120 matches
-
cel puțin cu proțentul ei. Pe lângă aceasta, dacă cinst<ita> Epitropie va lua în privire că subscrisul, în cei întâi ani ai slujbelor sale, n-au primit regulat nici leafa sa cea foarte moderată, care în cursul slujbelor sale celor ostenitoare de atâția ani, de-abie i-au agiuns spre întâmpinarea celor de nevoie. De aceea, subscrisul, cu încredere nădăjduiește că cinst<ita> Epitropie va binevoi a lua în dreaptă băgare de samă întemeiatele ceriri mai sus propuse, le va înfățoșa după
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mămica, în frunte cu bunica Șerbana, mama tatei, mi-au făcut ursitoarele, un ritual păgânesc, cu tămâie arsă, cu busuioc, cu apă sfințită în care au stins cărbuni aprinși, și, bineînțeles, cu o masă plină de mâncări și băuturi, pentru ostenitoare, cărora li s-a dat, după datină, câte un ștergar din tort (fir tors din cînepă topită). La această masă, ursitoarele au prezis că pruncul va trăi în lipsuri, că nu va avea decât strictul necesar, dobândit cu mult mai
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Lumina Învierii. „Oricine voiește să vină după Mine - spune Mântuitorul -, să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Deci o primă condiție pe care o reco‑ mandă Domnul oricărui creștin ostenitor, imitator și urmă‑ tor al Său este lepădarea sinelui egoist și luarea benevolă a crucii. „Să se lepede de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
muntenilor e cea mai apropiată ca rostire de limba literară; e adevărat că graiurile provinciale ale moldovenilor și ardelenilor dovedesc deosebiri“ <footnote Mihail Sadoveanu, Despre limba literară, p. 218 footnote> . Dincolo de aceste aspecte, „limba literară a scriitorilor moldoveni, cronicari și ostenitori ecleziastici, e aceeași cu a scriitorilor munteni; același lucru se poate spune despre limba literară a ardelenilor“ <footnote Ibidem. footnote> . Și totuși, printr-o ciudată interpretare, bazată pe citări trunchiate și așezate arbitrar, Mihail Sadoveanu a putut fi considerat „unul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a tuturor graiurilor dacoromâne, chiar dacă e adevărat că vorbirea muntenilor e cea mai apropiată ca rostire de limba literară; e adevărat că graiurile provinciale ale moldovenilor și ardelenilor dovedesc deosebiri. Dincolo de aceste aspecte, limba literară a scriitorilor moldoveni, cronicari și ostenitori ecleziastici, e aceeași cu a scriitorilor munteni; același lucru se poate spune despre limba literară a ardelenilor. Și totuși, printr-o ciudată interpretare, bazată pe citări trunchiate și așezate arbitrar, Mihail Sadoveanu a putut fi considerat unul dintre cei mai
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ornament exterior al unei discursivități abia mascate, ca În următoarea strofă din Concluziuni: Aici tresare vitrina ca un obraz Vorbe deplasez ca figuri de șah Să-mi Împlînți privirile ca brazi Se leagănă sîngele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G. Călinescu, e justificat parțial În asemenea cazuri, căci expresia directă a unor stări nu de mare profunzime pare evitată cu orice preț, și chiar insolitul și surpriza programate duc, În cele din urmă, la o paradoxală
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
corporale dar suportă integral tortura determinată printr-o deficiență fundamentală ce perturbă decisiv echilibrul și integritatea funcționalității trupești. În parcursul vieții noastre profane, fiecare dintre noi este constrâns să înfrunte adesea, de prea multe ori, într-un mod repetitiv și ostenitor suferințe ce lovesc spiritul fără intermedierea corporalității, fără aportul negativ al acesteia. Spunem despre asemenea suferințe că sunt de ordin pur sufletesc, că vizează numai dinamica trăirilor înalt-abstracte, fluxul și refluxul sentimentelor profunde dublate de intensitatea solicitării extreme a străfundurilor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
parohial, nici la nivelul eparhiei. În schimb, cultul personalității se descentralizează ad nauseam. O avalanșă de ploconeli, pupături sau „vorbiri în șoaptă” traversează pridvoarele Bisericii strămoșești. Avem o pleiadă de ierarhi care n-au cunoscut nici rigorile vieții monahale, nici ostenitoarele responsabilități ale căminului familial. Nu e de mirare că - în epoca transparenței mediatice - o țară întreagă le comentează becisnicul caracter. Fără să fi trăit asceza rugăciunii, a studiului și a slujirii aproapelui, episcopii înscăunați prin presiuni de grup ori din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care Biserica vrea să facă Scriptura să vorbească, precum apostolii