29 matches
-
are margine<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, notele explicative nr. 127, p. 195, și nota 164, p. 223, în PSB vol.29. footnote>. „Din moment ce Primul Bine este infinit în natura sa, comuniunea cu El din partea celui a cărui sete este ostoită de El va trebui să fie și ea infinită, capabilă de a spori veșnic”<footnote Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite of Gregory of Nyssa ..., p. 37-39. footnote>. Această putere este puterea de a fi mereu mai
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
rog să comunicați regretele mele tuturor traducătorilor prezenți, cărora le sunt îndatorat și pe care aș fi avut ocazia să-i întâlnesc ca să le mulțumesc personal..." Inutil de spus că aceste rânduri au stârnit aplauzele traducătorilor și le-au mai "ostoit" decepția față de absența maestrului venerat. Eram toți mai tineri, iar Julien Gracq, chiar dacă nu a fost prezent în ființă, nu ne ignorase, ne dăruia din nou opera sa privită acum din unghiuri diferite, și încă trăia.
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
poziție, comparabile, în lumea noastră mult mai... individualistă, doar cu sinergia cozii, cînd unul se bagă în față. Fapt e că în Bucureștii cei vechi exista o viață a restaurantului, a hotelului de margine, unde trăgeau vizitatorii de-o săptămînă, ostoite astăzi fie sub luxul șablonard, de nemestecată imitație occidentală, fie sub insalubrități de toate soiurile, care numai la glumă și la șarjă nu te trag. O mică scenetă, demnă de orașul cu Mitici și cu dame venite să caute procopsirea
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
îndoială că vei trece pe la noi. Și acum, roag-o frumos pe nașă-ta să te omenească cu ceva de mâncare, că de băutură nu ducem lipsă - a dat-o pe altă foaie învățătorul. Când foamea a fost potolită și setea ostoită, Costăchel a pornit să depene toate cele petrecute la județ și ce deslușise el din gazete. Măi Costăchele! Tu ai citit bine în jurnalele celea sau?... Am citit bine, nașule, și m-am îngrozit. Scrie în jurnale că ieri, la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘI TE VOI DORMI ÎN PACE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Când vei reveni acasă frântă, tristă, risipită Ca un porumbel în noapte după ostoite zboruri, Te voi lua sfios în brațe, obosita mea iubită: Te voi înveli cu mine, așternut să-ți fiu din doruri. Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare, Ca o palidă lumină un fulg alb
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]
-
în rai, Cucernică, în negru te îmbraci, Goală, gându-ți zboară la serai! Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Ai vrea și sex și pipăită, Să te frământe-n palme doi malaci, Să cazi în somn de ostoită. Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Căci vrei și sex, mușcată gura, Ai merge sus pe munte la un vraci Să stingă buzelor arsura. Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Căci vrei și una
CĂ DOAR CAPCANĂ EŞTI, MUIERE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361548_a_362877]
-
și costum popular pornește spre Ipotești să aprindă drumul nemuririi unui popor multimilenar și se oprește la poarta Veronicăi Miclea să întrebe de copilul unui căminar cu năframa neagră pe cap și o sticlă cu aghiazmă îi înmânează o poezie ostoit de atâta drum Badea Cârțan se spală pe față într-o Ozana de cristal și întreabă de un prieten din copilărie ce a furat toate cireșele din pom, Creangă Ion și află din păcate că hoțul de cireșe ajuns învățător
ULTIMUL DRUM AL LUI BADEA CÂRŢAN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363458_a_364787]
-
lumina cea dulce a untdelemnului dragostei față de aproapele. Când s-au așezat buștenii croiți pentru biserica aceasta de lemn, unică în multe privințe, în toată salba din munții împrejurimilor? Foamea și setea după Cuvânt au fost și sunt ’stâmpărate și ostoite” la bisericuța de lemn de la șosea” nu o dată, ci mereu și mereu, Cuvântul țâșnind din Izvorul Vieții, proaspăt și bun de băut; familia creștină fiind prin definiție, reflectare a iubirii intratrinitare dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Biserica „Sf. Treime
PREOTUL DORIN PLOSCARU. CLĂDITOR DE TEMELII ŞI METAFORE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352496_a_353825]
-
