236 matches
-
orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional, întreaga sferă a moralului inautentic, mimat. Savuroasă e cu osebire prostia „inteligentă”: „Hartmann explicitează, dînd ca exemplu prostia și convenționalul. Comică nu este prostia primitivă, ci aceea rafinată, în care apare o doză de inteligență, unde, cu toată chibzuiala, scapă ceva principial și la îndemînă și persoana «cade în capcană
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
Mihail Crama, Ion Larian Postolache. Concomitent cu acest debut „pompos”, textele junelui bard mai erau primite la Curentul literar din Capitală și la Viața Basarabiei din Chișinău, ultimul periodic fiind patronat de Pan Halippa. Anul 1940 a fost unul cu osebire dureros pentru Alexandru Lungu, deoarece, prin sfîrtecarea teritorială a țării, pierdea cele două spații în care se simțea „mai acasă”, Basarabia și Ardealul. Izgonit din Năsăud, în urma Dictatului de la Viena, poetul poposește iarăși la Buzău, unde împreună cu „răsucitul și răsucitorul
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
nivel. Cineva poate avea o bună rezistență morală și o slabă rezistență fizică la durere". Entuziasmul adolescentin îi inspiră "nebunia" de-a deveni o eroină, "un fel de Făt-Frumos feminin", o Zoia Kosmodemianskaia "dar împotriva comunismului". Un capitol relevant cu osebire e cel consacrat Monicăi Lovinescu, care, în surghiunul său parizian de aproape cinci decenii, "asumat pînă la absurd", a supraviețuit în temeiul misiunii justițiare ce și-a asumat-o. Remarcabilă apare evoluția conștiinței d-sale, de la un apolitism juvenil (exclama
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
se bage de bună voie în ciorba tulbure a unei și mai tulbure actualități”. Văzuți sub semnul „subversiunii”, atît cerchiștii cît și membrii „grupului publicistic-literar de la Timpul și Ecoul ” apar receptați deopotrivă ca „adversari” ai ardelenilor sacrificați de istorie, cu osebire a celor ce se găseau antrenați în mișcarea militantă determinată de refugiul din 1940. O poziție „autentic românească” ar fi avut în schimb Gabriel Țepelea! Confuzia continuă prin invocarea unor precedente din istoria literar-politică: „Pașoptiștii și-au făcut, în acest
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
sunetul în trîmbițe, ca ochii mei în psaltire, ca cele ce nu sînt în cele ce sînt" (Psalmul 62). Astfel lumina sacrală e dublată de umbra, și ea luminoasă, a artifexului. Om al cuvîntului prin definiție, poetul e sensibil cu osebire la relația dintre Dumnezeu și cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înțelepciune anterioară Genezei, iar pentru Sfîntul Ioan Cuvîntul era însuși Dumnezeu, dăinuitor în eternitate. Genuflexiunile scribului sînt prin urmare scriptice, într-o mărturisire imanentă a trudei sale
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
de-a le spulbera, criticul confirmă suspiciunile unor adaptări conștiente, unor nu tocmai inocente consimțiri în direcția ,conviețuirii pașnice" a intelectualilor în chestiune cu sistemul abuziv. într-un cadru în care sechelele totalitarismului, inclusiv cele din sfera mentalului, pernicioase cu osebire, se arată imprevizibil rezistente, dl Poantă socotește că ,deconstrucția miturilor comuniste riscă să devină o altă ficțiune în care realității unui sistem politic i se substituie o metafizică a puterii". Avocat al trecutului lamentabil, d-sa ne asigură că totalitarismul
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăinuire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să vadă în spiritualitatea românească realitate, tâlc și valoare. Acelora, mai cu osebire, care, aici și acum, inaugurează o altă prezență în vreme, aceea de a substitui categoriei politice dimensiunea de risc și distanță a spiritului“ (p. 37 în vol. 1). Este o cât se poate de clară declarație de principiu, ca separare
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
eforturilor lor. Niciodată nu se lasă cotropite nici de cea mai mică undă de îndoială. Aspirațiile și speranțele lor sunt veșnic vii, pulsează de o energie românească irepresibilă, duduie de convingerea că apărarea cauzelor majore ale vremurilor noastre și, cu osebire, ale românilor din Cernăuți își vor găsi, în cele din urmă, împlinirea. Visul e vis, dar ele îl vor realitate. Credința în izbânda finală a celor două autoare este, pe cât de îndârjită, pe atât de convingătoare și cuceritoare. Dacă Doina
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
