1,318 matches
-
nu este decât o succesiune pestriță, lipsită de un evident fir conducător, în care se alătură scene intimiste, scene de salon în care se dansează charleston, apoi o reducție a primului act din baletul clasic Giselle și o scenă de ospiciu, care, chiar dacă are acoperire în biografia Olgăi Spesivțeva, trimite imediat cu gândul la montarea mult mai complexă și mai convingătoare a actului doi din Giselle realizată de Matz Ek. Dar, chiar și în aceste condiții, se putea vedea calitatea remarcabilă
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
care o fi dând bine în curtea cu orătănii, dar sună (vorba clasicului) ca dracu' la televizor, e drum lung. Ciudat, scurtătura onomastică pe care circulă azi mai toată lumea nu-și are originea în politică, respectiv parlament - acest avanpost al ospiciului -, ci în emisiunile despre sport ale televiziunilor. Invitați de-a valma, antrenori, arbitri, jucători, șefi de cluburi, chibiți, "acționari majoritari" nu pierd ocazia de-a se da în stambă. Amestecând ca zahărul în ceai democrația și cumetria, adunătura de inși
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
de grandomanie, a ajuns să dea de pereți până și cu cei mai servili dintre ei. Dar să revenim la excesul de zel. E un truism că dictatorii nu pot acapara puterea de unii singuri. Dacă așa ceva ar fi posibil, ospiciile ar fi o perfectă pepinieră de ";oameni mari" și de ";salvatori ai nației". Un dictator e întotdeauna produsul unui sistem și al unui moment politic. Nici una din calitățile individuale ale lui Adrian Năstase nu motivează, în sine, pozițiile acaparate în
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o altă pildă, deja menționată, de sciziune între artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai între estetic și etic, ci - în plus - între diferitele aspecte
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
plec, i-a șoptit ea suav într-o dimineață. și a ieșit pe ușă. floarea deschizîndu-și petalele în stomac l-a salvat. dar de-atunci cu mâna tocita de scris și buzele roase de cuvinte spală chiuvete și podele în ospicii. al doilea s-a certat cu nevastă-sa când s-au dus să amaneteze pianul. aia de la amanet nu văzuseră în viața lor un pian. și pianul n-avea loc pe ușă. ploua. telenovelă se putea numi cu pianul în
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
Cornelia Maria Savu un vis (ospiciul) fereastra prin care privesc iese din pământ. tot ce este în afara ei se află și înăuntru. mă văd de aproape ca printr-un lornion întors - porii ușor iritați pe bărbie. pleoape îngreunate de uitatul într-un punct fix. buzele strânse
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
el într-o așteptare posacă la picioarele mele. tocmai am răspuns scrisorii lui f. în care eram întrebată ce-mi doresc la aniversare. un pui de tigru bengalez. un medalion. dar cea mai mare plăcere mi-ar face-o un ospiciu bine echipat. știu însă că voi primi doar medalionul. e o liniște nefirească în jur. ce simt acum am simțit și când am asistat prima oară la hipnotizarea unei bolnave. întâi spaima adâncă de parcă mă aflam într-o casă în
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
într-o casă în întuneric necunoscută până atunci din care mă agitam să ies lovindu-mă de lucruri ascuțite. apoi pielea de la încheieturile mâinilor mi s-a umezit anunțând o bucurie fără motiv. poate că totuși am primit în dar ospiciul. mă văd în dreptul ferestrei care se întunecă dintr-odată. un zgomot înfundat de pene. de aripi lovindu-se și ele de lucruri ascuțite. mă înclin de trei ori așa cum fac de fiecare dată în fața unei coțofene. ca să țin răul departe
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
curbată peste ei. și vița de vie pogoară din când în când o jordiță verde și-nmiresmată și confiscând o piesă sau alta de șah o mută într-un loc sau altul din spațiu. La Marienbad, anul acesta În veranda ospiciului din Marienbad doi bătrâni se joacă de-a acul și ața încercând să treacă unul prin celălalt. un nasture imens de lavă străbate lumina și totuși lumina străpunsă de el nu are patru găuri în trup în schimb se înserează
