322 matches
-
Curtea Supremă îmi acorda un miliard - suflet simțitor la grijile aproapelui aș fi acceptat și plata în rate, cu o dobândă lunară confidențială. Nu m-a considerat interesant și asta n-am să i-o iert niciodată. Rămâne să-mi ostoiesc amarul în compania bătrânului meu televizor băștinaș, fidel postului național, acela care nu dă prea variate reclame, dar le repetă maniacal. Pe când firoscosul meu motan Blacky și delicata cățelușă Alissa dorm colac, cu spatele la ecran. Habar n-au că unde nu
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
de interese nu ezită să se spurce ca la ușa cortului. într-adevăr, la lăcomia și iresponsabilitatea lor, România e prea mică și prea săracă. Ar fi nevoie de petrolul Siberiei, de diamantele Africii de Sud și de tehnologia Americii pentru a ostoi setea de parvenire a acestor lăcuste cu carnet de partid. Mai spre vârful piramidei, frecușurile între diverși shoguni riscă să conducă, în orice moment, la rupturi dramatice. Fiecare dintre parlamentarii aflați acum pe post e pândit de patru-cinci candidați cu
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și io. I-am arătat degetul. începea să se înnegrească de-acum. - O să-ți cadă unghia, a oftat ea. Apoi se vindecă. Mai doare puțin și gata. Până ajungem o să-ți treacă durerea. - Unde mergi? - Până la
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci, că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
al XVIII-lea, planurile orașului marcau geometria unor grădini, inclusiv în Cetate. Dacă într-o clădire se creează un decor de bunăvoie limitat, grădina - fie parc sau o grădiniță - tinde să pună locuitorii casei în legătură cu natura, pentru a le mai ostoi dorul după „paradisul pierdut“. Și Grădinile suspendate ale Semiramidei, una dintre cele șapte minuni ale lumii, au fost înălțate de Nabucodonosor sub formă de zigurat („munte-grădină“), pentru a alina dorul de munte al soției sale, originară dintr-o zonă montană
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
mlădiază spre ce se află înaintea ei și nu se întoarce îndărăt! Și încă este însetată. Intensitatea setei sale a devenit atât de mare, încât nu poate fi satisfăcută cu cupa înțelepciunii. Întreaga cupă nu este suficientă pentru a-i ostoi setea 53. Apoi, tot în opera In canticum canticorum, Sfântul Grigorie adaugă o altă mare imagine a progreselor spirituale: cea a cursei (δρόμος)54. Noi nu suntem aici în planul primei căi, a sufletului separat de Dumnezeu și care suspină
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
pas cu vremea și, în același timp, să păstreze vie lumina aprinsă de înaintașii noștri și să răspundă nevoii de a comunica ceea ce simțim și trăim într-o țară în care trebuie să ne luptăm pentru adaptare și pentru a ostoi dorul de ceea ce am lăsat în urmă, după ce am închis ușa după noi. Candela de Montreal ne sugerează, prin însuși titlul ei, că pe astfel de daruri lasă să cadă lumina și să intre în voie în inimile cititorilor. Nu
Candela de Montreal – la 15 ani de la apariţie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/93_a_111]
-
zică vreo două. Ezită. Inginerul și-ar fi dat și sufletul ca să- l facă să se simtă bine. Plătise masa, vinul, plătise acum și paharele de vodcă, se agita fiindcă așa-i plăcea lui, dar și ca să participe, își ostoia astfel nevoia de a-și arăta recunoștința. Simon renunță să-l mai ia la rost. Cei trei tineri cîntau bine. Totul suna impecabil. Nu prea știm noi de ce anume ceva sună bine, dar cînd sună bine ne dăm seama imediat
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
mai mult fast-fooduri, iar eu, în general, iubesc viața. Cu toate astea, într-o seară, învârtindu-mă prin Sun Plaza, ascultând un insistent concert de cameră (camera fiind în stomacul meu) și căutând un loc care mi-ar fi putut ostoi rezonabil foamea, am dat peste Golden Woks. Mâncare chinezească, va să zică, gata făcută și pe care o puteai comanda în orice combinație pofteai. „Perfect”, mi-am zis, „e proaspătă, e gătită și nu se merge pe meniu standard, deci pot să
Chinezesc bun şi rapid [Corola-blog/BlogPost/99870_a_101162]
-
munte cu-n rucsac în spate, Cu tine alături să pornesc. Să las tristețile deoparte, Să fiu liberă,să iubesc. În nări să simt parfum de cetini, Iar sub pași al frunzelor covor, Să fim cu gâzele prieteni, Să-mi ostoiesc al vieții dor. În simfonii de păsărele, În parc,pe cărări să ne plimbăm. Să admirăm în noapte stele, Și cu dragostea să cochetăm. Sunt numai vise efemere, Care în ziuă se risipesc. Iar eu rămân cu-a mea durere
AI VIEȚII PAȘI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383684_a_385013]
-
liniște, fă să creadă-n dragoste. și-ai să vezi că în amor, de-o visezi, aduce dor! De unde-mi vin atâtea doruri ? De unde-mi vin atâtea doruri Pe care azi le risipesc ? Care din vechile fioruri Așteaptă să le ostoiesc ? Arome de prin câmpuri, poate ? Deja sunt toate prinse-n gând ! Miros de flori ? Pe săturate Am rupt din trupu-ți rând pe rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