calici. Dar n-am avut cui să-mpărtășesc aceste-amănunte mărunte. Măria sa dormita cu muște la gură, pe care le-alunga fetișcana cu-n evantaliu de fildeș și coraliu. Și... de altfel iată-ne la "Heleșteu". Toți ne-am bucurat. Cu osebire eu, că pătrundeam în crînguri de verdeață în această dimineață cu diamante de rouă pe față. în "cinstea mea" a început petrecerea. De ce-aș fi ipocrit? M-am simțit nespus de măgulit! Tinere odrasle domnești, pe cai arăbești au
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
de compromisuri, responsabilități și umilințe ce o însoțește ci la situația duplicitară în care viețuiam, mă suspecta că în lipsa mea de-acasă o duceam tot într-un chef, în zaiafeturi și distracții, (știa ea bine ce hahalere sunt bărbații, cu osebire cei în funcții de conducere), dar mai ales - aici roșea discret - mă bănuia că mă înhăitasem cu vreo târfuliță cu care mă destrăbălam și care uneltea să-mi compromită rostul și căminul - și astfel, îngrijorată de sănătatea mea morală (îngrijorare
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
o dată pe zi - s-a petrecut aidoma însuși sensului vieții unui popor de țărani iubitori de pământ, de glie. Azi, desigur, alte accesorii au pre luat funcția utilitară a tradiționalului bulgăre de pământ. Azi, nici hurezenii nu mai fac, cu osebire, străchini ori alte blide. Mâna lor sensibilizează pământul, ridicând lutul la rangul de frumos. La prestigiul operei de artă. Lutul lor închipuie doine și balade și izvoare limpezi, căutate la fața locului ori cerute dincolo de hotarele țării. Esențial vorbind, strachina
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind, aceștia, beneficiarii ilegitimi ai republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifică de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seară, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd rețină să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instaurarea comunismului, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
Că și: "atunci ai coborît din oglindă/ și ai intrat în creierul meu. cu șurubelnița ta/ stelata mi-ai deșurubat una cîte una/ toate emoțiile" (Amintire). Tot aci ar putea fi menționat un delir imanent al dimensiunilor ce frapează cu osebire spiritul științific: "de tristețe soarele se micșorase/ pînă nimerise în gură unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarbă colosală" (Univers răvășit). Sau: "vedeam că de fapt corabia mare/ e ținută în palme de un pitic" (Piticul
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
mistuie șanț flăcări livrești. Părând a-și ănsusi maximă lui Amiel, conform căreia "orice ficțiune se plătește, căci adevărul se răzbună", exegetul pare a trata textul cioranian drept exclusiv o ficțiune, păstrând adevărul exclusiv pentru sine... Un capitol savuros cu osebire al adnotărilor lui Livius Ciocârlie al alcătuiește cel an care șanț consemnate opiniile lui Cioran asupra unor scriitori, filosofi, artiști. Criticul se comportă aci că un regizor. D-sa al pune pe Cioran să joace, ăntr-un anume fel, un rol
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
ca această afacere să fie cercetată penal, în toate implicațiile ei, s-a transformat într-un soi de minge pe care Parlamentul vrea să o lase în ograda guvernului, iar guvernul încearcă să trimită de unde i-a venit. Cu de-osebirea că Parlamentul poate soma guvernul să i se supună. Premierul, pricepînd jocul, s-a lăsat somat de Parlament, dar a cedat mingea celor care l-au somat, amintindu-le că nu e afacerea guvernului să rezolve o criză care n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
dar ea se descotorosea de ei ușor, rămînîndu-le însă cea mai bună prietenă, fiindcă socotea amorul ca pe o simplă partidă de plăcere care nu angajează la nimic, iar prietenia ca pe cel mai sfînt lucru din lume". Dar cu osebire savuroasă ne apare o descriere burlescă a unui alai nupțial similicanin, fixat în apa tare valahă a unui amestec de deriziune și parșivă consimțire, demn de pana lui Mateiu. Steaua balcanismului se aprinde în atmosfera unor atari rînduri, risipind asupră
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
un factor de influență net diferit și superior celui exercitat de toate celelalte discursuri amintite. "Mai mult decît atît, adaugă Nemoianu, literatura, cel puțin în Occident, a arătat pe parcursul a zeci de secole că tema ei centrală nu este cu osebire conservarea unei tradiții fixe, ci înregistrarea unei tradiții a schimbării." Ba chiar și modurile în care literatura însăși s-a schimbat și probabil se va mai schimba pot fi relevante pentru istoria generală. A existat mereu în epocile de schimbare
