21 matches
-
din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Capcanele minții Pașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de'ntuneric separând anevoie fâșii lipicioase de glod cenușiu. Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1431856417.html [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
dacă vor veni în noaptea această sau în oricare dintre nopțile ce încă n-au fost născocite. De multă vreme sunt pregătit să-i întâmpin - cu prietenii toate zilele în desfătări le petrec, iar nopțile, înconjurat de frumoase vestale, fără ostenire cutreier prin străvechea Grădină a Placerilor Pământești. Să vină! Mă vor găsi veselindu-mă! Beau și mănânc și plin de bucurie dănțuiesc, pentru că adevăr îți spun: nu poate fi pedeapsă pentru acela ce cu sine însuși s-a împăcat. Referință
LA NOAPTE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1407166272.html [Corola-blog/BlogPost/352348_a_353677]
-
cioburile unor vise ușor nepermise, se pare! Netezește cu ele umbra încercănată de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolvă toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. Nici nu mai știu încotro mă îndrept! Ascult pasii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
culege tremurul câtorva razerămasedin cioburile unor vise ușor nepermise, se pare!Netezește cu ele umbra încercănatăde stingerea doritelor fericiriadunate în târziul acesta de timp.Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară,iar recompunerea noastrădizolvă toate nedurerile ce adânceschotarul abisului,în ostenirea unei inimicare nu își mai aude rostirile.Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte.Nici nu mai știu încotro mă îndrept!Ascult pasii desenând ceruri pe caldarâmul udși împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoielidar nici că îmi mai
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de praful lor sperând să te ivești cu lucirea'ți
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015. Capcanele minții Pașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de'ntuneric separând anevoie fâșii lipicioase de glod cenușiu. Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
cioburile unor vise ușor nepermise, se pare! Netezește cu ele umbră încercănata de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolva toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. Nici nu mai știu încotro mă îndrept! Ascult pașii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici
REFRENUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1457509600.html [Corola-blog/BlogPost/343353_a_344682]
-
recolta bună depind uneori și de viciile naturii. Pe vremuri când lucra la un magazin alimentar, după un orar încărcat urca pe tractor și ore de-a rândul își cultiva pământul moștenit din străbuni, fără să simte vreun semn de ostenire, de parcă această îndeletnicire îl relaxa. Tocmai din acest motiv ne mărturisește că agricultura este o mare pasiune a lui. Acest tânăr, alături de cultivarea suprafețelor arabile aflate în poseseia familiei și altele luate în arendă, mai prestează și servicii agricole consătenilor
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis by http://uzp.org.ro/familia-ungur-a-lu-pita-moale-din-iancaid-o-familie-cu-sufletul-deschis/ [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
dacă vor veni în noaptea această sau în oricare dintre nopțile ce încă n-au fost născocite. De multă vreme sunt pregătit să-i întâmpin - cu prietenii toate zilele în desfătări le petrec, iar nopțile, înconjurat de frumoase vestale, fără ostenire cutreier prin străvechea Grădină a Placerilor Pământești. Să vină! Mă vor găsi veselindu-mă! Beau și mănânc și plin de bucurie dănțuiesc, pentru că adevăr îți spun: nu poate fi pedeapsă pentru acela ce cu sine însuși s-a împăcat. Referință
LA NOAPTE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Raul_baz_1403848654.html [Corola-blog/BlogPost/362250_a_363579]
-
lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de praful lor sperând să te ivești cu lucirea'ți
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1445409821.html [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
inspire respect reciproc și voința de-a hotărî numai noi între noi raporturile și interesele ce ne sânt comune. [ 10 octombrie 1880] ["TOAMNA CU CĂDEREA FRUNZELOR... Toamna cu căderea frunzelor, această bătrânețe a anotimpului ce arată în toate mișcările ei ostenire și întristare, descurajează de la aventuri și întreprinderi. Se pare că e toamnă și în politica europeană. Frunzele veștede ale notelor privitoare la vechea cestiune a Dulciniului, încetarea răsunetului discursului de la Cherbourg și a cuvintelor rostite ca răspuns de împăratul Germaniei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prin survenirea morții, preschimbarea lui este în a fost, transformarea ce irigă viața întru disoluție și perpetuă renaștere. Și aud, împreună cu încercatul meu camarad, șoaptele testamenttare ale celui ce ne-a părăsit, șoapte ce mereu imploră să nu-i uităm ostenirea pelerinajului prin lume, să nu trecem în ascunsul ne-evocării chipul său precum mormântul o va face dăruindu-l pământului. Astfel, conștiința mea experimentează același fenomen al empatiei, al punerii în locul celuilalt care suferă, al transgregării sub apăsarea existențială suportată
