2,847 matches
-
mecanicul a frânat de urgență trenul, ce s-a oprit în deplină siguranță, evitând producerea unei deraieri ce putea avea urmări catastrofale. Cercetările demarate imediat la locul evenimentului au stabilit faptul că explozia s-a produs în momentul trecerii primei osii a locomotivei 50.356, ce remorca garnitura, peste o mină ce fusese montată în dreptul unei joante a liniei de atentatori ce nu au putut fi identificați. După numai 24 de ore, un atentat aproape identic a fost organizat pe magistrala
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/atentate-asupra-retelei-cfr/ [Corola-blog/BlogPost/94053_a_95345]
-
stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind la țuică. Patria?! E pâinea
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1408766607.html [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
auzi țipătul din interiorul cuvântului! - Eu, acum percep numai durerea zborului “Păsării măiastre”! - Numai “măiastrele” tale pot prinde rădăcini în cer? - O Măiastră doarme la marginea Speranței... O vezi? - Doar pe cea din oglinda “Coloanei Infinitului”- fulger vestitor! - Mda! În osia luminii sale, Poetule, simți început de trăznet?! - Doar în apa Jiului văd imaginea Timpului. Tu lucrezi zboruri?! - Modelez zboruri, nu păsări! Semnele negării Labirintului... - A, în Stâlpul Infinitului. Curbele sufletului, sfârtecat prometeic. - Cu ele traversez Oceanul Cerului! In zbor de
DE VORBĂ CU BRÂNCUŞI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/De_vorba_cu_brancusi_elisabeta_iosif_1329849350.html [Corola-blog/BlogPost/346796_a_348125]
-
tău e-o aripa de vânt, știe zboruri străine de orice pământ, știe zborul prea sus, știe zborul prea jos, te-ai putea socoti mai ales norocos; ești un vânt! și răspunzi de migrări cunoscute, ești un vânt! și ungi osii de stea nevăzute, ești un vânt care împinge prin stele un car cu aripe la roți și cu oiște de jar, este sufletul tău vânt pe gânduri, bătând niciodată nu într-o grădină de rând... Tu-mi spui: sufletul tău
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Adrian_pintea_poezie.html [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
2014 Toate Articolele Autorului Cele mai mari fericiri exultă profund în bucuriile muzicii! Cântecul are o invocație adresată misterului. În afară de pământul părintesc există și o planetă a spiritului, a dragostei în care renaște o lume mai pură și mai bună. Osia lumii acesteia este cântecul. Ce frumoși și buni sunt cei care cântă! Cândva, în anii șaizeci, destinul unei tinere care descătușa sfiala inimii și clocotea la chemarea muzicii, era străluminat de fascinația ritmurilor spaniole. Acea tânără va deveni curând o
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Maeina_voica_iuresul_unui_sp_aurel_v_zgheran_1390050839.html [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
În meizul cuvintelor coapte în călimări cu cerneala uscată de vânt cineva își moaie gândurile să și le scrie. Tu ai desenat pe fiecare frunză câte o inimă de fluture menită să zboare. cu toții rostogoliți de roți împiedecate puse la osiile carului mare ne pierdem în așteptare până se vor opri ploile pe geana dimineții de primăvară și apare curcubeul. Referință Bibliografică: Pe geana dimineții curcubeul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1233, Anul IV, 17 mai 2014
PE GEANA DIMINEŢII CURCUBEUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1400323362.html [Corola-blog/BlogPost/372855_a_374184]
-
și necaz Ne-având o clipă de răgaz Din scripca lui abia mai cântă, Iară în plopii de la gară, Sub mielușeii albi de nori, Un cârd, agale, de cocori Se-ngână cu privighetori Făcându-i parcă de ocară; Însă aud osii de care Și zarvă mare peste vii ... Din mâini țesute-n flori de ii Coboară iz de razachii Spre ale teascului izvoare ... Dar, ce să mai întreb prorocii(!) Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă Pe Mărioara prin ogradă
TOAMNA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Toamna_valeriu_cercel_1378045714.html [Corola-blog/BlogPost/340545_a_341874]
-
ca răsăritul de soare, cu lumina pe întuneric călcând, cu viața pe moarte călcând. Imaginea ar putea intra în portretul omului christic pe care l-a definit Grigore Vieru în Al doilea testament, subintitulat Despre foame, jandarmi și tsunami, ca osie a lumii în arderi și speranțe, suferințe și iubire. Nicolae Dan Cetină a fost al arderilor și speranțelor, al suferințelor și al iubirii, astfel apropiindu-l de încă o răscolitoare imagine ce a pecetluit o pagină din istoria noastră. La
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA by http://uzp.org.ro/comemorarea-lui-nicolae-dan-cetina-la-punti-de-lumina/ [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
