1,525 matches
-
oraș, știe să ducă bătrînul iarmaroc de nas. Îi prinde, carevasăzică, slăbiciunile. De fapt, Bucureștiul, acela din fragmentele de cronică pe care, în amintirea copilăriei din grozava Barieră a Vergului, îl însăilează Gheorghe Parusi și din anecdotele rumenite bine despre ospețe de cumetri și conițe pe bicicletă ale lui Dan C. Mihăilescu nu e un oraș impozant. E viu, e hîtru, cu glamour-ul lui cojit pe părți și are-o calitate: nu mișcă la fotograf. Ba e chiar frivol, amator de
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
povestiri franciscane, din celebrul Fioretti al lui san Francesco, indiciu al unor interferențe narative surprinzătoare: ,,Un grup mare de oameni se afla în mijlocul drumului care conduce în paradis. Puritanul întreabă: "De ce păcătoșii?" Iar moralistul urlă: "Prostituata vrea să vină la ospăț!" Păstrătorul valorilor sociale strigă: "Cum s-o ierți pe adulteră dac-a păcătuit?" Penitentul își sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
alai la Iași, și domnia începe. Vorbeam, la început, de democrație, și că aceasta ar fi în firea Moldovei. Întocmai. În scaon, apucăturile democratice ale lui Dabija, în loc să scadă, sporesc. Vinul îl bea tot din cana de lut roșie. La ospețe, gândul său se îndreaptă spre nevoiași. Neculce mai notează: Acest domnu avea obicei, când șede la masă și vide niscaiva oameni săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte două, trii blide de bucate din masa lui și pâine și
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
cu cât comite mai puține greșeli de vorbire, cu atât cinismul său e mai mare. Generația lui Dan Marțian - adică a lui Iliescu însuși - păstra ceva din bonomia activistului care, după ce se îmbuiba corespunzător, nu se supăra dacă la masa ospățului se oploșeau bucătăresele, șoferii sau oamenii de serviciu. Generația lui Gușă n-are astfel de scrupule: e o generație fără Dumnezeu. Cu ochii doar pe busola guvernării, e în stare să calce peste oricâte cadavre pentru a rămâne conectați la
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
facultăți de muzică din lume) este intim legat de spiritualitatea britanică, în sfârșit, că magnitudinea renumelui său de interpret faimos (poate cel mai mare trombonist de la Vinko Globokar încoace) este relevabilă în bună măsură unui spațiu geografic deosebit de bogat în ospețe artistice la care vin să se înfrupte mare parte din corifeii protipendadei legislativului și executivului muzicii contemporane. Or, probabil că Barrie însuși ne-a făcut amnezici la toate aceste realități, amintindu-ne în schimb să ne cruțăm reciproc interesele și
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
este o plantă amară" ( mîinile merg în jos). Cu o justă intuiție poetică, Nicolae Coande săvîrșește astfel joncțiunea între individualitatea sa reducționistă, rebelă la orice act integrator, și generalitatea maximă care este lumea dorită cum un aliment de soi la ospățul unor antropofagi.
