25 matches
-
acum în fruntea unei cete de călăreți moldoveni ce hărțuiau trupele lui Baiazid pentru a le împuțina, descinde din „Scrisoarea a III-a” a lui Eminescu: „Ienicerii năvăliră hotărâți în lungul Rovinelor. Gropile, capcanele și norii de săgeți decimară rândurile osmanlâilor. Urdia se văzu nevoită să-și lase trupurile grămezi, grămezi ... Noi leșuri umplură câmpul. Valahii ieșiră la atac și călărimea voievodală, ajungând și spârcuind ienicerii înspăimântați... Iar când spahii ieșiră să-i întâmpine, călăreții se retraseră în mare grabă, acoperindu
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ion_dobreanu_1483340510.html [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
privind un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului de supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea? Dac-ar fi știut, și-ar fi luat zilele din chiar noaptea asta. Acum o săptămână, până a fi luată de osmanlâu, zburda prin satul ei, așezat pe coasta unui deal. Flăcăii toți îi făceau curte, dând ocol căsuței sale părintești ce-și afla poarta în dreptul fântânii satului. Acolo îl cunoscuse pe Vasile al Irinucăi, femeie necăjită, rămasă fără cei patru băieți
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
gemea prin frunza codrilor. Doamna Elisabeta, Vodă Alexandru și coconul Bogdan, priveau liniștiți, acoperiți cu pături groase, codrii care rămâneau în urmă. Luna care, pesemne, nici ea nu voia să vadă carul sărăcăcios al odraslelor domnești, purtate ca prizonieri ai osmanlâilor, se ascundea după nori și apărea doar la intervale mari de timp. Făcliile pămătufurilor îmbibate în păcură, aprinse de curând, luminau fețele obosite ale oamenilor. Mlaștinile și bălțile, parte din ele secate, se lungeau de o parte și de alta
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Univers Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr. ucrainean v.sl. vechi slav Despre numele de locuri, în general Statutul numelor de locuri Numele de locuri sau toponimele (cum sunt cunoscute în lucrările de specialitate mai noi) sunt numele proprii ale unor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Explicațiile sale redau adevărurile într-un mod mai limpede, așa încât intelectualul Europei Luminilor să devină, citind cartea sa, nu numai un simplu cunoscător, ci un om de cultură capabil el însuși să judece (pe baza detaliilor furnizate) ascensiunea ori regresul osmanlâilor, mutațiile de conștiință înregistrate la nivelul societății lor în pragul anilor 1700. După cum se spune în „Prefața” textului cantemirian, Având noi a înfățișa luminii publice creșterea și descreșterea Imperiului Otoman, de la însăși obârșia sa, dinainte ne ies în cale, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și eu, să nu-și facă iluzii. Secuii sunt oameni viteji, aproape tot atât de viteji ca moldovenii. Nu o dată, ne-am ajutat unii pe alții, la nevoie. Desigur, ajutându-ne, s-au ajutat, că și ei au a bâțâi de frica osmanlâilor, ca și moldovenii. Prea bine! Oamenii vrednici găsesc totdeauna în Moldova o pâine. Cu dragă inimă-i împământenim, slobozi să șadă și să trăiască fiecare după voia și credința sa. Bunicul meu, Alexandru, a căzut sub grea afurisenie din partea papistășimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
va merge cu noi. Avem înțelegeri, avem tractate. De nu eram noi pavăză, ar fi înțeles pe pielea lor, spune Bodea. O să repezim crailor Europei strigătul de luptă, carte de biruință și ajutor, steaguri de-ale Profetului și câte un osmanlâu, care, prin viul său grai, să mărturisească ce poruncă aveau de la Marele Padișah: "După zdrobirea Moldovei, Süleyman-Pașa avea poruncă să ierneze cu oastea în Polonia, la Camenița; în primăvară, el, Mahomed însuși, cu forțe proaspete, trebuia să vină, să ducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ne datoria". Țamblac, înfierbântat, furat de amintire, retrăiește aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan obsedat. Noi, cei câțiva ce ne jurasem în gând să-l urmăm, "să-l urmăm până la moarte", încremenisem locului. "Singur împotriva unei oștiri întregi", bolborosește Ștefan. Dumnezeule! Ce luptă! N-o să uit niciodată... Lovea! Tăia! Și râdea... Zburau capetele osmanlâilor câte două odată! Deschisese cărare în turcime! Cu părul vâlvoi, plin de răni, orbit de sânge, lupta și hohotea! Era fantastic! N-am mai pomenit asemenea luptă. Poate Leonida la Termopile... Nu mai era om, era un arhanghel! Turcii, înspăimântați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el și continuă. Mahomed îl căuta cu disperare. A pus mare răsplată pe capul lui. Îl voia viu sau mort; mai cu seamă viu, pentru că dorea să-l cetluiască într-o cușcă și să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan, tușind cu subînțeles. Păcat că nu-și dovedește bărbăția și pe câmpul de luptă... Parcă Laiotă Basarab îi mai breaz? Nici nu l-ai săltat bine în tron și iaca a și trecut cu arme și bagaje în tabăra osmanlâilor, spune Șendrea. Valvârtej a ridicat praful șleaurilor spre Stambul, să sărute papucul Padișahului și să-i închine țara, îl înfierează el. L-au tăiat turcii ceva mai jos de buric, rânjește Mihail, fericit să-l batjocorească. O lepădătură! S-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce comoară?! Care comoară?! Aia era "Comoară"?! Și-apoi, era jefuită de la neguțătorii genovezi și moldoveni din Caffa, pe care osmanlâii au avut milosârdia să-i descăpățâneze! Cu aiastă "Comoară" am cumpărat niște săbii care să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