UN DANS... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului Trup de lacrimi Desfătându-se-n lumină Dans nesfârșit de emoții Cumpănă de gânduri sublimă Licăr în mâinile sorții... Pasiune cumplită Și dor ostoit doar de vină M-acopăr cu muzica minții Vorbesc în mișcări de rutină Și cânt la corzile nopții... Rânduri gonesc Cuvintele scrise-n orbire Adieri dedicând voluptății Senzații de iubire... Jertfa docilității... Sunt apă țâșnind din adâncuri Sunt dans în
UN DANS... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370199_a_371528]
-
se scurgă din clepsidra altui timp se joacă în unghiuri de rubik încercând să găsească rotirea mângâierii unui gând fără să-i scârțâie amintiri și macii printre ruine i se par din anotimpuri cu fluturi și regine dispărute în coate ostoite și-ar cere o cafea de la o Vitoria Lipan cu toiag și costum popular Referință Bibliografică: metempsihoza ferestrei / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV, 25 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu
METEMPSIHOZA FERESTREI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359909_a_361238]
-
acum, dar, interacționând din necesitate cu ei, am dat, bineînțeles, și de dracu - nu de unul, ci de mai mulți, o serie de draci hidoși cu nasul stârmocind la porțile homosexualității ori ale organului sexual feminin, deoarece curvăsăria cu nimic ostoită (poate doar de legile biologice ale naturii, în final, adică de trecerea inefabilă a timpului), hoția nedisimulată și bețiile succesive sunt unicul lor capital „moral” definitoriu; nimic bun, nimic profund uman -, adică de tatăl lor spiritual și financiar, deopotrivă. Mi-
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
guvernul s-a schimbat. Legile oricum stupide și exagerate au devenit și mai stupide, și mai exagerate, victimă căzând localurile din București, care în mod normal ar fi trebuit să fie un pilon al economiei locale. Dar furia populară trebuia ostoită. A trecut ceva timp până când ne-am lămurit că tragedia de la Colectiv de fapt putea fi prevenită. Dacă instituțiile statului își făceau treaba. Dacă legile României ar fi fost mai puțin absurde. Dacă România nu ar fi atât de infestată
Tragedia Aciliu – Mai este doar un pas! Închideți de urgență traficul pe A1 Orăștie – Sibiu Lot 3, înainte să moară oameni îngropați de vii! () [Corola-blog/BlogPost/338783_a_340112]
-
ani a venit pe lume fratele mijlociu și, cândva după 1960, eu. Nu știu dacă în acele vremuri grele părinții mei ar fi decis să aibă 4 copii. Erau trecuți de 33 de ani amândoi și poate că dorul niciodată ostoit după minunea aceea de copil i-a făcut să ia decizia aceasta. Tatăl meu nu a scos niciodată o vorbă despre copil. Doar că am primit la naștere numele ei. Întocmai. Era ca și cum le-ar fi fost adus copilul înapoi
Ca medic am văzut consecințele nevaccinării la copii () [Corola-blog/BlogPost/338912_a_340241]
-
Cultural > Artistic > IDILE OGAȘUL POPII - PARTEA A PATRA Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ogașul Popii PARTEA A PATRA ......................................................................................................................... Vacile fuseseră mulse, vițeii băgați în cotețul lor, animalele de curte ostoite. Seara se așezase peste sat, iar Violeta mânca dintr-un taier - la masa de sub patul de vie din curte- ghiveciul de legume, făcut în sahanul de lut în cuptorul din bucătărie. Terminase, și acum bea lapte în loc de apă dintr-o
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
ar fi atît de fascinați de îmbuibările aceleiași lumi. Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! 18 octombrie În plin sezon de acordare a premiilor suedeze, complexul latent al românilor își exacerbează brusc frustrările, amplificînd insatisfacții niciodată ostoite. E, ce-i drept, și o mioritică resemnare, împăcînd la urma urmei datele unui destin ce nu va avea nicicînd șanse. De-ar fi asta unica melancolie ce ne subminează viguroasa nativitate... Singurii români care au faimă internațională sînt Brâncuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
liric, racordarea lui la ritmurile existențiale, mioritice și ale mării, la destinul istoric al poporului său (timp și spațiu național, pădurea, marea). Vocația libertății absolute, tensionată dramatic de interdicțiile înfăptuirii în realitate, se manifestă în procesul cunoașterii, în dorul niciodată ostoit de reconstituire a ființei; ca și în trăirea spirituală a iubirii, în realizarea căreia Eminescu parcurge întreaga istorie a liricii europene (cuplul). Integrarea iubirii, cu adâncimi inegalabile și specifice, este ușor demonstrabilă în cazul conceptului de melancolie, sensibil lărgit, care