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
visul român cel mai fierbinte? Era el "propășirea și înălțarea patriei", sau cumva "împlinirea" individuală? Iată cum este prezentat el de anonim: "Și acea nădejde avea ca și vara toată să treacă cu pace în țară-și, cu plimbări, cu ospețe, privind numai ce vor face turcii cu nemții și cu muscalii [...] mersese la satul mării-sale, la Obilești, unde heleșteu mare este și plimbare foarte frumoasă de primăvară, unde nu o dată, ci de multe ori zicea măria-sa: că estimp numai
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
această "proiecție evazionistă" va deveni și una din cele mai importante mărci identitare: noi suntem cei care știm să gustăm clipa care a încremenit, în opoziție cu ceilalți, care știu să facă războaie, gonind clipa, iar ceea ce ne leagă sunt "ospețele", la ele se adună "ai noștri", dușmanii fiind excluși. În acest sens este emblematică fabuloasa scenă a triumfului asupra uneltitorilor- Brâncoveanu cu "ai lui": "în spătăria cea mare boierii al doilea, în spătăria cea mică domnul cu boierii cei mari
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
sau alături de el scrie însăși viața care curge?). Desfășurarea ulterioară a evenimentelor pare deci a demonstra că "visul român" poate fi înfăptuit în ciuda celor care cred în semne rele, Brâncoveanu întruchipând concretizarea lui: "Și așa cu aceasta să bucura în ospețe și în veselii, în nunte și ale boierilor de pământ și ale lui nunte, măritându-și fetile, însurându-și feciorii cei de vârstă, că atâta era fericit, cât mi să pare că toate darurile norocului era asupra lui. Că mulți
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
printr-o livadă cu măslini, o adiere de vânt mi-a adus în nări un miros dulceag și scârbos. La vreo sută de metri de noi se afla un măgar mort, groaznic de umflat și de ciugulit, ce servea drept ospăț unei duzini de vulturi și câtorva câini. Spectacolul mă atrăgea și îmi repugna, deopotrivă. Păsările, îmbuibate, de-abia se puteau înălța în zbor. Țăranii, convinși că hoiturile îngrășau pământul, nu îngropau animalele. Pe mine, spectacolul m-a fascinat, intuind nu știu ce
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pulpele mele. S-a pariat dacă sunt femeie sau bărbat. În batjocură/ biata Miss țipa în sala de ruletă că sunt născută/ dintr-un bărbat din Cummington, nu din femeie!/ În casele de toleranță/ i-am dibuit pe comersanți la ospățul de fudulii. Deliciile/ acestor papile mi-au făcut milă. Mila pierde spiritul critic,/ mamele milei alăptează puii șacalilor (orice fiară/ în pruncie întinde botul cu inocență)./ În menajeria urbei dl. Darwin asistă la împerecherea/ neînruditelor fiare” (Maratonul - cartea întîi). Simptomatic
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
fost cel al detenției într-o închisoare imensă. Prin scrierile noastre am pregătit puțină hrană spirituală tovarășilor noștri de suferință. O hrană care uneori, spre satisfacția noastră, era bună și gustoasă. Iar cînd am constatat că această hrană, pregătită pentru ospețele noastre sărace, era tradusă pe loc în străinătate, că pînă și cei care erau liberi voiau să împartă cu noi pîinea din detenție, am resimțit o nespusă satisfacție. Acesta este, cred eu, secretul, motivul pentru care poporul are un puternic
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu Rebreanu e citită prin cheia carnavalescului propus de Mihail Bahtin. Se identifică în partea a doua a romanului, care poartă titlul Focurile, însemnele (stigmatele) unei viziuni deșucheat-eliberatoare: ospățul, profanările, erupția unui timp utopic, ceremonialul încoronării și al detronării. Concomitent se face și o referire la Saturnaliile romane, în care, după cum arată James George Frazer, în Creanga de aur, "pe o anumită perioadă (17-23 decembrie) orice restricție era înlăturată
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șasea, XLI, 23, în PSB, vol. 13, p. 263) „... cel mai strălucit praznic a fost cel pe care l au știut pregăti martirii cei desăvârșiți, care-Ți făceau impresia că sunt chemați la un ospăț ceresc”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șaptea, XXII, 4, în PSB, vol. 13, p. 291) În privința muceniciei de care a fost învrednicit de trei ori fericitul Pavel, cum aș putea-o descrie cu toată cuviința? El fusese osândit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
