17 matches
-
zeița bucuriei, maternității și iubirii. Era considerată a fi protectoarea femeilor însărcinate. Dar Hathor a fost prin excelență, patroana tuturor femeilor, indiferent de statutul lor. Ca zeiță a fertilității, era asociată și pusă în legătură cu revărsările Nilului. Mai târziu, când cultul osirian a câștigat mai multă popularitate și mai mulți adepți, rolul său s-a schimbat. Conform noului statut, Hathor primea decedații în lumea de jos, oferind sufletelor apă și hrană. În perioada târzie, femeile decedate erau identificate cu Hathor, așa cum bărbații
Hathor () [Corola-website/Science/298862_a_300191]
-
Alta este situația la geto-daci. Funcțiile se împart între preot și rege, ambii considerîndu-se a fi frați gemelari și ajutîndu-se reciproc în punerea în practică a unui program unitar de guvernare, cu deschidere spre cosmicitate. Regula de aur și, oarecum, osiriană era că preotului i se îngăduia să preia funcția regelui, în caz de forță majoră, nu și invers. La Herodot găsim știrea arhicunoscută că dacii erau „cei mai drepți și mai viteji dintre traci”: preotul drept, în sens moral, regele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
amestec de tradiții populare și filosofice care, prezent În orice „demonologie”, este uneori sursa a numeroase contradicții. Demonii nu constituie subiectul nici al unui dialog, nici al altuia, ci oferă soluții posibile pentru problemele discutate: o interpretare „plauzibilă” a mitului osirian (Însă nici ultima, nici cea mai apropiată de adevăr) și o explicație a fenomenului dispariției oracolelor. Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh tc " Poziția exegeților moderni față de teoriile „daimonologice” din opera lui Plutarh " Studiile despre demonologia
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ciudat, ci la o gnoză specială, o înțelepciune secretă. În Egipt existau organisme selecte, precum școlile, al cărui scop era sondarea misterelor vieții. În consecință, au fost denumite "Școli de mistere". Una dintre primele școli de mistere cunoscute este cea osiriană. Fundamentul acesteia privea nașterea, moartea și renașterea esoterică a zeului egiptean Osiris. Evenimentele acestea erau dramatizate sub forma unei piese de teatru ritualice. Doar persoanele care demonstrau o autentică dorință de cunoaștere și care treceau anumite probe erau considerate demne
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în detaliu care acordau o greutate relevantă simbolului dramatic al sufletului. Acest ritual era, precum știm, unul de judecată al sufletului după moarte, ceea ce exoteric dar cu alte semnificații se întâlnește și în creștinism. Înălțarea sufletului este descrisă în ritualurile osiriene ca o credință particulară în viața eternă. La Memphis, unde exista una dintre cele mai vechi școli de mistere, sau la Saqara, unde este ridicat primul zigurat al cărui arhitect era Imhotep, trinitatea consta în Ptah, Sekhmet și Nefertum. Ptah
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
164 sq. 2y Această idee justifică unirea incestuoasă a fanionului mort, numi! "Tauru! Care își fecundează Mania". Cf. H. Frankfort, La royaute, pp. 244 sq. De la epoca de piatra la Misterele din Eleusis agriculturii au fost articulate în complexul mitico-ritual osirian. Or, Osiris, singurul zeu egiptean care suferă o moarte violentă, era de asemenea prezent în cultul regal. Vom examina mai departe consecințele acestei întâlniri între un zeu care moare și teologia solară care explicita și valida imortalizarea faraonului. Textele Piramidelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
solară insistă asupra regimului privilegiat al faraonului: 30 Anumite texte (Pir., 2007-2009) arată că trebuie adunate oasele regelui, iar membrele sale eliberate de bandaje pentru a se asigura înălțarea; J. Vandier a arătat că e vorba despre un complex mitico-ritual osirian (op. Cit., p. 81). 31 Texte citate de J. Vandier, op. Cit., p. 78. A se vedea, de asemenea, pasajele traduse de către J. H. Breasted (Development ofReligion and Thought în Ancient Egypt, pp. 109-115,118-120,122,136) și reproduse în antologia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Unas cu moare" (Pir., 167 sq.). 