141 matches
-
cultivator al pământului), putem crea cuvântul vremeapahari (cronoplugar; plugar al timpului), vremiarob (cronocultivator; cultivator al timpului), ajungând a numi printr-un cuvânt direct oamenii care își cultivă timpul vieții, așa cum plugarul își îngrijește ogorul [...]. Creația verbală este inamicul limbii livrești osificate. Bazându-se pe faptul că, și astăzi încă, pe undeva prin satele din prejma râurilor și pădurilor, mai continuă să apară noi mostre lingvistice, în fiece clipă izvodindu-se cuvinte care ba mor, ba obțin dreptul la nemurire, creația verbală
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Stan Velea Înclinații ludic-barochiante și nonaderența instinctivă la formule osificate, la convențiile fără conținut, pe care le va sfida întotdeauna fără menajamente, fumuri aristocratice, nelimitate disponibilități protestatare și conștiința propriei valori amenințate de alienare - iată doar câteva trăsături (se mai pot adăuga și altele) care alcătuiesc portretul, mai exact autoportretul
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
o serie de filosofi și scriitori. Lucian Blaga punea, în 1923, orientarea culturală în stil european a generației tinere și în seama contribuției profesorului Motru. Mihai Ralea, în 1924, scria că Motru, prin ,pasiunea ideilor pentru idei", prin absența ,îndărătniciei osificate" și a ,dezorientării lipsită de credințe", este un ,gânditor occidental într-o țară de politică, de afaceri și arivism". D. D. Roșca vedea în el ,un exponent al culturii române în cadrul european", iar Nichifor Crainic îl lăuda pe ,exemplarul academic
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
și al artei create în spirit partinic; și există, pe de altă parte, o fervoare comunistă, un roșu vertical ce explodează în poemele lui Ion Gheorghe, conferindu-le natura agitatorică a manifestului. Atâta puritate revoluționară ajunge să deranjeze un sistem osificat, vehiculând lozinci în care nu mai crede nimeni; astfel că, apărut în plin ceaușism, la ani buni de la Tezele din iulie 1971, volumul acesta elegiac și nu prea a fost sever cenzurat. Ediția de față recuperează textele, versurile și cuvintele
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
două secțiuni ale volumului: Între o tradiție supralicitată și o modernitate diortosită și Filosofia statului, titluri de o importantă semnificație, revelând un traseu ideatic falimentar, de la speculația filosofico-socială întemeiată pe observații valabile și pe o remarcabilă intuiție, la o gândire osificată, de esență ideologizantă. Acesta este fenomenul, impresionant și dramatic, urmărit cu minuție și competență de Viorel Marineasa - procesul de ideologizare al unei gândiri inițial libere, creatoare. Dacă, încă din anii formației sale müncheneze, ca student atent la toate mișcările de
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
de la moartea lui Bulgakov, apărea la Moscova romanul Maestrul și Margareta, "ultimul meu roman, romanul de amurg", urmat de traducerea în mai multe limbi și de gloria postumă a scriitorului rus. Scris în plină ascensiune a stalinismului și apărut în osificata societate comunistă post-stalinistă, romanul a fost perceput într-o primă etapă în grila subversivă, tipică Estului, citirea lui echivalând aproape cu un act de disidență. Pornind de la premisele că "Maestrul și Margareta este un mare roman figural, căruia i se
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
este normal să fie și el structural diferit" - spune Sorin Alexandrescu. Și fiindcă sînt rigid parcelate și fără o strategie clară, "funcționînd în virtutea unor inerții formularistice, dacă se poate spune așa. Ce mai scapă de bine de rău în afara rubricilor osificate - care își așteaptă umplutura de la o săptămînă pe alta - e acoperit cu parastase sau cu aniversările de vîrste rotunde. Doar cîte o polemică sau vreun scandal, consumat de regulă la nivel intercluburi, mai înviorează amorțeala generală. Rezultatul e că identitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
notînd interdicția atingerii acestora... grăbindu-se apoi s-o facă de cîteva ori, "pentru dumneavoastră, că filmați". La acest nivel, calitățile demersului lui Iepan sunt de aflat deep inside, sub epiderma gregară, ele țin de introducerea în spațiul documentarului local osificat a unui nou registru: libertatea, ludicitatea relației cu camera.