169 pp. 32. „Problemele vieții”, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, 379 pp. 33. „Puțul și Împărțirea de grâu - 57 de predici de Sfântul Ioan Gură de Aur”, Editura Buna Vestire, Bacău, 1995, 530 pp. 34. „Din ospățul Stăpânului”, Introducere, traducere, note și comentarii de † Irineu Slătineanu, Editura Adonai, București, 1995, 190 pp. 35. „Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență”, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru un ospăț pe frunziș de alun. Așezi rotundele frunze păroase, pe spate, lângă alunele cu înveliș de smarald, ca degetar, care seamănă când le privești de departe cu niște mătănii de chihlimbar. Cum a putut să schimbe firul de apă subțire în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
iei costume noi plătim/ ziceau ceva în glumă ceva în serios/ se bucurau al naibii cu tristețe/ Mai la o parte noi ne ghemuiam/ sub pasăre cu măduva aceea/ sub văduva aceea (nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț ziceam se pregătește/ pe sîni și pe terasa lor/ hai cîntă-mi aria cu 2x2 sau cu 3x3/ cît mai erau cuvinte" (Copacul animal). Iată, neutralizate, clasicele opoziții de sorginte gramaticală. Metoda contrarierii contrariilor, desființînd diferențele aparent ireductibile dintre ele, ține
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
Singurul meu cuvânt e împodobit/ De perlele sării ce-l acoperă./ Limba mea e brățară de aur/ înconjurând imensitatea/ Deasupra scoarțelor/ Tuturor drumurilor pierdute./ îmi strâng cingătoarea în adâncul/ Pântecului pentru a nu mai înghiți somnul și hrana./ Și din ospățul ascezei/ Mă voi îndopa în timp ce o pustie/ îmi va fi duhul înaintea voastră,/ Duhuri ale arhaicului, pentru că nu mai sunteți/ Nu mai sunt". Suprarealismul aparent al poeziei lui Miron Kiropol este doar o provocare exterioară, căci dedesubtul ei curge o
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
Memoriile lui Stefan Czarniecki, Crimă cu premeditare și Virginitate, pe care ezită să le arate cuiva, fiindcă a fi scriitor sau artist pe atunci însemna cel puțin o lipsă de cuviință, la acestea, s-au mai adăugat repede încă trei: Ospăț la contesa Kotlubaj, 5 minute înainte de a adormi, întâmplări pe bricul Banbury, adică aura spiritului lui F. Zantman, toate scrise între 1928-1933 și publicate în volumul Memorii din perioada maturizării în 1933, an în care îi moare și tatăl. O
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
scăderile fiecăruia, trage linie și dă verdicte, ci de eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le știe, din citite, toată lumea. Gestul criticului, mai degrabă pios, rupe cercul versiunilor autorizate, dar de mîna a doua, trimițîndu-ne, după jumătate de secol (la data primei apariții) la textele despre care vorbește. De aici
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație edenică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
a fatalității: "Poporul român nu cîștigă niciodată o victorie, deși e invincibil, fiindcă i se fură roadele victoriei. Istoricește vorbind, în 1877 s-a cîștigat, la Plevna, un război, dar am ieșit cu granițele micșorate. în 1919, am participat la ospățul de la Versailles și Trianon, dar primele granițe puse în litigiu au fost granițele Transilvaniei, cedate în 1940. în 1944-1945, ne-am alăturat victorioșilor, printr-un gest politic abil și printr-o sabotare sistematică a hitleriștilor, dar s-a ales praful
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
întoarcă împotrivă-i, să îl concureze în, nu-i așa, atât de (ig)nobila bătălie pentru sărmanele resurse ale planetului. Nu e oare mai simplu, mai firesc(?) să îi manipulezi superb, rafinat, din ce în ce mai diamantin, pe cei nealeși să participe la ospăț și să le oferi doar iluzia acestuia? Iar tu, superiorul, istețul, cel solid "mobilat interior" să capeți, cum de altfel se cuvine, și "mobila exterioară", celorlalți rămânându-le, mulțumitor, așchiile și surcelele. Mobila apare aici cumva nefericit, dar aruncă un
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu alte cuvinte, ni se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în acompaniamentul stilistic necesar: "Ar mai fi și alte reflecții prilejuibile de fenomenul autohton al înstrăinării, pe care cercat-am a-l surprinde mai cu seamă sub
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu alte cuvinte, ni se oferă ceea ce cronicarul Nicolae Costin, menționat într-un motto, numea "ospețe pentru dzicături", "ospețe" la care convivilor li se asigură chiar un meniu... cronicăresc, în acompaniamentul stilistic necesar: "Ar mai fi și alte reflecții prilejuibile de fenomenul autohton al înstrăinării, pe care cercat-am a-l surprinde mai cu seamă sub aspectele sale dezavantagioase
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]