39 matches
-
epsilon nu-i decât o locuțiune adverbiala. La Universitatea din Cluj, pe vremea comunismului, unii profesori își alcătuiau cursurile magistrale că pe o lungă serie de locuțiuni adverbiale, fiecare durând strict două ore ! Absolvent de la Cluj, criticul Dan Culcer demonstrează ostensiv, în cartea Serii și grupuri, ca bună parte din literatura este serializata în locuțiuni adverbiale. Bine, acum înțeleg și eu ca pentru universitarul român din America este necesar să fie politicește corect și să predice că un eseu despre Irak
Cosmin Alexandru, Esq. by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82861_a_84186]
-
ironie și solidaritate - deoarece, în acest volum, strategiile sale de adaptare a discursului filosofic nevoilor unei societăți liberale 3 merg până la a transforma metafizica într-o fabula, fabula ale cărei personaje (metafizicianul, ironistul, liberalul etc.) sunt pretexte pentru a defini ostensiv un liberal al unei culturi post-metafizice4. Iar din acest joc aproape literar apare un alt chip al liberalismului printr-o deplasarea semantica a acestuia de la expresie autentică a naturii umane spre liberalism că preocupare de a diminua cruzimea (Judith N.
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cărți a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2003), anume Circul nostru vă prezintă: De remarcat că les deux-points (:) cu care se încheie titlul, nu sunt o simplă poantă gratuită, dar au o logică a lor, - o logică spectaculară, adică una ostensivă. De regulă, după acestea urmează o enumerare (care, aici, ar fi aceea a numerelor din spectacol); sau, între ghilimele, un citat. Semnele citării pot să fie și ale unei înscenări. Circul/ teatrul sunt o (s)punere în scenă, ele arată
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
ar fi aceea a numerelor din spectacol); sau, între ghilimele, un citat. Semnele citării pot să fie și ale unei înscenări. Circul/ teatrul sunt o (s)punere în scenă, ele arată (cum ar spune Wittgenstein). Orice spectacol e o probă ostensivă, care, demonstrând, persuadează: panorama e o „arătanie”, ce reprezintă ceea ce prezintă: „un cal”, ex. g., „într-o sufragerie”. Nu mai puțin halucinant decât era la M. R. P., calul din „circul nostru” are, însă, o cu totul altă destinație. Rostul
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
plus, înțelegerea ei ca pe o trăsătură care se potrivește cel mai bine lumii occidentale se poate datora, măcar în parte, faptului că, ideologic și cultural, tindem să utilizăm lumea occidentală ca termen de referință sau ca element de definiție ostensivă a ceea ce înseamnă „prosperitate”. Dacă noi înțelegem prin „prosperitate” o realitate socială de tipul celei specifice lumii occidentale, atunci evident că vom considera lumea occidentală ca fiind „prosperă”, iar restul lumii - „mai puțin prosper”, în diferite grade. Acest argument nu
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri” (Mt. 16,7). Mărturisirea petrină include darul recunoștinței în actul recunoașterii. Confesiunea apostolică nu se reduce la statutul unei propoziții ostensive. Am pluti printre amăgiri dacă ne-am imagina credința în revelația Evangheliei ca pe un act de alegere pragmatică. Credința nu este opțiunea unui subiect autonom pregătit să cântărească ofertele religioase ale pieței. Atitudinea filozofilor din Areopag nu rimează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
implică prezența obiectului cu care se află într-o relație concretă de contiguitate (fumul față de foc, febra față de boală etc.). Pe lîngă implicația de existență, indicialitatea se distinge de iconicitate și simbol prin ponderea sporită a non textualității, a realizării ostensive gestuale (girueta indice al direcției vîntului, barometrul indicator al ploii, mersul legănat indicînd un marinar etc.). Puterea explicativă a acestei trihotomii (corelabilă cu cea ontologică a Primității/Secundității/Terțității) rezidă în generalitatea asocierilor sale; astfel, în perspectivă temporală (C.P. 4
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să cităm un caz de indice absolut pur sau să găsim un semn lipsit de calitatea indicială" (C.P. 2.306). Tipuri de indicialitate Actualizare Cod Raport referențial oral scris homo materialitate hetero-ma-terialitate LINGVISTICA paralingvistică intonație + + propriu-zisă deixis-ul + + + FIGURATIVĂ săgeți, vectori + + OSTENSIVĂ primară obiectul real + gestul indicării + secundară urme, amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru a Giocondei seamănă mai puțin cu modelul real decît tabloul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
