13 matches
-
om, unul distrus de vicii, pierdut pentru lume și societate, și să scoată, la capătul unor ani de nevoințe și revărsări de har, un sfânt îndumnezeit. Milostenia, ajutorarea bolnavilor, a orfanilor, a victimelor de orice soi, adică toată munca de ostoire a durerilor produse de păcat, e doar o consecință a lucrării sfințitoare a Bisericii, nu un scop în sine. Dar criticii nu vor să știe acest lucru, pentru că pe ei, pe atei, pe agnostici, pe liber cugetători, pe progresiști, pe
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1449756229.html [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
între mintea conștientă și mintea consternată nu e chiar o aruncătură de băț depinde ce băț: fluieraș de fag mult zice cu drag fluieraș de soc mult zice cu foc cum să devii conștient de flacăra inimii de jar prin ostoire? sau prin obidire? consternată de paradoxul îndepărtării voiești a pedala ușor fluierând un cântecel navigând printre esențe tari de foioase (nu tec, nu mango, nu bambus): arțar cireș stejar frasin stejar nuc plop (nu santal) pe cât te îndepărtezi de copilărie
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/eugenia_taralunga_1472551959.html [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
cărei instanțe? De către cine? De care echipă a morții? Dar, cum spuneam, nu despre tainicele mișcări ale unui suflet înnegurat este vorba aici. Vă propun ca deocamdată să-l abandonăm pe-acesta propriei sale torturi. Nu de resortul Academiei ține ostoirea enormei sale suferințe. În schimb, se pare că, atunci când se întâmplă ca între zidurile Academiei să se ceară împușcarea unui scriitor, în discuție e Academia însăși. Președintele Secției, dl Eugen Simion, nu s-a grăbit să sune la 112, nici
Gabriel Liiceanu, reacție după ce Nicolae Breban a spus că el și Horia Roman Patapievici ar trebui împușcați by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102009_a_103301]
-
Moldova "„Când setea ne apropie de vreo fântână, bând apa răcoritoare, le mulțumim în gând celor care au coborât în adâncul pământului de au chemat-o sub soare pentru toți. Același impuls de a mulțumi, dar, de astă dată, pentru ostoirea setei de lumină, l-am avut contemplând tablourile pictorului Andrei Mudrea. În ele și oamenii, și lucrurile, și atmosfera - totul este învăluit, înălțat, pătruns de lumină. Până și pietrele... Dacă ași încerca să proiectez în memorie traiectoria acestui original și
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
marginea drumului tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aici, la Bicaz, m’am lenevit și mă Îndrept agale spre... deversor. Nici gând să iau cealaltă cale, aceea a turbinei, chiar dacă până acolo mi-aș recăpăta vioiciunea prin „conductele de fugă“, căci măcar eu nu vreau să „cotizez“ la ostoirea foamei voastre de energie. Nu știu cât vă e de foame la propriu, cât vă e de sete, dar umblați cu limba pe umăr după huzur. Căci la ce altceva vă trebuie energia decât ca să nu vă mai culcați „odată cu găinile“ și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei, îl imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui Mefisto, oameni care și-ar vinde sufletul pentru o clipă de frumusețe. De care, în anticariatele din Trier, și în afara lor, în piețele largi, pavate cu piatră, unde fructele se vînd la stradă și apa din fîntîni curge spre ostoirea oricărui călător însetat, ai parte din plin. Un ultim cuvînt despre librării, aceste rude mai tinere ale anticariatelor. Sînt în stare să-ți producă, în Trier, un atac de dizolvare a identității, și a timpului, și a conștiinței lucrurilor pe
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
XIII Revii venind cu vuietul privirii Ce răzvrătește fulgerele toate, Ești fără milă, trage-mă pe roate: Ea, Dragostea, înspină trandafirii! Oprește-mă să-ndur și nu socoate Că-n nimbul florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt iertate? Ostatic orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de virtuți, nu a avut parte de-a lungul istoriei de mentori înțelepți, ci numai de conducători „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, cum spune Eminescu. Așa se face că nu se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea nopții. Cu oarecare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lume și de a se apăra de toxicitatea ei. Atunci, fie ca febra din lăuntrul meu să aibă o asemenea iuțeală, să facă viața să se dilate, să ardă pînă la explozie încît venirea morții să fie chiar necesară. O ostoire, un pansament care să învăluie rana carele sînt și să lase astfel lumea să se vindece. Voia sa! Fratele din spital vine prelungit de deasupra mării, își lipește fața de obrazul meu și-mi șoptește: „-Ai răbdare. Nimic nu te
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi vrut să mă mai atingă, să-mi aducă Luminarea ostoirii. Apoi mă voi duce și voi închide ușa în urma ei. Întorcându-mă, voi privi în bucătărie. Fata cu ochelari se așezase pe scaun și mânca din felia de tort pe care mi-o adusese. Nu mă va observa. Voi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]