sar și dau din gură: „Lumea toată astăzi fură!” Le găsesc noi denumiri, Pun comisii, pun oștiri, Luptători bravi, de elită; Iar corupția profită... Printre degete le scapă, Iar guvernul se întreabă: „Cum de poate, unde de fuge!... C ine OSIA mai unge?” Că au pus să îi păzească, Pe corupți să-i nimicească. Advocați și procurori;Zi și noapte judecăm -De corupți o să scăpăm!Judecăm și condamnăm...De la cel cu barba sură,Pân’ la cel cu țâța-n gură -Îl
CÂNTECUL INCORUPTIBILILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Cantecul_incoruptibililor_marin_voican_ghioroiu_1332484897.html [Corola-blog/BlogPost/362097_a_363426]
-
n meizul cuvintelor coapte în călimări cu cerneala uscată de vânt cineva își moaie gândurile să și le scrie. Tu ai desenat pe fiecare frunză câte o inimă de fluture menită să zboare. Cu toții rostogoliți de roți împiedecate puse la osiile carului mare ne pierdem în așteptare până se vor opri ploile pe geana dimineții de primăvară și apare curcubeul. Referință Bibliografică: Pe geana dimineții curcubeul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014
PE GEANA DIMINEŢII CURCUBEUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1412882550.html [Corola-blog/BlogPost/360195_a_361524]
-
-n cer stea lină/ Te-aș găsi după lumină. Mama este trecutul meu cald,/ prezentul meu,/ viitorul meu strălucit. Lili Bobu Iar ea, cu ,,fierbintea ei respirație,/ rotește pe cer stelele, luna”, cosmosul, căpătând astfel un nimb matern, mama devenind osia lumii. O mucenică este mama din versurile dumneavoastră, o făptură care abia atinge pământul și cerul, ridicată deasupra binelui și răului. Grigore Vieru Ușoară, maică, ușoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
turcescul yeșil jiśì’ < jiśìj < jiśìjj < jiśìji < jiśìli dingì’ (dingì’a) obl. dingìs- (dingìn-) s. m. osie - din turcescul dingil dingì’ < dingìj < dingìjj < dingìji < dingìli * -’ = terminații la N. sing., pl.: -’ în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată ** -j = terminații la N. sing., pl.: -j (semiconsoană) în silabă accentuată
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1442065095.html [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
moartea”, provocări le mai spune mintea omenească, pentru a-și găsi un reazem iar înfruntarea este cu atăt mai mult de apreciat ... Până a le descrie pe fugă, turnul nu s-a terminat nici pe departe aici, urmează un fel “osie” longitudinală care săgetează înseninările cerului, străpunge plafonul de nori când aceștia îl acoperă și lasă să pătrundă razele soarelui, o măreție pe atât de îndrăzneața pe cât de înfricoșătoare. Iar aceasta este străluminată și din interior în culoarea purpurei albăstrii și
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_templu_al_plenitudinii_stratosphere_din_las_vegas_xiv_.html [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și Carul Mic. Semănau cu cele care adeseori treceau prin spatele casei mele spre târg, care cu boii rumegând alene și, căinii hămăind, legați la osie. Muzica stelară era nostalgică, melodii vechi știute încă de pe vremea bunicii Stele ne depășeau, stele ne întâmpinau. Unele mi-erau cunoscute din manualul de școală. Le știam numele. Altele, fără nume, îmi erau prietene încă atunci când mă plimbam pe aleea
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/madeleine_davidsohn_1459414806.html [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
ateismul consecvent, rebarbativ, sigur pe sine, care, atunci când mai nutrește și veleități estetice, își etalează, cu nonșalanță, vidul, trupolatria și nulitatea. Nimic din toate acestea sub condeiul Mariei Nițu. Ceea ce înseamnă că lumea ei, atât de originală, are un Centru (”osia lumii”), un suport transcendent, un reper imuabil. Am recunoscut mai sus replica unui personaj din Evanghelia după Marcu (9 , 24) (replică ce, integral, sună așa: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”). Vom constata, apoi, că, spre a califica dinamica universului său
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Mai multe, și mai iute, și mai bine, Pân-au găsit că-n abur e putere Și rând pe rând, cetate cu cetate, Pe drum de fier, urcând prin bariere, Au cucerit în goană ca pe roate, Croind apoi, cu osiile-i unse În aur negru supt și de sub mare, Cărări de mintea noastră nepătrunse, Pe Lună chiar făcând-o călătoare, De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate, Pe munți, pe mări, prin aer sub aripă, De roți să fim
ROATA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Roata_valeriu_cercel_1376170920.html [Corola-blog/BlogPost/340540_a_341869]
-