imaginare, a căror referință (entitate denumită) este un produs al fanteziei, deci nu o construcție logică, ci o construcție în care elemente ale realității sensibile se află într-o combinare neobișnuită, ireală. În cazul numelor abstracte, caracteristice limbajului filozofiei, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă și, de aceea, există posibilitatea interpretării diferite a semnificației, situație ce rezultă dintr-o mobilitate intensivă (a intensiunii) a noțiunii ce stă la baza semnificației respective. Acesta este motivul pentru care semnificația acestor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un ansamblu de trăsături care asigură unitatea semantică a unui text. La nivelul formei textului, identificăm forme logice, mijloace retorice și suprastructuri specifice fiecărui tip de discurs. Termenul de forme logice trimite la structurarea unui text pe anumite tipare, definite ostensiv ca silogisme, raționamente condiționale, inducții. Mijloacele retorice sunt acele tehnici care organizează textul prin formule și proceduri precum ritm, rimă, melodicitate, slogan etc. În sfârșit, termenul suprastructură este folosit de Van Dijk pentru a propune o schemă a compoziției textelor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sau discursul politic. În alte analize, discursul jurnalistic este tratat ca o sumă a unor genuri determinate. În această accepțiune, se pornește de la constatarea că orice tip de discurs se actualizează printr-un gen, iar discursul jurnalistic este indicat, oarecum ostensiv, printr-un corp vast, dar totuși limitat și variabil, de genuri specifice, precum: interviu, reportaj, dezbatere 43. Fiecare gen are specificul său, fapt ce conferă varietate discursului jurnalistic. Astfel, "reportajul prezintă viața; portretul profunzimea umană; interviul sonoritatea bogată a unei
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
discurs jurnalistic va fi fixat prin delimitări textuale și contextuale apte să elucideze intensiunea și extensiunea specifică. Se încearcă evitarea, pe de o parte, a definirii vagi, extensionale, a discursului jurnalistic ca domeniu, și, pe de altă parte, a delimitării ostensive, imprecise, ca sumă de genuri. II.2. Mărcile textului jurnalistic Considerăm că textul jurnalistic este rezultatul a două tipuri de strategii discursive, credibilitatea și seducția. Acest lucru se datorează faptului că discursul jurnalistic are scopul de a informa despre spațiul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
exces de terminologie nouă, ea fiind clădită, aproape În totalitate, pe conceptele și noțiunile deja existente În teoriile anterioare ei (evident, cu unele delimitări, acolo unde este cazul); aduce În prim plan două caracteristici fundamentale ale comunicării: 1) caracterul ei ostensiv: fiecare enunț este adresat cuiva, are o Țintă clară (nu neapărat un singur destinatar) și 2) 8 caracterul ei predominant inferențial; În alți termeni, comunicarea Încetează a mai fi un simplu proces, garantat 100%, de aplicare a unui set de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Își găsește pe deplin justificare utilizarea conceptului de context: tot ceea ce există pe lângă text și este relevant În raport cu acesta. Agentul uman aflat În poziția de interpret al unui enunț percepe două entități distincte: un stimul puternic (care va fi numit ostensiv - În teoria pertinenței), adică enunțul, și un fundal, o Țesătură semiotică de alți stimuli / alte semne, mai mult sau mai puțin relevanți / relevante În raport cu textul la momentul receptării acestuia. Acest fundal formează contextul la nivelul interpretului. Este lesne de observat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
la ideea absurdă a stagnării, la imposibilitatea evoluției, a inițierii de noi activități/jocuri de limbaj. Wittgenstein ne oferă soluția Învățării regulilor jocului jucând: „make up the rules as we go along” ; mijloacele, În acest caz, ar putea fi „Învățarea ostensivă” <ref id=”49”>Ibid., p. 94 referință </ref> sau negocierea semnificației unor semne lingvistice prin explicare. Foarte multe activități umane se suprapun, mai mult sau mai puțin; În consecință, delimitarea sferei jocurilor de limbaj este greu de făcut. Atunci când semnificația
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Strawson a fost printre primii care a afirmat că, pentru a fi autentică, comunicarea trebuie să fie deschisă/ 197 transparentă <ref id=”112”>Ibid., p. 52 referință </ref>). Sperber și Wilson susțin că „Pentru a reuși, un act de comunicare ostensivă trebuie să atragă atenția destinatarului. În acest sens, un act de ostensiune Înseamnă a solicita atenția acestuia”<ref id=”113”>Ibid., p. 234 referință </ref>. Aceste două elemente constituie temelia pe care s-a construit teoria pertinenței: 1) recuperarea semnificației
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de informație către acest anumit destinatar a fost făcută intenționat. În alți termeni, locutorul produce, face evidente interlocutorului, două tipuri de intenții: o intenție informativă și o intenție comunicativă. Acest tip de comunicare, privit din perspectiva comunicatorului, este numit comunicare ostensivă. Emițătorul vrea nu numai ca receptorul să intre În posesia informației de bază pe care el, emițătorul, a transmis-o, ci dorește, În același timp, ca receptorul să-și dea seama că această informație i-a fost transmisă În mod
