8 matches
-
își face debutul în presă cu versuri publicate înainte de război în „Flacăra”, ce provoacă o oarecare rumoare, suspectate fiind ca traduse dintr-un poem sanscrit. De altfel, în anii 1914-1916 el e un bun tălmăcitor din Lamartine și din poemele ossianice. La producțiile proprii, de inspirație exotică sau națională, ecourile din critică sunt însă cu totul descurajante, ceea ce nu îl va opri să ocupe, la un moment dat, trei fotolii de director, la revistele „Venus” (1921), „Civilizația” (1925) și „Străbunii” (1926-1927
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289392_a_290721]
-
Rădulescu, "Versificație" (1868), în Critica literară, pp. 193, 194. 99 Jacques Rancière, La chair des mots, Gallilée, Paris, 1998, pp. 98-99. 100 Erich Auerbach, Figura, traducere de Diane Meur, Macula, Paris, 2003, p. 69. 101 I. Heliade Rădulescu, "[Despre dramă]" ("Ossianice", 1870), în Critică literară, p. 292. 102 Ibidem, p. 290. 103 I. Heliade Rădulescu, "Despre epopee" (1870), în Critica literară, p. 244. 104 Heliade Rădulescu, "[Despre dramă]", p. 309. 105 Ibidem. 106 Heliade Rădulescu, "Versificație", p. 193. 107 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în revista junimistă. Se reproduc și fragmente din însemnările de călătorie ale poetului, în foileton se inserează un roman de Baronzi, Muncitorii statului, N. R. Lăcusteanu e prezent cu articole politice și cu satire sociale, iar Heliade cu Introducere la poeziile ossianice. Articole de critică și istorie literară scriu Th. Văcărescu, G. Baronzi, Antonin Roques (sub pseudonimul Rocărescu) și, mai ales, Bolliac. În Literatura (1867), text-program pentru opiniile sale, Bolliac discută, plecând de la criticile pe care adversarii le aduceau nu numai omului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290275_a_291604]
-
printr-o amănunțită descriere etnografică a regiunii. Astfel de intarsii informative sunt specifice lui S.-C., apropiindu-l de proza lui Ion Ghica ori de A. I. Odobescu, cel din Pseudo-cynegeticos. Scriitorul era, totodată, un descriptiv și un liric de suflu ossianic: lui îi reușește reconstituirea elementarului în cadre ale unei naturi sălbatice sau dezlănțuite. Iar viforul, lupii, singurătățile albe ale ținuturilor basarabene, buțile de catran arzând în fața curții boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
plus, Blake a împrumutat de la Ossian heptametrul liber utilizîndu-l în Cărțile profetice; ritmurile însă variază în funcție de sens, de la ritmurile clare din Thel la tunetele corale din Jerusalem. Numele mitice care apar în opera lui Blake au într-adevăr o rezonanță ossianica: "U-thorna" (regiune geografică la Ossian) versus Urthona (la Blake); Lutha (regiune geografică) versus Leutha; Tonthormod (regele din Sardronlo) versus Theotormon, etc. Se pare însă că singurul caz în care un nume ossianic aduce clarificări privind semnificația din opera lui Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
opera lui Blake au într-adevăr o rezonanță ossianica: "U-thorna" (regiune geografică la Ossian) versus Urthona (la Blake); Lutha (regiune geografică) versus Leutha; Tonthormod (regele din Sardronlo) versus Theotormon, etc. Se pare însă că singurul caz în care un nume ossianic aduce clarificări privind semnificația din opera lui Blake este numai Oithona, eroina care s-a îndrăgostit de Gaul (numele înseamnă "Galia"), dar a fost răpită și violată de Dunromath; travestita în haine de soldat, ea a fost omorîta în lupta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oare, necesar tot acest efort? Oare chiar trebuie să faci abstracție de evidențe? Napoleon nu mai este de mult tânărul care umbla cu Suferințele tânărului Werther sub braț, care citea pagini întregi din Racine, Corneille și Molière sau recita poeme ossianice cântând la pianul lui, vechiul, iubitul Erard...Napoleon nu mai este cel pe care l-ai cunoscut cândva, cel a cărui prezență stârnea o undă de pasiune și emulație printre elitele vremii. Actualul împărat dezamăgește și continuă să dezamăgească. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe: Feodală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc. Poetul are predilecție pentru zgomotele naturii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]