strânși la Ierusalim în ziua Cincizecimii, pe limba tuturor. În cazul de față, între traducere și îndreptare este greu de făcut diferența. ÎPS Bartolomeu se recunoaște smerit ca un simplu „ostenitor” - sau chiar „pălmaș al Scripturii” - într-o tradiție de „trei secole” care-i numără pe Șerban Cantacuzino (1688), Ioan Bob (1795), Andrei Șaguna (1858), autorii ediției sinodale din 1914 (București), Nicodim Munteanu, respectiv Vasile Radu și Gala Galaction (care au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericile au apucat și alte vremuri de restriște și au triumfat asupra silniciilor istorice, un duh dătător de viață veșnică. Spre acest izvor de viață ascuns uneori după pietre vin credincioșii pe care îi vezi întrerupându-și cursele atât de ostenitoare ale zilei și intrând în penumbra abia luminată de lumânări și candele ale bisericii Bucureștiului. O familie de germani, [septembrie] 1985, difuzată la 1 și 2 octombrie 1985 Impresiile unui turist care a vizitat România Suntem o familie de germani
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se apuce de afacerile trecătoare, aveau o inimă atît de sfîntă și sufletul cu adevărat episcopal încît nu făceau aceste lucruri decît cu nemărginită durere și cu lacrimi, nu așa a fost și cu succesorii lor. De la episcopatul sărac și ostenitor, predicat de Evanghelie, și de la grija nemijlocită pentru suflete, toți cei care erau mînați de un spirit secular, de lăcomia după bogății și de aviditatea de putere profană erau atît de departe de episcopat prin ei înșiși; și, așadar, nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai mici, mai de seamă sau mai neînsemnate, pentru binele aproapelui său, după cum a hotărît Domnul să-i scoată în cale. 11. Cu un astfel de spirit de inteligență, creștinul plin de caritate, progresează prin aceste împrejurări, cuprinzînd lucruri mărețe, ostenitoare, primejdioase și toate acestea pentru că Dumnezeu îl face să simtă în inima sa că poate să le ducă în așa fel încît nimeni dintre superiorii săi să nu-i interzică și în așa fel încît să i se ceară aceasta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de câte 800 de mile se par un lucru atât de ușor, încât se numesc chiar primblări. Mai dăunăzi o damă foarte delicată zicea cu un aer serios ce o înfrumuseța și mai mult: «Astăzi am făcut un voiaj tare ostenitor de la grădina publică până la rediu, dar piste o lună am să fac o primblare pin Italia și pin Franția.»“ Ironia sprintenă a acestor rânduri nu le ascunde gravitatea subiacentă. Formele pe care le îmbracă „iubirea pentru civilizație“ a unora inspiră
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
care doi sau trei călugări maturi, mult îmbunătățiți duhovnicește se retrag într-un schit izolat spre a viețui și a se ruga împreună, fiecare considerându-se în ascultare la celălalt. Și calea cea mai dificilă, a treia, rezervată doar marilor ostenitori într-ale credinței, pustnicia. Îl sfătuiește astfel să părăsească o încercare cum este desăvârșita izolare, rezervată doar celor mai experimentați și să aleagă calea de mijloc sau împărătească. Iar înainte de a părăsi Athosul, starețul Vasile îl îmbracă în mantie pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vreme de restriște căutând vreo povață într-o Carte Sfântă, fie la timpul vreunui mare post, căutând liman de limpezire a gândurilor, intrăm în librărie sau ne oprim la pangarul bisericii de parohie, cumpărăm o carte despre viața unui mare ostenitor întru Hristos, pe care o strecurăm cu nădejde în geantă și plecăm acasă convinși ca umblăm impreună cu un prieten. Se întâmplă însă, ca uneori titlul care ne-a cucerit să cuprindă între paginile sale vreun tratat de teologie, a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în frunte cu bunica Șerbana, mama tatei, mi-au făcut „ursitoarele”, un ritual păgânesc, cu tămâie arsă, cu busuioc, cu apă sfințită în care au stins cărbuni aprinși, și, bine înțeles, cu o masă plină de mâncări și băuturi, pentru „ostenitoare”, cărora li s-a dat, după datină, câte un ștergar din tort (fir tors din cînepă topită). La această masă, „ursitoarele” au prezis că pruncul va trăi în lipsuri, că nu va avea decât strictul necesar, dobândit cu mult mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
