8 matches
-
totuși, nevoie de amîndoi termenii comparației. Lasă că, afară de secțiile de sinologie, nu cred c-a studiat cineva, în școală, romantismul chinez, așa că întinderea geografică nu e-n chestie. Mai departe: "atmosfera este una rece, de lună rece, numită atmosferă osianică. Osian (adică Ossian - n.m.) era pseudonimul poetului J. MacPherson". Că, de fapt, lucrurile sînt mai complicate de-atît - era vorba de atribuirea unor poeme unui alt poet, legendar, mai bătrîn cu 15 secole, și nu de pseudonim, nu mai contează. Printre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
literatura română sub influența romantismului european toposul dacic. Romanticii cultivă cu precădere perioadele obscure ale istoriei, Preistoria și Evul Mediu timpuriu, epocile când se constituie primele coagulări statale. Englezii își îndreaptă privirile spre lumea celtică, de unde succesul extraordinar al Poemelor osianice, falsul săvârșit de MacPherson, francezii se entuziasmează de eroismul lui Vercingetorix și de înțelepciunea druizilor, germanii sunt pasionați de monografia istoricului roman Tacitus Germania și sunt pătrunși de faptele eroilor nibelungilor și de religia lui Odin; italienii volens nolens îi
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască În capcana halucinantă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
romantice din literatura europeană și „programele” naționale, de la 1840, ce promovează originalitatea, istorismul, tradiția folclorică, impulsionează filonul epic al creației lui A., în balade și legende. Tema trecutului, a eroismului medieval și a strămoșilor războinici este introdusă de un „cânt osianic” - Milian și Dina. Balada Ștefan cel Mare înaintea cetăței Neamțu amplifică retoric - într-un crescendo dramatic și cu o „morală” patriotică - un episod preluat din D. Cantemir, consacrat ulterior de D. Bolintineanu. Într-o epocă de mitizări romantice, A. tinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe: Feodală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc. Poetul are predilecție pentru zgomotele naturii, executate pe orge grave; torente: Urechea mea ascultă torentul ce plesnește, Talazul ce se sparge de malul său plângând... huiete ale apelor: Din vreme-n vreme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de concret spre a accede la o istorie grandioasă. Este simbolul unui zbor În amintire. Turnul este ruinat, părăsit și, În starea lui jalnică, veghează la perpetuarea unui trecut mare. „Privit de departe” sugerează poetului un simbol literar celebru: palatul osianic. Trebuie să intervină, neapărat, distanța pentru ca imaginația să găsească obiectului (mănăstirea Învechită) un corespondent de preț, „măreț”, Înalt (În chip cultural și moral): „Apoi, glob rubinos, nopței dînd mișcare și viață Se-nalță și, dimprejuru-i dese umbre depărtînd, P-ale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umbre depărtînd, P-ale stejarilor vîrfuri, piramide de verdeață, Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncînd. Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea Învechită, Deodală cetățuie, ce de turnuri ocolită. Ca de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc; Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stînca, peștera adîncă, În vechime locuită De al muntelui sfînt pusnic ce sîrmanii Îl iubesc. Erau dulci acele ceasuri de extaz și de gîndire, Șoptele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai departe, imaginația s-a epuizat În „presimțirea” obiectului erotic. Depărtarea a fost (pentru poezie) fecundă, apropierea interzice confesiunea. Ca și În poemele de meditație istorică, numai distanța dă consistență reveriei. Numai străbătînd un spațiu vast, ochiul vede un palat osianic În niște modeste ruine. Asemeni În poeziile de dragoste: așteptarea presupune o absență, o Îndepărtare care provoacă o veritabilă euforie. Euforia Încetează cînd pașii se apropie: „Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se Întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]