baba la codru. Mergem împreună. Ce să facem? oftează el. Parcă eu n-aș vrea? spune cu tristețe și flutură mâneca goală. Mi-a luat coifu'! se căinează Dumitru. Muierea dracului! Fără coif nu se poate! Să-mi fi lăsat osmanlâu', la Podul Înalt, măcar să-mi fi lăsat dreapta... îngână Niculai cu amar intrând în cârciumă. Pe furiș, din spate, se strecoară un băiețandru, că nici tuleele nu i-au mijit, nici șorțul de băiat de prăvălie nu l-a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
implacabile... Disprețuiți de turci... coborâți la starea de degradare civilă și morală a evreilor din Evul Mediu, ca aceștia de vicleni și de răbdători... ei ajungeau, prin banii câștigați, la un anume echilibru al influenței care îi răzbuna pentru disprețul osmanlâilor... Aveam să vedem patiseri și vânzători de limonadă deveniți hospodari... La nașterea unui copil grec, mamoșii din Constantinopol îi urau, sub formă de prevestire, să devină într-o zi patiser, vânzător de limonadă și domn al Valahiei 112. Paginile istoriei
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
periferice, în jurul Carpaților. Tot așa, peste veacuri, când }ările Române de mai târziu încercau, sub conducerea unor domnitori legendari, să-și definească entitatea statală, o instituție câștigată cu prețul sângelui - slabă, dar deopotrivă atotputernică - le-a întărit coloana vertebrală dinaintea osmanlâilor, a Habsburgilor și a Romanovilor. Aceasta a fost Marea Biserică, Patriarhia Ecumenică de pe ulițele înguste și înnoroite ale Fanarului, locul în care a luat naștere sau a atins vârsta maturității clasa cârmuitoare a valahilor și a moldovenilor, Cantacuzinii, Brâncovenii (Cantacuzini
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
fost Oghuz Kaghan, tată a șase băieți, și anume: Günhan, Ayhan, Yildizhan, Gökhan, Daghan și Denizhan. Din urmașii lui Oghuz au rezultat patru clanuri, care s-au transformat în triburi: Kayi, Osman I creatorul primului stat otoman și a dinastiei osmanlâilor Bayat, Elkaevli și Karaevli. Tribul Kayi s-a stabilit în Anatolia și apoi s-a extins către vest, având în frunte pe Ertugrul. Pentru a păstra relații bune cu selgiucizii, Ertugrul a adaus daruri sultanului acestei ramuri turcești, în anul
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
primăverii. Într-o joi am făcut un drum pe la Silivri-Capù, dincolo de zidurile împăratului Constantin, ca să vedem mănăstioara Balâclî, unde a făcut popas întru suferințele sale de dragoste Alecu Ruset, eroul meu din Zodia Cancerului. Vineri era zi de repaos a osmanlâilor. Sâmbătă am petrecut câteva ceasuri admirând, ca să zic așa, muzeul Seraiului Vechi. Mai mult magazie de vechituri decât muzeu. Însă noi ne împăcam mai bine cu neorânduiala și cu neprevăzutul lui. Având în mine viziunea proaspătă a comorilor acestora acumulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viclenie, venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor: padișahul, umbra lui Allah pe pământ, dintr-o anume noapte nu mai cunoștea decât o singură femeie. Nu-i nimic, suspinau dregătorii bătrâni; va fi șase luni sultană-haseki, pe urmă va trece și asta cum trece fumul și cum trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dezvăluie complexitatea și interdependența fenomenelor conexe. Totodată, ele indică și limitele cronologice ale chestiunii orientale de vreme ce este vorba de reculul puterii otomane, dezagregarea și apoi dispariția Imperiului, și de lupta popoarelor pentru făurirea statelor naționale și nu de zăgăzuirea avalanșei osmanlâilor”. Spre deosebire de alți istorici, de alte tendințe și de alte timpuri, care „au exaltat până la indecență” - în expresia acad. Al. Zub - contribuția factorilor interni în soluționarea marilor obiective politico-naționale românești, Leonid Boicu a căutat să pună în valoare, echilibrat și lipsit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trăsături dezvăluie și esența chestiunii orientale. Totodată, ele indică și limitele cronologice ale chestiunii orientale, de vreme ce este vorba de reculul puterii otomane, dezagregarea și apoi dispariția Imperiului, și de lupta popoarelor pentru făurirea statelor naționale și nu de zăgăzuirea avalanșei osmanlâilor. De loc întâmplător apare faptul că noțiunile de chestiune și problemă sunt sinonime în accepțiune istoriografică cu noțiunea de criză orientală, aplicată îndelungatei perioade de regresiune dramatică a Imperiului Otoman care, firește, nu poate fi extinsă și asupra epocii de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cei ce defilează vomitând fărădelegi care nici măcar prin gând nu mi-au trecut, sunt mai curând niște marionete decât oameni. Era cu neputință pentru mine să smulg Regelui Regatul și provincia: nu cutează s-o facă Franța, Anglia și Imperiul osmanlâilor; cum aș fi îndrăznit eu, un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi? Și nici nu era cu putință să mă fi amăgit, dintr-o răutate diabolică sau fiindcă atât m-a dus capul, deoarece doar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1954), Zile învolburate (1954), Marșul miresei (1955), Romanțe de dragoste (1957), Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962), Dosarul lui Ion Măruntu (1962), Vântoasa (1964), el probează indiscutabile calități de povestitor. Ciuma lui Caragea, invaziile osmanlâilor, bătăliile grozave, lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]