hârbuită din Dorohoi, trasă de patru cai slabi, hămisiți, a căror coaste le puteai numara de-o poștă și care mergeau în trap mărunt, fără spor, de mi se părea că stau pe loc. După trei zile de-o călătorie ostenitoare prin colbul drumului, urmărit de arșița soarelui și de părerea de rău pentru cei 200 galbeni pierduți, am ajuns în fine la Focșani. Nu știu de ce îmi închipuiam că Focșanii este un oral mai deosebit decât celelalte, fiindcă servise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Crăciunul, iar celălalt mai mare, Paștele. Timpul Paștelui este mai important, pentru că Isus a înviat; de aceea, timpul sărbătoririi durează mai mult. Timpul de pregătire al Crăciunului (Adventul) și acela de pregătire a Paștelui (Postul Mare) sunt ca un urcuș ostenitor pe munți. De aceea, preotul îmbracă culoarea violetă, ca semn de așteptare, de post, de Timpul sărbătorilor, în care se îmbracă culoarea albă a bucuriei, este delimitat de culmile munților, adică cel de la sărbătoarea „Crăciunului” până la „Întâmpinarea Domnului”, cât și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
să sublinieze termenul ce figura obiectul elogiului. Osteneala, ca rezultat al unei preocupări necurmate (dar și ca un fel condiție a asumării acestei griji), este impusă ascultătorului - cititor prin reveniri, variate lexical și morfologic, realizate cu ajutorul derivării: „oasele tale céle ostenitoare”, „ostenințe”, „ostenințele tale” „te-ai ostenit pentru mine”, „să ostenești”, „osteneală”, „vruseși să te odihnești de ostenéle”, „ai luat alte ostenéle mai mari” etc. Efectul este incontestabil. Neagoe Basarab continuă demonstrația, izolând un simbol al „osteninței” continue, chemat să sugereze
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
niciodată de dulcețile florilor nu să poate sătura, nici de osteneală.” Mama răposată le covărșea, însă, pe vietățile alese spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea maică, eu te aleș mai ostenitoare ca dânsa [albina - n.m., D.H.M.]. Pentru ce? Pentru că albina noaptea se odihnéște și să răpaosă; încă și alte pasări ale ceriului, toate, și peștii din fundul mării, toți atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mării, toți atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici noaptea, nici măcar într-un ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama (împovărat de regretul absentării în clipa despărțirii din urmă: „Iar eu, deaca
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
kg; leneș; lenos; literatură; luptător; mașină; masiv; memorabil; merge; merită; merituos; meserie; mînă; mîndru; moale; mobilier; motivare; motivație; multe; munca; munte; nasol; nașpa; neaccesibil; neajutor; neexperimentat; negru; neîndeplinit; nerezolvabil; nesuportat; numaidecît; obezitate; obiect; oboseală; obosit; obositor; oftat; de oprit; ostenit; ostenitor; pasul; pămînt; părere; percepție; piatra; ca piatra; piedică; pierdere; plecare; plîngăcios; potrivnic; de prețuit; de priceput; prieten; puternică; răbdare; rău; realizări; saci plini cu ceva; sacul; sărac; sărăcie; serviciu; sfat; siguranță; singur; situație; slab; mai slăbește; solicitare; spate; speranță; stare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ornament exterior al unei discursivități abia mascate, ca în următoarea strofă din Concluziuni: Aici tresare vitrina ca un obraz Vorbe deplasez ca figuri de șah Să-mi împlânți privirile ca brazi Se leagănă sângele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G. Călinescu, e justificat parțial în asemenea cazuri, căci expresia directă a unor stări nu de mare profunzime pare evitată cu orice preț, și chiar insolitul și surpriza programate duc, în cele din urmă, la o paradoxală
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și integrală a operei înaintașilor, reprezentînd, în fapt, ,,un act de profund și substanțial patriotism", pentru a relua o sintagmă prin care Mircea Iorgulescu caracteriza, în 1985, activitatea literară și culturală a lui Z. Ornea. Cronicarul edițiilor face dreptate muncii ostenitoare a unor cercetători deloc răsfățați de critica de întîmpinare (dar parcă numai de ea? Cîte cărți de eseuri inteligente despre opera lui Eminescu, Maiorescu, Rebreanu, Negruzzi, Asachi, Dosoftei, Bolintineanu nu s-au scris fără a se aminti măcar într-un
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
pentru călugăriță lista e ceva mai bogată, cuprinzînd seria maică monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. O cercetare mai insistentă a dicționarelor și mai ales lectura textelor religioase adaugă la formele masculine citate și cîteva derivate specifice, precum viețuitor, ostenitor, nevoitor; femininele lor amplifică seria de sinonime pentru călugăriță, din care nu poate lipsi măicuță, la origine un diminutiv hipocoristic, dar care a devenit sinonimul funcțional al cuvîntului-bază. La seria feminină, de altfel, aș vrea să mă opresc în continuare
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]