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
o rană profundă nu mai voia să se lase închisă, cu oricâte leacuri aș fi oblojit-o. De parcă ar exista aievea leacuri pentru părăsirea ta în fața Lumii. Despărțirea de Ester, o simțeam întruna, era o astfel de rană. O credeam ostoită pentru ca deodată, la răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de cine știe ce gând pustiu sau amintire zburătăcită sau gest crezut uitat, să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme în suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a făcut Îndrăcitele ouă cu o singură izbitură de copită. Iar după aceea subțiratic glas a căpătat ostoitul de munca dracilor. S-a cumințit, s-a Întors acasă, s-a pus la post negru și la rugăciuni de mulțumire. Nevasta l-a iertat și i-a umplut curtea de copii făcuți cu alții. Și glas mai limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noștri să ceară, demn, socoteală acelei rușini a speciei umane. Inimosul grup de suporteri, având În vedere că se fluierase sfârșitul meciului, a intrat pe teren fără măcar vreo intenție belicoasă, dar purtând În suflet nobila nedumerire ce se cerea ostoită Într-un fel sau altul. Interpretând greșit aceste pașnice demersuri, numeroasa galerie adversă, alcătuită din indivizi de vârste diferite, dar foarte asemănători În privința puținătății de minte, a caracterului de avortoni retardați și agresivi, proveniți din Împreunări de dincolo de fire ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cinste de a gusta la braga și la covrigi... În tot acest timp, Alî plutește pe lângă noi ca o umbră până la ușă, unde rostește plin de evlavie: Alah se pazeasca la dumneavoastra! Cu zâmbetul pe buze și cu setea ostoită, am ieșit în uliță. Ca de obicei, bătrânul pornește înainte, nedându-mi șansa de a-i vedea chipul, pentru a ghici dacă mocnește vreo întrebare sau a făcut vreo nouă descoperire...Sunt liniștit că bătrânul mă lasă să-mi trag
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Mincu), un creator autentic de artă "orfică, vizionară, țintind gnoza și mistica deopotrivă", într-un cuvânt, teurgică, prin care se "depășește estetismul înspre pneumatic/ pneumatologic" (Lucia Cifor). Fiecare text semnat de Nicolae Ionel se hrănește, într-adevăr, dintr-un niciodată ostoit impuls de consacrare a Ființei, dar și de consfințire a ființei ca receptacul al Acesteia: "Îl priimesc. E prima dimineață/ a lumii, a luminii-n tot ce-s El e,/ genunea de-ntuneric și de ceață a trupului se umple
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a inamicului intim al acestuia, capitalul în permanență volatil - fie și pavoazând instituția financiară a papalității, Banco di Santo Spirito, ca templu al obscenității, cu personaje de portal -, această nevoie de luare în posesie prin imagine nu se lăsa ostoită, rămânea trează cât era ziua de lungă până departe, în vise, dar atunci când voiam să învăț artă ori ceea ce eu, în mărginirea mea, priveam drept artă era alimentată cu promisiuni; pentru început, în calea dorințelor mele s-au pus de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apercepției sale, locuiește aerul de deasupra, împins de panta dealului, cu oamenii acestor cuvinte, peron pe care eu te-am așteptat și alerg semiotic tropăit mărunțel că mă sărută cu sărutările gurii lui! mai era o explicație, cu osteneala lumii ostoită clipă de clipă și așa s-au născut clipele, dar și azi-noapte vis livresc, cavaleri ce le zic ioaniți în numele meu, intrau în rînduri în altar, vis în visul matein, rău de rezultate, glanda anexă peronul, la bar secretă bila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care a făcut bine spiritului nostru înfierbântat, și fără a mai zăbovi, ne-am întors în parcarea care era arhiplină, plecarea noastră fiind pândită de mulți care n-aveau unde să-și lase mașinile. Cu mintea încărcată și cu trupul ostoit, am pornit pe drumul de întoarcere. Ajunși la Sant Pere, am hotărât să rămânem la restaurant pentru a prânzi. Pe la 16. 30 eram „acasă”, urmați la scurt timp de o ploaie binefăcătoare care a răcorit atmosfera. Ziua de ieri a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]