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu informații multe și complexe. Suprarealismul a fost văzut de critica tradițională ca o ciudățenie cu cîteva constante: dicteu automat, vis sau... Breton. Tocmai aceste cuvinte cheie sînt dislocate din sintagmele osificate și sînt recontextualizate. Tot capitolul devine o lecție de înviere a unei perioade istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras atenția specialiștilor în avangardă de la noi. O dată cu ei se îmbogățește vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui Raymond
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
Negrii sud-africani sînt expuși infecțiilor cînd albul îi privește cu dispreț și face un gest de scîrbă cu gura care proiectează saliva". Deja se vede din exemplele de mai sus că media este cea vizată. Sînt deconstruite parodic discursurile mediatice, osificate, incapabile să stabilească o ordine a priorităților. Autorul joacă rolul receptorului care nu poate distinge gravitatea concretă a unor fapte, bombardat fiind de un ton apocaliptic fără variații. În al doilea rînd, cititorul cunoscător al lui Eco va putea identifica
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
pătrunderea imaginarului în discursul ideologic. Mișcarea ideii din eseuri - poate remarca astfel comentatorul - e izomorfă configurării simbolurilor din poeme", prin sublimări ale "complexului copilăriei" într-o "reverie recesivă" și prin interpretarea tradiției în termeni acvatici, în vreme ce "tipicul" (tradiția moartă) apare "osificat"; "apa - se scrie într-un loc - reprezintă omologia perfectă a poeziei", un "timp acvificat" fiind prezent și în însemnările din jurnalul poetului. Într-un limbaj foarte personal, în care cititorul se lasă oarecum contaminat de universul imaginar analizat, cu o
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
îngăduindu-și rezerve, riscau a nu fi publicați (așa cum s-a întîmplat cu academicianul Șerban Cioculescu, cînd a scris într-un chip "neortodox" despre Nichita Stănescu) ori a suporta chiar rigori administrative (așa cum li s-a întîmplat altora). Ierarhia aceasta osificată a generat o umbră grea, ce a căzut asupra altor creatori, cel puțin tot atît de valoroși, care, fie pentru poziția lor total neconcesivă față de autorități, fie pur și simplu pentru că au venit cu cîteva clipe mai tîrziu, s-au
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
se pictează mai bine decât la Neu-Dachau sau la Worpswede". Balcicul era inclus într-o suită de locuri devenite celebre și în care se consuma un fenomen tipic al modernității : fuga în natură, evadarea, ca reacție față de un învățământ artistic osificat și ca încercare de recuperare a unei sensibilități și prospețimi aurorale. Apetitul pentru originar, primitiv, arhaic a cărui figură emblematică devenise Gauguin, retrăiește în cazul tuturor acestor comunități, mai mult sau mai puțin organizate, de artiști care părăsesc, e drept
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
care n-am încetat să-l regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită vocea". Lucruri asemănătoare se pot spune despre tinerii critici ai acelui moment, și ei prizonieri ai clișeelor și ai limbajului osificat moștenit de la dogmatici. Nu mă exclud dintre cei care, năzuind să fie tipăriți, au acceptat constrângerile dogmatismului reactivat, cum se poate vedea din ce am publicat atunci. O parte din articole și recenzii le-am strâns, neinspirat, în volumul meu
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
rapidă în care nevoile comunităților erau subordonate celor ale economiei naționale. În momentul declanșării evenimentelor din 1989, societatea românească prezenta toate simptomele decadenței: criză economică profundă provocată de o economie ineficientă, lipsită de competitivitate pe piața internațională; structuri politice depășite, osificate, energii sociale blocate; deteriorarea accentuată a valorilor morale și spirituale prin îngenuncherea și manipularea cultelor religioase, distrugerea spiritului de familie, a simțului de răspundere în viața particulară, cât și în cea socială, dezumanizarea muncii cinstite, responsabile și creatoare, devenită exclusiv
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
aș mai da o șansă. Sper să nu fie „interpretată” generozitatea mea. La noi, vorba nu știu cui, cât ești tânăr ți se iartă multe, iar după ce treci de o vârstă, totul ți se interpretează! Cred că aceasta ține de o mentalitate osificată privind „vârstele” individului. Astfel, binele și răul sunt categorii relaționate la copilărie, tinerețe, bătrânețe, făcîndu-se abstracție de diferențele ce țin de caracter, de cultură și de educație. Se știe că există tineri bătrânicioși și bătrâni capabili să se avânte în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Chelcășoz, Iulia în iulie și Departe-n zare, spre Azuga (întru totul remarcabile), povestirile se rotesc în jurul acelorași teme, obsedante, dar diferă semnificativ prin strategiile narative adoptate de autoare. Miza e pusă, de fiecare dată, pe identificarea unor articulații existențiale osificate, fire subțiri și nevăzute, îngroșate tot mai mult și devenite, vai!, vizibile care ne fac captivi în propria viață. Foarte deosebite între ele, personajele Adrianei Bittel au o problemă comună: ajung să trăiască la modul mecanic, să se târască de pe