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
următoarele principii pe care le-au așezat la temelia producerii/interpretării unui enunț: * Principiul cognitiv al pertinenței: Sistemul cognitiv uman are tendința permanentă de maximizare a pertinenței <ref id="125”>Ibid., p. 6referință </ref> * Principiul comunicativ al pertinenței: Orice stimul ostensiv vehiculează o prezumție a propriei sale pertinențe optimale <ref id=”126”>Ibid., p. 8 referință </ref> (originea acestui principiu pare să se afle În observația extrem de importantă pe care Grice o face În William James Lectures: ”actul Însuși de comunicare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
observația extrem de importantă pe care Grice o face În William James Lectures: ”actul Însuși de comunicare suscită așteptări pe care ulterior le exploatează”<ref id=”127”>Apud Sperber și Wilson 1989, p.63 referință </ref> ) * Principiul pertinenței optimale: Un stimul ostensiv este optim pertinent pentru un receptor dacă și numai dacă: o este suficient de pertinent pentru a merita efortul de prelucrare a lui de către receptor o este cel mai pertinent stimul compatibil cu capacitățile și preferințele locutorului<ref id=”128
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
urmărește În permanență săși modifice starea de cunoaștere a lumii, cu alte cuvinte, să-și dezvolte continuu capacitatea de a construi contexte În care să poată intrepreta/ Înțelege enunțuri/situații noi * declanșarea procesului de interpretare a oricărui act de comunicare ostensiv se Întemeiază pe prezumția că, În urma finalizării lui (a procesului de interpretare), interpretul va obține / va câștiga ceva; În alți termeni, enunțul merită să fie procesat. Pentru Reboul și Moeschler, ideea exprimată de principiul pertinenței este aceea că „un act
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În cauză. Un alt fapt care o singularizează, În conversația față-În-față, În special, este acela, că În această fază incipientă, un rol foarte important este jucat de semnele non verbale, a căror semnificație contribuie În mod esențial la identificarea naturii ostensive a actului de comunicare declanșat de către locutor. Receptarea intenției de comunicare se realizează prin selectarea celui mai pertinent stimul produs În mediul fizic imediat perceptibil al interlocutorului. Ceea ce ne interesează În această primă etapă a actului de comunicare este cum
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Între efectele cognitive pe care le produce și efortul de procesare pe care Îl presupune. Vânzătorul V percepe aproape simultan patru stimuli verbali, din care trebuie să-l selecteze pe cel mai pertinent. Conform principiului comunicativ al pertinenței, un stimul ostensiv perceput conține și prezumția că el este pertinent. Altfel spus, stimulul pe care vânzătorul V Îl va percepe ca fiind intenționat adresat lui, și nu altuia, va fi cel care-i va aduce și cele mai multe beneficii. Cele patru enunțuri nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
confirmată de practica zborului) Orice secvență dintr-o convorbire radio, de tipul Întrebare-răspuns, se Încheie cu formula <Confirm> produsă de cel care a primit răspunsul. Cum acest lucru nu s-a Întâmplat, 326, În virtutea principiului comunicativ al pertinenței (Orice stimul ostensiv vehiculează o prezumție a propriei sale pertinențe optimale), este Îndreptățit să continue procesul de căutare a pertinenței enunțului Startului, Încercând să afle de ce este pertinent pentru el acest enunț. În acest sens, el construiește următoarele ipoteze pe baza semnificației lingvistice
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
încercat însă unele sistematizări ale conotațiilor, deși demersul este departe de a fi condus la rezultate cu caracter de generalitate apreciabil. Astfel, dacă se are în vedere culoarea denumită de cuvîntul roșu, ea are o denotație stabilă definibilă de obicei ostensiv "culoare ca sîngele", dar mai multe conotații: o conotație individuală pentru cineva care agreează culoarea datorită preferinței unei persoane îndrăgite, o conotație socială pentru participanții la trafic, care o interpretează ca un indiciu de oprire pentru a evita accidentarea, o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se introduce un termen (un nume) pentru o realitate (nouă), devenind, în planul lexicului, modelul nominației și maniera obișnuită de inovare în planul expresiei sau al conținutului, în cazul discursului științific și filozofic. Nominația se poate realiza și prin definiția ostensivă, care presupune o etalare a extensiunii semnificatului definit (real sau reprezentat) (x, y.....sînt T). Un tip special este reprezentat de definiția operațională, prin care se realizează integrarea unui element într-un concept deja constituit și prin care se rezolvă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]