29. Osiris, zeul asasinat Pentru a estima semnificația unor asemenea formule, trebuie să prezentăm pe scurt miturile și funcțiunea religioasă a lui Osiris. Să amintim pentru început că versiunea cea mai completă a mitului osirian este cea transmisă de Plutarh (secolul al Il-lea, d. Hr.) în tratatul său De Iside et Osiride. Căci, așa cum am remarcat cu privire la cosmogonie (§ 26), textele egiptene se referă numai la episoade izolate, în ciuda anumitor incoerențe și contradicții, explicabile prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unirii Egiptului de Sus și de Jos într-un singur regat. La început, Ra fusese considerat suveran al Vârstei de Aur, dar după Imperiul de Mijloc (cea 2040-1730), acest rol i-a fost transferat lui Osiris. În ideologia regală, formula osiriană sfârși prin a se impune, căci filiația Osiris-Horus garanta continuitatea dinastiei și, în plus, ea asigura prosperitatea țarii. Ca sursă a fertilității universale, Osiris făcea înfloritoare domnia fiului și succesorului său. Un text din Imperiul de Mijloc exprimă admirabil exaltarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumea subterană semnifică moartea și învierea sa. Un anumit text îl evocă pe "Ra care se va odihni în Osiris și Osiris care se va odihni în Ra"60. Numeroase aluzii mitologice subliniază dublul aspect al lui Ra: solar și osirian. Coborând în cealaltă lume, Regele devine echivalentul binomului Osiris-Ra. După unul din textele citate mai sus, Ra "se ascunde în lumea cealaltă". Mai multe invocații din Litanie (20-23) subliniază caracterul acvatic al lui Ra și identifică pe zeul solar cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dispariția unei persoane apropiate. Aceste sisteme sunt cu atât mai bine conturate cu cât coborâm pe axa temporală. La vechii egipteni, de pildă, riturile de trecere "au ca scop agregarea la lumea morților." Unul dintre cele mai importante e ritualul osirian, unde zeul și cel mort alcătuiesc o unitate, după cum soarele și cel mort au o identitate comună: "Ca și Osiris, mortul este dezmembrat, apoi reconstituit; este mort și renaște în lumea morților, de unde și seria riturilor de reînviere. Ca Ra-Soare
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
morții, în barca soarelui, îl reînvie și iată că dimineața este din nou viu, pregătit să-și reia călătoria zilnică în lumină, deasupra celor vii. Aceste renașteri multiple din ritualul solar au fost sintetizate într-o singură reconstituire, a ritualului osirian, la sosirea în Hades a celui decedat astfel încât reconstituirea a ajuns să fie săvârșită zilnic. De altfel, acest fenomen de convergență răspundea concepției generale că sacrul, divinul, magicul, puritatea se pierd dacă nu sunt reînnoite prin rituri periodice." (Van Gennep
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
destul de stranie. ProslAvirea scriitorilor Ioan Nistor are, în critica literară, discursul unui hagiograf. El îi proslăvește, ceremonios, nu pe sfinți, ci pe diverși poeți și prozatori contemporani, folosind o terminologie critică sofisticată. Cartea care ilustrează activitatea sa de critic - Fragmente osiriene în zodia sinecdocei, Ardealul, Alba Iulia, 2007 - oferă sute de exemple de stil caraghios-apologetic, de un bombasticism greu imaginabil. Scriitorii proslăviți de Ioan Nistor (Aurel Pantea, George Vulturescu, Ioan Moldovan, Mircea Nedelciu, Eugen Curta, Matei Vișniec, Al. Cistelecan și Luca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pestriț al vieții religioase egiptene, caracterizată de o nenumărată mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu practicile funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de acest cult În interiorul religiei egiptene. Dacă la lumina acestei interpretatio elene Osiris se conturează ca echivalent al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care zeița Îl Îndeplinește deja conform anticei ideologii egiptene, În interiorul structurii mitico-rituale care o vede asociată cu soțul Osirisxe "Osiris", fiul Horusxe "Horus" și celelalte zeități ale ciclului osirian (Sethxe "Seth", Anubisxe "Anubis", Nephthys). În organica expunere a lui Plutarh (Despre Isis și Osiris), mitul egiptean Îi atribuie lui Isis sarcina decisivă a căutării corpului sfârtecat al soțului și a celebrării acelor rituri funerare prin care, așa cum povestește aretalogia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate găsi În ea, dacă ea este tradusă În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a greutăților și chinurilor propriei existențe. Aici se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios. Dacă În antica tradiție egipteană riturile osiriene cu caracter funerar Îi asigurau Într-adevăr defunctului o soartă bună „dincolo”, participarea credinciosului la cultul zeului nu implica specificul caracter inițiatic al unui cult misteric. Cu toate că Herodot, atunci când vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este reținut de scrupulul religios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
analoagă cu aceea care În Grecia intra În orizontul misteriilor, astfel Încât să poată defini ca atare „pătimirile” (pathe) zeului egiptean evocate ritual În ceremoniile de la Sais (Istorii, II, 170, 1-171, 1), Întreaga documentație exclude legitimitatea unei asemenea definiții pentru riturile osiriene, Întrucât ele nu prevedeau componenta inițiatică și ezoterică. O atare componentă este asumată de cultul isiac În epoca elenistică târzie, iar dacă, În textul citat, Plutarh face, probabil, aluzie la ea, Apuleius, În cartea a XI-a a Metamorfozelor, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]