18 matches
-
osmotică mai mare decât cele neionizabile. Presiunea osmotică a unei soluții ce conține 1 mol de substanță neionizabilă în 1 L apă este de 22.4 atm la 0o C și 25.5 atm la temperatura corpului (38oC). Se numește osmol (Osm) cantitatea de substanță în grame care la 0oC produce o presiune de 22.4 atm. Având în vedere că în organism concentrațiile substanțelor se exprimă în mmol folosim pentru presiunea osmotică mOsm. De menționat că se folosesc 2 termeni
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Egland G. Ann, Landry R. Douglas, Toxicity Alcohols, www.emedicine.com-emerg-topic19.htm; 4. Ellenhorn J. Matthew, Chemicals, Alcohols and Glycols. Ellenhorn’s Medical Toxicology, 2nd Ed. 1997, Williams & Wilkins, cap 55, 112766; 128 5. Glaser DS: Utility of the serum osmol gap in the diagnosis of methanol or ethylene glycol ingestion. Ann Emerg Med 1996 Mar; 27(3): 343-6 6. Goldfrank R. Lewis, Flomenbaum E. Neal, Toxic Alcohols. Goldfrank’s Toxicologic Emergencies Sixth Edition 1998, 1049-71; 7. McGuigan MA. Analysis of
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
Alcohols. In: Emergency Medicine: A Comprehensive Study Guide. 4th ed. McGraw-Hill; 1996, 765-72 3. Ellenhorn J. Matthew, Chemicals, Alcohols and Glycols. Ellenhorn’s Medical Toxicology, 2nd Ed. 1997, Williams & Wilkins, cap 55, 112766; 4. Glaser DS: Utility of the serum osmol gap in the diagnosis of methanol or ethylene glycol ingestion. Ann Emerg Med 1996 Mar; 27(3): 343-6 5. Goldfrank R. Lewis, Flomenbaum E. Neal, Toxic Alcohols. Goldfrank’s Toxicologic Emergencies Sixth Edition 1998, 1049-71; 6. Keyes Christopher, Toxicity Ethylene
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
celulară. Conținutul în apă al celor trei compartimente este dependent de presiunea osmotică, hidrostatică și oncotică. Presiunea osmotică este presiunea necesară pentru a preveni deplasarea solventului (apei) către un alt compartiment; ea este determinată de numărul de molecule sau ioni (osmoli) prezenți în solvent și este mai mare pentru substanțele cu greutate moleculară mică, care sunt prezente în număr mare în soluție. În mod normal osmolaritatea serică este de 285-295 mOsm/L și poate fi estimată dublând valoarea sodiului seric. Pe măsură ce
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
crescând astfel presiunea osmotică și translocând apa spre compartimentul extracelular. Apa se mișcă din compartimentul intracelular în cel extracelular pentru stabilirea unui echilibru osmotic. Solviții capabili să cauzeze asemenea mișcări ale apei sunt: sodiul, glucoza, manitolul și sorbitolul, fiind numiți „osmoli eficace”. Sodiul rămâne în cea mai mare parte în spațiul extracelular deoarece este pompat în afara celulei de către Na-K-ATP-aza, astfel că adăugarea de sodiu la fluidul extracelular produce ieșirea apei din celulă ducând la reducerea volumului celulei. Astfel, sodiul este un
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
eficace”. Sodiul rămâne în cea mai mare parte în spațiul extracelular deoarece este pompat în afara celulei de către Na-K-ATP-aza, astfel că adăugarea de sodiu la fluidul extracelular produce ieșirea apei din celulă ducând la reducerea volumului celulei. Astfel, sodiul este un osmol eficace deoarece este capabil să determine mișcarea eficace a apei. Concentrația sodiului extracelular este determinantul principal al tonicității plasmatice. Când tonicitatea crește, înseamnă că concentrația sodiului extracelular a crescut. Hipertonicitatea este principalul stimul pentru sete și pentru eliberarea hormonului antidiuretic
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
concentrația de sodiu crește, sunt stimulate setea (ducând la aport de apă) și eliberarea de ADH (ducând la retenția de apă de către rinichi). O concentrație crescută de sodiu ne informează că este prea puțină apă față de sodiu. Glucoza este un osmol eficace, dar glucoza nu are o contribuție importantă la osmolalitatea serică sau tonicitate în circumstanțe normale deoarece este asimilată în celule în prezența insulinei. în diabetul zaharat necontrolat, glucoza devine osmotic activă, o concentrație plasmatică mult crescută poate duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
asimilată în celule în prezența insulinei. în diabetul zaharat necontrolat, glucoza devine osmotic activă, o concentrație plasmatică mult crescută poate duce la o hipertonicitate importantă, cu mișcarea apei în spațiul extracelular, susceptibilă de a genera hiponatremie în absența insulinei. Ureea, osmol inactiv, poate avea același comportament când aceasta este eliminată rapid din compartimentul plasmatic în cursul epurării extrarenale. Ureea contribuie la osmolalitate, dar ea străbate cu ușurință membranele celulare și se distribuie astfel în apa din întreg organismul. Nu există un
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
1. Deshidratarea intracelulară cu hipernatremie poate fi consecința pierderilor de apă necompensate, de diferite cauze: prin pierderi cutanate (arsuri , expuneri la temperaturi excesive), sau pierderi respiratorii (polipnee, hiperventilație prelungită); în aceste situații răspunsul renal este normal, fără poliurie, U/P osmol > 1; pierderi renale: poliurie hipotonă (U/P osmol < 1), poliurie osmotică (diabet zaharat, manitol), diabet insipid (central determinat de absența completă sau parțială de secreție de ADH) și diabet nefrogenic (caracterizat prin răspuns renal la ADH diminuat sau absent); pierderi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pierderilor de apă necompensate, de diferite cauze: prin pierderi cutanate (arsuri , expuneri la temperaturi excesive), sau pierderi respiratorii (polipnee, hiperventilație prelungită); în aceste situații răspunsul renal este normal, fără poliurie, U/P osmol > 1; pierderi renale: poliurie hipotonă (U/P osmol < 1), poliurie osmotică (diabet zaharat, manitol), diabet insipid (central determinat de absența completă sau parțială de secreție de ADH) și diabet nefrogenic (caracterizat prin răspuns renal la ADH diminuat sau absent); pierderi digestive: absența poliuriei (U/P osmol > 1), diaree