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă și era pregnanța unor spectre suspecte Era un proces de carbonizare a
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
ale nefericitului poet. Faptele povestite aici sunt consemnate, de altfel, măi de mult, de acei câri, În vreme, au stabilit condițiile În câri Eminescu a fost ucis de un dement, datorită firește numai unei regretabile lipse de supraveghere din partea administrației ospiciului unde și criminalul și victima se găseau la un loc. Text apărut În Universul, București, 28 iunie 1926,p.3. Reluat În Cuvântul Ardealului, Cluj, 1 iulie 1926, și În Primăvară, Sânnicolau Mare, 4 iulie 1926. Note 1. Face parte
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
mai puternic ca mine... Grație părintelui și cu ajutorul inestimabil al medicului, dr. Canyameres, Maurici Fără de țară Viciosul, principe de Sodoma și senior de Gomora, am trăit plângând în mine și simțindu-mă păcătos. După șaizeci de ani, întins în patul ospiciului, a-ndreptat degetul spre cel mai nepot al lui, l-a privit fix și-a mărturisit, cu durere-n ochi și glasul spart, că, după ce-a stat de vorbă cu părintele Vicenç și cu dr. Canyameres, a-nțeles că cineva
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
amintirile lui. - Miquel Rossell. N-am spus nimănui. - Nici mie nu-i nevoie să-mi spui. - Ba e nevoie. Ai să vezi. - Și-a-ndreptat privirea spre noptieră. - Așa-i că vrei ciocolată? * * * Amurgul s-a strecurat ca un suspin în liniștea ospiciului. Până s-au întins umbrele. - Unchiule. - Da. - Mă cheamă Miquel după Miquel al tău? - Nu. Te cheamă Miquel după fratele tău Miquel: așa a vrut mamă-ta. Dar pe fratele tău, da, pe el l-a chemat Miquel după Miquel
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
și prefabricate, destinul livresc al lui Nea Gică ,frizerul cel mai mare din lume" (urmașul unor mopete sau Julien Ospitalierul și contemporan cu Tina, fata din lift) este emoționant. Kitsch-ul, butaforia, peisajul derizoriu al mahalalei (strada, frizeria, stadionul, circul, ospiciul) cu personajele ei pitorești și cu opiniile lor simple, directe și profunde, muzica ei retro (Beatles, Joe Dassin, Edith Piaf, Ella Fitzgerald) și ritmul lent al vieții anonime învăluie totul în culorile dulci-amare ale melancoliei. Pentru cei care încă nu
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
e mai curînd o curiozitate, precum comeata, vara pe-nserat, decît păpușarul care să-i mai poată domina. Dispare, cu Mazilescu deodată, noaptea, pe-o bancă, într-un parc. Între o beție și o recitare. Pe Tamburin îl înghite, cu sughițuri, ospiciul. Finalul, semănînd foarte puțin a fîșie din mantaua lui Caragiale, e, în minimalismul lui, frumos: "WEISMAN (o ia de mînă pe Femeie): Mergem? FEMEIA: Mergem!(Părăsesc amîndoi scena, în timp ce lumina se stinge încet)". O piesă scrisă onorabil e, așadar, "cocoșată
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
într-un happy-end facil și previzibil. În Iugoslavia, mon amour un pictor cam mediocru protestează împotriva bombardamentelor forțelor NATO din Iugoslavia printr-un grafitti curajos lucrat pe zidul Centrului Cultural Francez. Bătrânul pictor va fi arestat și închis într-un ospiciu, iar aceasta este cea mai radicală situație din proza lui Adrian Buz, altfel zbătându-se, atât ca discurs cât și ca acțiune, într-o zonă mediană a tensiunii. Poate că acesta este și neajunsul noilor proze ale lui Adrian Buz
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
mucegai Ai văzut n-ai văzut a trecut ai pierdut... Omul meu Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră ușoară ca ceaiul pe toate argintăriile fie sfeșnic fie copită de drac. Cetatea aceea Vin vremuri de ospiciu Cine are nevoie de mărturii ne găsește la registratură Cetatea aceea Cetatea aceea e asta acum și aici unde vrei să fie bairam hagialâc și taifas și bestia sapă în bestie să-l afle pe licăritorul Iisus O scrib bătrân
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