scrisă demult... Epilog Cum doamna inspectot Ștrengaru nu putea să plece cu traista goală, a mai înghesuiet în „geamantanul de noi cunoștințe” câteva „atenții...” de admirație din partea dirigintei Luxița Prădăreanu, sentimente cordiale care proveneau din fondul clasei, că vorba ceea: osia neunsă, face să scârție roata. A, să nu uit, la bacalaureat toți elevii și profesorii liceului au fost așa de supărați pe cei de la minister, că din nou au dat subiecte foarte grele la proba scrisă... și de-aia au
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1491297019.html [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
-n cer stea lină/ Te-aș găsi după lumină. Mama este trecutul meu cald,/ prezentul meu,/ viitorul meu strălucit. Lili Bobu Iar ea, cu ,,fierbintea ei respirație,/ rotește pe cer stelele, luna”, cosmosul, căpătând astfel un nimb matern, mama devenind osia lumii. O mucenică este mama din versurile dumneavoastră, o făptură care abia atinge pământul și cerul, ridicată deasupra binelui și răului. Grigore Vieru Ușoară, maică, ușoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193861.html [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
care și el e dator s-o frământe (Tretie Paleolog “De vorbă cu Brâncuși”). INSTITUȚIONALIZAREA LUI BRÂNCUȘI Trilogia este opera, cu sculpturi pe care Constantin Brâncuși dorea ca oamenii să le atingă cu mâinile, ca să să le treacă prin inimăca osia luminii. Au fost șioameni care, de-a lungul anilor, au gândit să le distrugă. Dar Trilogia sa a fost mai puternică și a avut darul de a-l vindeca pe acela care o privește. Semnele, deși deosebite între ele precum
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Al_xiii_lea_congres_de_dacologie_pietr_elisabeta_iosif_1340909250.html [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
actul concret al vieții? Teatrul e legat de ideea de nemurire, dar cu toții știm că numai zeii sunt nemuritori! Un teatru bun e un teatru în care se joacă piese bine și nu piese ,,bune”, spunea nenea Iancu. Talentul este osia succesului unui actor, sau munca și știința actoriei? Talentul nu rezistă prin sine, fără o „osatură” care este munca, multă muncă și un pic de noroc. „Harul îl ai de la naștere, dar cel mai mare dar este munca, ambiția, dorința
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1433650366.html [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind la țuică. Patria?! E pâinea
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ce_este_patria_mama_poezie_al_florin_tene_1386392595.html [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
-ți las cam tot atâta, Fiecare-i mulțumit. După cum mă simt acum, Ți-aș propune un tratat, Treacă meargă de la noi, Stelele le-am numărat, Însă tu nu vrei și pace, Să te lași ademenită, Susții cum Carul Mare, Are osia dogită. Curios, mă uit spre aștri, Să observ ce se întâmplă, Au reacții, ochii tăi albaștri. Fiindcă nu îmi pot învinge, Drumul meu inițial, Iar privirea mi se frânge, În al ochilor cristal. Tu mă-ntrebi nenumărate, Lucruri ce nu
VISARE NOCTURNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1449698486.html [Corola-blog/BlogPost/369845_a_371174]
-
când unul dintre ei obosește, evident, și atunci se presupune o pauză. Asta nu înseamnă să dai drumul cailor pe câmp, să alerge ca nebunii și să se rătăcească unul de altul, să abandoneze căruța, ba mai mult, să frângă osia. Greu sau ușor, ei vor trebui să rămână împreună, unul lângă altul, până își vor reveni, pentru o asigura mai apoi o călătorie armonioasă, completă și sigură, până la destinație, până în ultima secundă a dansului marital. Este adevărat că într-o
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Barbatii_si_femeile_din_societatea_de_cristea_aurora_1342350383.html [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
dăruită tatălui miresei, transpare un presentiment thanatic; „zăpada nunții“ la care asistă poetul reverberează oximoronica metaforă-simbol, zăpada neagră cu cerb alergând, „dintre stindarde plecând“: Tragică durere dor de nedescris / de un drag de stâncă / plânsu-mi-s. De drag de Rotaru / fără osii scriu / Este în zadaru' / Cărui îi sunt fiu / de înalț drapele / numai pentru verb / pe zăpada neagră / când aleargă un cerb / plecat dintre ele / plecat dintre ele / plecat dintre ele («Domnului Rotaru» - AmNS, 217) etc. XXIV. Treapta viscolului-poștaș: Tânjirile după
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
la cale o farsă cu veselia la urmă, de parcă mereu îi era teamă că timpul ar putea să piară din cauza monotoniei! Toți l-au iubit, și spectatorii și artiștii! Astăzi numai iubirea a rămas și nu e puțin! Iubirea e osie a unei splendori de generații cu artiști titani ce n-au pregetat dragostea și jertfa, ca timpul lor să fie atunci și să fie și azi. Un singur suflu a dat viață și forță pământului lutit în corp uman și
AURELIAN ANDREESCU. PRINŢUL UNEI GENERAŢII CU LUCEFERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1438592904.html [Corola-blog/BlogPost/374037_a_375366]