grija pentru părintele căzut la boală! Un Lord al vânătorii să lipsească de la marea Sărbătoare?! Iată gândul ce-i sfârtecă fetei sălbatic mintea. Din toamnă tatăl zăcea-n dureri sleitoare... Și vraciul adus i-a menit: „Numai căldura îl va ostoi, de va avea noroc să treacă iarna!” Makhan știa că izbânda ei la vânătoare l-ar sprijini în călătoria către primăvară și vindecare... Deunăzi avusese copila un vis despre-o pasăre c-un bulgăre de foc bătând în piept, care
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
și mai tare la piept. Erau sirene, apoi balene, erau broscuțe și apoi pluteau împreună, până când le trezea la realitate câte un val răzleț. Adunaseră pietricele și scoici, suveniruri pentru prelungirea în eternitate a acelor clipe frumoase. Briza mării le ostoia trupurile fierbinți. Prilej de visare, de suspin surd, acoperit de nisipul fin. Avea vreo 5 ani când mergea cu părinții pe litoralul Mării Negre, la Mamaia. Stâteau la hotel. Mirosul proaspăt și curat din incinta hotelului o încânta. Văzuse străini la
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
mai departe. Și pînă aici și era deja copleșit de emoții a căror greutate îi tăia respirația. Va fi posibil să guste și el, măcar o dată, din dragostea necondiționată de care au parte copiii cu părinți? Va putea să-și ostoiască dorul care-l măcinase în tot acest timp? Se opri. Nu era bine. Deja se simțea copleșit. Trebuia să se concentreze la drum, la ce avea de făcut. Și, cu toată strîngerea de inimă, trebuia să mai ia în calcul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
confort consolator. Așa se întîmplă cu Nora, intrată în familia Unchiului Vania, a cărui nepoată este. Un pescăruș (Pescărușul din livada de vișini), dar și un furtunar apar în livada lui Vania o dată ce ape misterioase, din pămînt, inundă întreg ținutul, ostoind frustrarea tumultoasă a Norei de a nu fi văzut marea. Les grands personnages se rencontrent, les grandes situations dramatiques se confondent, par conséquent les grands auteurs communiquent d'une maniere tres libre. Totuși, rămîne să ne întrebăm: dacă Cehov se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a zări, printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care ai fi jurat că n-ar avea ce căuta acolo te va mira doar o fracțiune de secundă. Trăgând cu ochiul dintr-un cerc în altul, văzând la
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
prin minte să reneg spaniolul care mi-ar fi plăcut să fiu?" Ciudată mărturisire, pentru un om care pare amar. Dar care e în stare de o concesie: "Încă iubim? totuși; iar acest "totuși" acoperă un infinit." Cîtă amărăciune se ostoiește cu un laconic quand męme?
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
au întors cu fața spre răsărit. Si-au făcut câte o cruce adâncă, așezându-se apoi în liniște... Poftă bună, gospodarilor! le-au urat Măriuța și Costache. Nu uita, Costăchele băiete, să aduci o oală de vin rece, ca să ne ostoim setea. Să știi că sete ca în astă seară și ca de când sunt n-am avut niciodată. Uite aici mă seacă - a vorbit Pâcu, arătându-i crâșmarului gâtul lung ca de bâtlan. Au mâncat în tihnă, sorbind din când în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
primul transport? Am spus. Ce ai fi zis dumneata dacă noi așteptam să se aleagă o vreme? Si ea nu se mai alegea vreo lună de zile. Dacă am văzut că de sus nu mai curge și vântul s-o ostoit, am pornit la drum. Păi suntem atâția jupâne și mâinile aiestea îs învățate cu munca. Nu sunt mâini de conțopist - a vorbit cu oleacă de îndârjire moș Dumitru. Dacă așteptai o zi-două ardea ceva? Nu. Nici trenul nu pleacă din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-a mai ostoi arșița...Se auzea atâta cântec păsăresc și zumzet de gâze în jur încât n-am putut sta treaz prea multă vreme...Am adormit buștean. Măi, și unde nu încep să visez! Da’ ce vis! Ceva de neînchipuit...Se făcea că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poarta ciuruită de gloanțe. Pentru Costăchel poarta era ca o carte. O carte deschisă, gata să-și depene povestea doar celui care știa să-i dezlege slova... Și-a așezat apoi palmele pe ochi, ca și cum ar fi vrut să-și ostoiască o durere. Mai degrabă voia să rămână doar cu el însuși... O întrebare îi sfredelea creierul „Sunt cu adevărat liber? Nu mă mai paște nici o primejdie?” Din această stare l-a smuls Petrache: Ce-i cu tine, Costăchele? De ce ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
agronomului Cicoare. Acel ceva despre care vorbești, eu cred că este căldura și dragostea celor din jur. Stând strâmb și judcecând drept, le ai cu prisosință - a precizat agronomul. În sufletul meu încă mai suflă vânturile Siberiei. Până le-oi ostoi a mai trece ceva vreme... Măi Petrache! Parcă te-am întrebat ceva. Cât îți trebuie să te gândești? Ia spune! Ți-ai adus aminte când ne-am hotărât să punem mâna pe arme? De gândit m-am gândit eu, da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]