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
al XIV-lea). Caracteristic pentru lipsa de transparență din aceste regimuri totalitariste comuniste este însăși limbajul său de lemn, exprimat atât în cadrul «cuvântărilor», cât și în presă: Limba de lemn este un mod de exprimare codificat, sibilinic și la rigoare osificat, a cărui particularitate este minima transparență. În limba de lemn nu se vorbește deschis, liber, ci pe ocolite și învăluitor. Limba de lemn nu permite radicalitatea. Și este instrumentul ideal prin care unei ideologii și se răpește eficacitatea, silind-o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
față de Stalin echivala cu un sprijin obiectiv pentru Germania nazistă. Oamenii erau constrânși să păstreze tăcerea absolută, până la venirea unor vremuri mai bune. Mergând mai departe pe această temă, „nu a fost lăsată să prindă viață nici o deviație de la normele osificate ale realismului socialist. Arta sovietică (și imitațiile ei vagi din «democrațiile populare») putea fi cu greu distinsă de monumentalismul neoclasic nazist, inspirat de dogma unui heroischvölkischer Realismus (realism popular eroic). Estetica triumfalistă, stalinistă și nazistă au fost, fără putință de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poate fi considerat mai curând un produs al gustului legiunilor de cititori, decât al personalităților care l-au scris."): "Desigur, emițătorul e dezgustat de această condiționare a produsului literar. Cum poate autorul să-și comunice personalitatea apelând la o formă osificată, la Ťconvenții necesareť? Romanul nu ar trebui să aibă astfel de constrângeri - scriitorul își va impune propriul mod de abordare, independent de Ťgusturiť. Însă este posibilă această formulare pentru roman? Ni se sugerează că nu, întrucât numai poezia Ťnu respectă
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
Mircea, Doru Aftanasiu, Dumitru Năstrușnicu, Maxim Cosmin. Despre Caragiale, ca și despre Eminescu, nu se poate scrie, vorbi, analiza oricum. Există cutume și există sentimentul patriotic. Sentimentul că ei fac parte din ființa neamului românesc și, de aceea, sînt intangibili. Osificați, într-un fel. Ideea este, pe scurt, că despre ei nu se poate vorbi decît de bine, într-un limbaj cuviincios, laudativ, care nici nu ar necesita, la urma urmelor, o apropiere reală, concretă față de un text sau altul, față de
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
colo, ornînd nu mesele tradiționale, ci becurile din tavan, zeci și zeci de obiecte incredibile, manufacturate, care se înghesuie unele în altele, pe pereți, pe dulapuri, care cresc, cumva ca niște buruieni, peste tot. Maroniul de scoarță de copac bătrîn, osificat domină cromatica peisajului. Undeva în stînga scenei, un pat de pitici. Acolo, îngropate la propriu în somn-veghe, două arătări. Li se văd capetele imediat lîngă tălpi. Ca în desene animate. Ca în teatrul de păpuși. Două personaje intrate la apă
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
e ceva aici. Adina Dinițoiu aduce iar vorba despre un fenomen interesant, pe care însă nu-l chestionează. Anii 1980 în România culturală au un specific despre care ar trebui vorbit la un moment dat: deși discursul oficial era iremediabil osificat, caduc, investițiile culturale oficiale se împuținau (cu excepția, desigur, a construcțiilor culturale și a spectacolelor omagiale), ceea ce făcea ca brize culturale neoficiale, dar permise, diseminate, să circule tot mai mult și să reziste atîta vreme cît cuplul Ceaușescu nu afla de
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
lui Groșan viața bate ideologia, dar nu contrapu-nându-i un contradiscurs similar, o teorie a libertății sau a rezistenței, ci gestul uman, nu prin sentințe, ci prin ironie. Domnul Benea se află prizonierul unui tip de discurs encomiastic-patriotard bricolat din clișee osificate la fel de moarte că limba moartă a ideologiei. Darcleu își manifestă nedumerirea cu privire la proprietatea colectivă, dubitativele sale reflectă din plin incapacitatea propagandei de a fixa spiritul și sensibilitatea într-o convenție, de a-și subordonă integral viața. Formele contestatare nu sunt
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
l-a și ancorat în siajul unui paseism tradiționalist ce îl va înstrăina complet, după 1918, de actualitatea literaturii noastre. Căci, în 1890, Convorbiri literare nu mai era deloc publicația clasicilor junimiști, ci începea să devină o revistă bătrânicioasă și osificată, în care literatura autentică își făcea tot mai rar apariția. Capitolul de Schițe și nuvele ne oferă, cu toate acestea, și o mică surpriză, dacă pot spune așa. Este vorba despre Canonul comisului Dinu Matraca, apărut tot în Convorbiri literare
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]