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
pământ!? Pentru ce se zbate în fond!? Pentru o dumicătură înfulecată pe nemestecate între două trebi (sic!) sau pentru palatul poleit cu aur!? Asta chiar nu pot să înțeleg oricât mi-aș bate capul, pe câtă vreme pleacă din astă lume fără osebire între patru scânduri. Haide că devin patetic...Dar cum să nu devin!? Nu pot decât să concluzionez că suntem prin naștere niște nesăbuiți. Nu ne îngăduim nicio clipă de răgaz pentru a ne întreba: „Încotro?”, dar mai ales „Pentru ce
UN NOU ÎNCEPUT de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381805_a_383134]
-
că ne aflăm pe nisipuri mișcătoare’’, apoi tranșează, cu o piruetă de floretist experimentat: Există un moment Fănuș Neagu, de mare originalitate, care îl individualizează în structura povestirii naționale’’. Adept, în bună măsură, al criticii totale (nemărturisită, însă), dar, cu osebire, al hermeneuticii de tip tematist (tematism riguros aplicat, fără nici un fel de excese) -, Viorel Coman probează, în doctoralul său studiu monografic Fănuș Neagu. Povestirile magice, rigoare metodologică, abilitate în relevarea tehnicilor interioare ale capodoperelor analizate, fler în diagnosticarea resorturilor intime
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
lumi îndepărtate...’’. Citind și recitind anumite tronsoane din ambițiosul volum al Marianei Didu, ni s-a lămurit tot mai accentuat percepția că și germinarea noii sale cărți, ,,Poemele ființei’’, s-a petrecut sub oblăduirea modelului ei cultural: poetul, dar cu osebire filosoful Lucian Blaga. Cu discreție și eleganță - ca într-un ritual chinezesc al ceaiului, îngemănat cu adieri de arome exotice deloc dulcege, din contră, cu accente masculine, de mosc, tabac și ambră, în pași insinuanți, aproape infinitezimali, de gheișă totdeauna
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
fi supus unui regim fiscal specific activităților dependente din punct de vedere fiscal. O atare situație ar contraveni flagrant tuturor principiilor și regulilor specifice profesiei și ar genera incertitudine și haos, afectând inclusiv dreptul la existența profesională al avocaților, cu osebire al celor recent primiți în profesie, în condițiile în care accesul la clientela proprie este reglat de reguli ce țin de funcționarea pieței serviciilor profesionale asigurate de avocat. Prezumam, cu bună-credință, că asemenea discrepanțe și necorelari nu sunt generate de
AVOCAȚII SE ALĂTURĂ LUPTEI ÎMPOTRIVA ABUZURILOR ANAF [Corola-blog/BlogPost/93231_a_94523]
-
de debut. Lada cu năluci, apărut în 1932 la Vremea, în 1000 de exemplare (cel peste care m-aplec e, trecut puțin de jumătate, numărul 506), semnate de autor, lîngă un portret al lui făcut de Alfons Walde (pictor, cu osebire, al munților din Tirol). Ca simplă, nevinovată - oare? - ironie, o Wikipedie nemțească, în limba în care Bonciu ar trebui să fie, cît de cît, cunoscut, transcrie titlul sus-pomenit ca Lada cu nuci (!). Practic, gospodărește. Bine i-ar fi prins, poate
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
a lucrurilor, a lumii. Așa se naște "tristețea metafizică" din poezia eminesciană de iubire, conștiința dureroasă a denivelării potențialului spiritual între realitate și idealitate, dintre necesitatea internă hyperionică și inerția telurică, refractară spiritualității. Acest gen de ritmică antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric și celest, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
marcată înclinare spre umorul negru, absurd sau grotesc, un substrat grav și chiar tragic al viziunilor, și i-au căutat afinități într-o lungă serie de autori străini: Gogol, Twain, Jarry, Max Jacob, Raymond Queneau, Marcel Aymé și, mai cu osebire, Kafka. Dar punctul pe i al comentariului critic a fost pus peste hotare, și anume de Pierre Seghers în Note de l^éditeur la Romulus Vulpescu, Récital extraordinaire, Paris, 1969: "Trop longtemps figé dans le carcan du réalisme socialiste, la
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
și Irak. The Borrowed Kettle - , pe care le-am descoperit cu stupoare sub mormanele de xeroxuri despre Raymond Chandler. La Zizek voi reveni altă dată, pentru că acest produs al complexelor de culpabilitate și inferioritate ale mediului academic occidental - și cu osebire american - poate fi văzut și drept exemplu al căderii unei minți strălucite în capcana spiritului fals.) Le sunt însă recunoscător fiecăreia în parte (chiar și celor care m-au enervat sau plictisit) pentru că m-au ținut departe de lumea politică
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]