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
U/P osmol < 1), poliurie osmotică (diabet zaharat, manitol), diabet insipid (central determinat de absența completă sau parțială de secreție de ADH) și diabet nefrogenic (caracterizat prin răspuns renal la ADH diminuat sau absent); pierderi digestive: absența poliuriei (U/P osmol > 1), diaree osmotică infecțioasă, diaree indusă de lactuloză. 2. Deshidratare intracelulară fără hipernatremie Prezența anormală în plasmă a unui solvit altul decât sodiu, osmotic activ și cu greutate moleculară (GM) joasă poate genera deshidratare intracelulară fără hipernatremie. Este prezentă gaura
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
5,5 mOsmol/1 g glucoză/l) sau manitol, scoate apa din celule, scăzând concentrația sodiului plasmatic prin diluție. Deficiența relativă de insulină afecteză permeabilitatea celulelor musculare la glucoză, astfel că, în diabetul zaharat necontrolat, glucoza se comportă ca un osmol eficace și atrage apa din celulele musculare producând hiponatremie. în producerea hiponatremiei sunt implicate trei mecanisme: • secreția persistentă de hormon antidiuretic (ADH); • ingestia continuă, uneori importantă, de apă; • formarea de urini hipertonice (U/P osmol = 1,5) sau aproape izotonice
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glucoza se comportă ca un osmol eficace și atrage apa din celulele musculare producând hiponatremie. în producerea hiponatremiei sunt implicate trei mecanisme: • secreția persistentă de hormon antidiuretic (ADH); • ingestia continuă, uneori importantă, de apă; • formarea de urini hipertonice (U/P osmol = 1,5) sau aproape izotonice (U/P = 1): aceasta traduce o tulburare în diluția urinii, rinichiul fiind incapabil să pozitiveze suficient clearance-ul apei libere. 17.2. Fiziopatologie Hiponatremia cu hipoosmolalitate determină hiperhidratarea celulară. Cel mai vulnerabil organ este creierul. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în comparație cu serul: Viso = V x (Uosm/Sosm) unde Uosm = osmolaritatea urinară și Sosm = osmolaritatea plasmatică. După calcularea volumului de urină izo-osmolar (1 litru în exemplul nostru), diferența față de volumul urinar total ar trebui să fie compusă din apa lipsită de osmoli, cuantificată în următoarea ecuație: CAL = V - Viso = V - V x (Uosm/Sosm) = V x (1 - Uosm/Sosm) în fine, ecuația trebuie raportată la timpul de colectare: CAL = V - Viso = V - V x (Uosm/Sosm) = V × (1 - Uosm/Sosm)/timp de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
produce spre compartimentul cu soluție concentrată până când se acumulează o presiune statică capabilă să o contracareze. Presiunea osmotică poate fi exprimată în unități de presiune (de ex. mmHg), dar putem face referire directă la osmolaritatea care o determină; pentru 1 Osmol efectul osmotic ideal are valoarea de 22,4 atm), cu mențiunea că efectul osmotic este suma efectelor osmotice pentru fiecare substanță luată separat. Osmolaritatea se poate măsura cu osmometre, bazate pe evaluarea punctului de îngheț sau de fierbere (sau a
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
amintit este participarea Regimentului 12 la luptele pentru cucerirea redutei Rahova (4/19 noiembrie 1877). Regimentul 12 făcea parte dintr-un detașament independent pe râurile Vid și Isker, comandat de colonelul George Slăniceanu, având ca misiune organizarea apărării pozițiilor dintre Osmol și Vid, în toată zona cuprinsă între cetatea Nicopole și pozițiile armatei în jurul Plevnei. La 28 noiembrie, maiorul Gheorghe Teleman, aflat la comanda Regimentului 4, a atacat dealul Opanezului, unde erau cele mai importante forțe ale armatei turcești. Sprijinit de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
celulară (shrinkage), deoarece membrana celulară nu poate susține gradiente hidrostatice. Aceste perturbații de volum declanșează mecanisme reglatorii extrem de sensibile care au rolul de a restabili volumul celular: mecanisme de transport ionic (reglare imediată, pe termen scurt), respectiv modularea sintezei de osmoli intracelulari (reglare lentă, pe termen lung). b2. Transportorul eritrocitar de Na/Li Un alt sistem de transport cationic de membrană a cărui activitate crescută, determinată genetic, este asociată cu BDR și HTA esențială la pacienții cu T1DM , este contratransportorul natriu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
dat rezultate bune la unele animale care fac boală polichistică renală și pare a fi utilă și la om, dar numai pentru chiștii cu conținut scăzut de sodiu. Un alt mecanism important implicat în creșterea volumului chiștilor este acumularea de osmoli nerezorbabili prin descuamarea de celule de la nivelul epiteliului peretelui chistic, favorizată și de proliferarea celulară rapidă, intensă, de la acest nivel. Drogurile cu activitate antimitogenă ar putea limita turnoverul crescut al acestor celule, limitând în final creșterea chiștilor (astfel este explicat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]