Cât despre spiritul civic al jurnalistului Eminescu, ce să mai vorbim? Insuportabil prin luciditate și franchețe acum o sută douăzeci de ani, el ar fi măcar la fel de incomod și acum, având toate șansele să înfunde pușcăria, precum atunci a înfundat ospiciul. Eminescu rămâne visul frumos și curat al unei umanități care a uitat să mai viseze. Nu e loc pentru Eminescu printre noi. Dar poate va fi într-o bună zi, când ne vom trezi din coșmarul caragialesc ce ne devorează
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
mai dulci mai vii decît ea hodă în metru haotic scrisă în țara lui guguștiuc bhosul pe cine să pun ochiul ca o șa și viața tot așa și moartea de asemenea * privighetoarea fu spintecată cu pumnalul cu care magazinerul ospiciului a tăiat porcul curca și vițelul în decembrie trecut * o o oho ohoho neam slinos de os de lingușitor de mercenar de troglodit și barbar * să înghiți neant dintr-o sticlă de porțelan mai înaltă decît întunericul să te-mbeți
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Zidul Plîngerii. Morminte din zid în zid, o, Ierusalime, Groapa cuvintelor vechi, cuvintelor noi, cuvintelor viitoare. Morminte așteptînd alte morminte. Acolo mi-am sărbătorit nașterea în urmă cu 48 de ani, toate au început fie în 1946 fie în 1948. Ospiciul german Sf. Carol din Transilvania lîngă cimitirul zidit al Templierilor se leagă de patruzecișișase și patruzecișiopt. Miri a văzut o dată un coșciug uriaș intrînd pe poartă plin cu comorile Templierilor, inclusiv Sfîntul Graal. Biserica Romană la numărul 46 pe Shiftei
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
medicul legist/ s-au pus pe lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești/ și murmurau cu ochii duși/ doine/ era un soare atît de frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios frunzele. păsări cu timbre fiscale în ciocurile lor micuțe/ au înconjurat comisia/ formată din costume/ de toate culorile/ �este atît de frumos afară"/ a șoptit o cîrtiță/ apoi
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca-o în geamul ospiciului să respire în voie nebunia. cînd îmi citește scrisorile mila din ochii ei ar putea hrăni un orfelinat întreg. ,rău mai trăiți domnilor" i se pare că aude în somn, departe de coapsele sulamitei și de părul cînepiu al margarethei
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
altul. În definitiv, chiar ea creează triunghiurile sau măcar le provoacă. Să fie chiar întîmplător că e de profesie traducătoare? Refugii nu este însă un vodevil, ci un roman sumbru și apăsător, chiar terifiant. Începe și se termină într-un ospiciu, iar în cea mai mare parte constă în amintirile unei paciente despre viața ei anterioară internării. Victimă a unui accident sau poate doar a unei tentative de intimidare, o tînără femeie se trezește din și după șoc într-un stabiliment
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
intersectate de scene și momente din existența cotidiană a spitalului psihiatric. Trecutul reînviat de ea este însă unul foarte apropiat, între timpul povestit și timpul povestirii distanța cronologică este aproape neînsemnată. Deși brutal, accidentul (sau pseudo-accidentul) care o aduce la ospiciu nu produce o ruptură în viața Ioanei. Nu separă cele două perioade, ci le unește, iar azilul este o prelungire a lumii din afara lui. Este, în totul, asemenea ei, nu este Ťo altă lumeť, sustrasă, izolată, autonomă, cum se întîmplă
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
viața Ioanei. Nu separă cele două perioade, ci le unește, iar azilul este o prelungire a lumii din afara lui. Este, în totul, asemenea ei, nu este Ťo altă lumeť, sustrasă, izolată, autonomă, cum se întîmplă în alte romane cu sanatorii, ospicii sau pavilioane. Ambianța generală, situațiile și personajele din așezămîntul psihiatric nu diferă prin nimic de ambianța, situațiile și personajele reînviate prin anamneza Ioanei. La originea identificării romanului cu o cronică politică deghizată sau măcar cu un reportaj socio-politic literaturizat se
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]