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
unui pericol meditezi asupra lui, însumând retrospectiv toate atributele sale, iar gândirea acțiunii imediate și reflexul lăuntric defensiv, de apărare a propriului ego atomar își pot permite o pauză sufletească, un relax al adăpostirii în sine odihnitoare după efortul unei osteniri radicale. Pasul prin labirint epuizează energia sinelui printr-o promisiune mereu amânată, printr-o făgăduință ce se arată îndepărtându-se totodată precum spectrul orizontului. Această dialectică a speranței și deznădăjduirii, a bucuriei de o clipă și a decepției imediate amplifică
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mărturie, rostit de cuvântul în care Logosul se pune ca început. Și atunci "din această bucurie sărbătorească în urma găsirii a ceea ce tânjeai să-ți fie odată aproape și văzut în toată splendoarea, din acest imn de bucurie și adorație fără ostenire, din această cumpănă în care ai dori să rămâi pe veci, nemișcat, în această rumoare a unor zori ce numai ochii cântători ai spiritului în veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în contemplație", "se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
recenziile Nicoletei Sălcudeanu sînt, precum noul roman francez, interesante mai mult prin cum se spune decît prin ce se spune. Stilul pare să ia fața ideii, arabescurile condeiului ecranează, pînă la un punct, conținutul. Cronicara a deprins și practică fără ostenire mersul pe sîrma limbajului. Scrisul său este o continuă emisie feerică de baloane de săpun care se ating în aer, se sparg voluptos, dar sînt instantaneu înlocuite de altele. Jargonul științific, limbajul doct, prețios, al simpozioanelor și lucrărilor academice de
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
drama morală a lui Iuliu Maniu, om cu prestigiu personal, însingurat și lipsit de "cunoașterea naturii bolșevismului" - distructiv - cu multiplele sale mreje de iluzii, fatal întinse bunei credințe, secondate de totala "alterare a prudenței", prea sigur pe tactica personală a "ostenirii adversarului prin nesfârșite negocieri". Rostogolirile vertiginoase spre catastrofă ale suitei de acțiuni, discursuri, mișcări, realități absolute și constante simbolice, culminează dramatic în "textele militantului politic". Aici își găsește locul acel Memorandum adresat reprezentanților Statelor Unite, Marii Britanii și Franței, redactat de căpitanul
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
răzvrătește în mine ceva („În trântorul bicisnic s-a deșteptat boierul”). Ia, îmi zic, să vedem noi cum stăm. Să vedem dacă a luat el chiar tot. Ar cam fi: „Am apucat o cale pe care, fără oprire și fără ostenire, voi merge câtă vreme mai este cerneală și hârtie pe lume.” Eu n-am de lucru cu cerneala și hârtia, că s-au perimat, dar altfel, dacă și după pauza de un an iar m-am apucat, cred că-i
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
Sunt eu însumi substanța cărții mele.” Ce să-ți spun! Și-i dă înainte: „...vederea mea se întoarce înăuntru, adastă acolo și își vede de treabă.” A mea își vede de treabă la timp. El, iar nu: „...mă cântăresc fără ostenire, mă încerc, mă miros.” Ce să miros, ce să cântăresc? Cu ce se alege? „Cu cât îmi dau înconjur și mă cunosc mai bine, sluțirea pe care o descopăr mă face mai puțin sigur și mă lămuresc mai puțin ce
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
ea nu știm ce firavă stea. [1938] * ANI, PRIBEGIE ȘI SOMN Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari pași de la oraș la oraș. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceștia de osteniri fără zare, de rătăciri și aureole amare, vor ține până la urmă, ca un vânt ce mă-mbracă și-mi zvântă ființa. Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui temeiul promis și mersul de-un mal să-1 anin, subt călcâie
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nici în a celora ce nu putem ști. Toate încercările dogmatice greșite ale rațiunei sânt facte cari e oricând bine a le supune cenzurei. Asta însă nu poate decide asupra așteptărilor rațiunei de a spera un succes mai bun al ostenirilor ei viitoare și de a-și face asemenea pretenții; cenzura numai nu poate aduce la un capăt litigiul asupra îndreptățirilor rațiunei omenești. Fiindcă Hume e poate cel mai spiritual dintre sceptici și fără îndoială cel mai însemnat în privirea influinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a exprima noua stare de dependență. Acum alții sunt stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]