiune"; "clasele de jos"; "țărănime" - adesea oscilând imperceptibil între ele. Politic și global termenul popor e adesea marcat emfatic de determinări ("acest popor", "popor român"): "este necesară mobilizarea energiilor puternice, curate și autentice de care dispune acest popor" (UFD, "Apel către români", 2000); "sărăcit, mințit, batjocorit și
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
în "Odă (în metru antic)", enumerarea chinurilor infernale ale celui ce iubește suplinește orice viziune plutonică a Erosului. Acest poem plutește - este riscul structurii sale complexe (pe care m-am străduit s-o analizez) - în apele amestecate ale unui lirism oscilând între calmul contemplativ al ideii de Eros și angajarea existențială în chiar văpaia mistuitoare. Este punctul - probabil, singurul - care permite o comparație între Eminescu și Hölderlin. La amândoi, țipetele romanticului îndrăgostit, sclav al patimei sale, se nasc, trăiesc și se
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
8 martie, același înalt personaj afirma lingușitor: "Destinul nostru este rezultatul șansei de a fi avut profesori extraordinari" nu m-am putut opri să constat: Extraordinari, însă cârpiți în fund! Când un profesor universitar este normat cu o sumă ce oscilează între trei milioane două sute de mii și patru milioane opt sute, în funcție de vechime și nu de eventuale calități, extraordinar e doar faptul că ei își pot plăti autobuzul pentru a ajunge la cursuri. Cum să pretinzi unui lumpen-educator performanță, când amărâtul
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
l-am creat singuri și în a cărui realitate exclusivă am crezut cu o naivitate de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul mic al evenimentelor strict personale, artistul pendulează între mitologie și predicție atunci cînd imaginează obsesiv personaje cu un singur ochi, sau cu ochii în plin proces de metamorfoză și de evaziune, în
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
simpatizant activ, nu la firava mișcare comunistă, ci la reala mișcare comunistă, cu toate consecințele distrugătoare, binecunoscute, ocolite sau intenționat ignorate de autorul articolului". Ne imaginăm lesne iritarea pe care atari rînduri necomplezente o stîrnesc în categoria celor înclinați a oscila între cauze opuse, fără un alt motiv demn de crezare decît imboldul oportunist, decît dorința de-a cădea mereu în picioare. Bujor Nedelcovici pune degetul pe rană: "Cei care "au făcut istoria în trecut" încearcă din nou să-și "așeze
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
lui Taiko Matsumoto și cele instrumentale ale lui Kei Wada, fluidizează și tensionează acțiunea, introduce reprezentația într-un circuit enigmatic. Suntem asaltați vizual și auditiv. Sub bagheta regizorală inspirată a lui Ion Caramitru, portretizează cu forță și finețe actorii. Ei oscilează între explozie ludică și concentrare în forme ritualice. Construiesc secvențe de o memorabilă expresivitate, dramatică, cum ar fi zeificarea lui Lady Duncan, ca "o unealtă a lui Satan, Evă ispititoare și corupătoare"; discursul lui Duncan, ce exprimă degradarea monarhiei într-
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
succesiuni sau ricoșeuri. "Desigur, asta nu ne oprește să avem cele mai diferite păreri despre actorii marelui spectacol, jucând, departe de ochii lumii, în halate și papuci. Dar nu asistând cu spatele la scenă." Este și motivul care m-a determinat să oscilez între titlul la care m-am fixat pentru cronica de față și altul, poate mai sporit în expresivitate, Culise și scenă, dar nu atât de util pentru austeritatea și emblema statuară a ediției. A doua motivare se susține pe argumentele
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
încît nu înțelege a le ceda transcendenței, a se desprinde de ele așa cum ar pretinde o veritabilă postură mistică, ci le "binecuvîntează", le sacralizează, intuind un fond divin nehotărnicit în raport cu fenomenele. Așa cum am arătat și cu alt prilej, Adrian Popescu oscilează între creștinism și păgînism. Premisele sale psihologice sînt cele ale unui panism care trăiește jubilația contactului cu o natură purificatoare în sine, la un nivel senzorial sieși suficient. Creștinarea nu anulează această deschidere generos-elementară a ființei, această aviditate față de concretul
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Saint-Simon (ca precursor), un Chateaubriand, un Goethe, un Céline, un Henry Miller, un Thomas Wolfe, un Proust. La umbra acestor stejari ai organicității creatoare, diaristul nostru se percepe fragmentat, supus începuturilor ratate și mereu repetate, jocului chinuitor al instantaneului, neconcludent, oscilînd între o astenie de fond și obligația unei activități față de care nu simte nici o atracție: "Nu am conștiința vreunei legături între un moment și altul al vieții mele. Este o dispersie traversată numai de constanta neliniștii de a trăi. Totodată
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
de făcut. Cred că trebuie să depunem strădanii hermeneutice, admițînd o contiguitate (dar nu o identitate!) greu de negat. Desigur, anumite fraze de nuanță șovină sînt supărătoare. Dar nu par dezastruoase. Din nou, depinde de hermeneutică." între "supărător" și "dezastruos" oscilează hermeneutica unui om dezorientat complet de trecutul profesorului său. O altă problemă de interpretare căreia Culianu îi găsește o soluție privește nuvela " Un om mare", nuvelă scrisă în Portugalia, în 1944. Matei Călinescu își amintește o discuție în jurul acestei nuvele
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor de unde s-a/ retras moartea, schelălăind, putrezind" (De-aici
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
nedeslușite”, auzită de la un bătrân care-i desenase în praf ascultătorului forma monedelor furate și ascunse într-o scorbură - rămân încremeniți când gazda, povestitorul adică, le arată o monedă aidoma celei desenate în praf de moșneagul povestitor al întâmplării. Autorul oscilează între real și imaginar, creând, cum afirmam, o atmosferă aptă să sugereze când uimirea și teama de neînțeles, când atracția enigmei sau a misterului. Fabulosul, uneori feeric, se împletește cu angoasa, cu neliniștea, cu inexplicabilul, într-un text sugestiv, plin
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
Din punct de vedere formal, al construcției propriu-zise, ea intră mai curînd în categoria creației de tip rațional, a construcțiilor deliberate în care ansamblul se constituie prin adiționare, prin serialism, prin discurs modular, după cum, din punct de vedere stilistic, ea oscilează între impresionismul mediteranean, expresionismul nordic și un anume simbolism fără geografie. În ansamblu, oricît de mult l-ar irita acest fapt chiar pe autorul însuși, pictura lui Șerban Foarță este o componentă a spațiului central-european, a acelui spațiu cultural în
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
coline sidefii" ( Copacul păsărelnic). Constatăm așadar un teren de manifestare a ironiei, hibridizării, carnavalizării, note prin care, între altele, Ihab Hassan definea postmodernismul sau care, mai rezonabil, ar putea defini un modernism "copt", luînd sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd între postura de "regină" și cea de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și claustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă vreme veșnicia de la sat a murit. Există, apoi, în Franța, literatura cadrelor, a uzinelor, dar aceasta, mutatis mutandis, știm de la nenumărate filme românești, oscilează și ea între aceiași poli: agorafilie și claustrofilie: colegi de șantier și iubite de acasă. Rămîne apartamentul, ca locuință izolată a individului și, în mod accesoriu a familiei. Apartamentul, întotdeauna un spațiu individual decupat într-unul colectiv ca o masă
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]