25 matches
-
sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre "Iahve și a sa Așera") și cele găsite la "Șefela" (tăblițe cu inscripția "Iahve și a sa Așera", ca și numeroase statuete care demonstrează că partenera divină a lui YHWH era adorată de evreii timpului atât în
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
și pe cel pecetluit, într-un vas de pământ „ca să stea acolo zile multe”. Într-adevăr descoperirile arheologice au arătat că aceasta era o metodă frecventă de depozitare a documentelor și manuscriselor în Antichitate 2. Fragmentele de vase inscripționate numite ostraca, întâlnite în Egipt, încă din timpul vechiului imperiu, reprezentau un material de scris abundent și foarte ieftin; ele se foloseau mai ales pentru exerciții de școală, scrisori, chitanțe, bilete. În Atena, trimiterea în exil era consemnată prin scrierea pe fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ales pentru exerciții de școală, scrisori, chitanțe, bilete. În Atena, trimiterea în exil era consemnată prin scrierea pe fragmente de vase a numelor celor condamnați la așa-numita „ostracizare”. Pe teritoriul Țării Sfinte s-au descoperit mai multe astfel de ostraca, cele mai importante fiind cele de la Arad, Hazor, Lachiș și Samaria. O semnificație deosebită prezintă materialul epigrafic abundent descoperit la Arad, scris în ebraică și în aramaică. S-au descoperit 107 ostraca în ebraică, majoritatea scrise cu cerneală și câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sfinte s-au descoperit mai multe astfel de ostraca, cele mai importante fiind cele de la Arad, Hazor, Lachiș și Samaria. O semnificație deosebită prezintă materialul epigrafic abundent descoperit la Arad, scris în ebraică și în aramaică. S-au descoperit 107 ostraca în ebraică, majoritatea scrise cu cerneală și câteva incizate (3 dintre ele au fost descoperite în 1976 și descifrate de Rainey). Unele vase de la templu aveau nume de un interes particular, cum ar fi de exemplu, numele familiilor de preoți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1976 și descifrate de Rainey). Unele vase de la templu aveau nume de un interes particular, cum ar fi de exemplu, numele familiilor de preoți Pașhurr și Meremot, menționate în Sfânta Scriptură (Ier. 20,1 și 1Ezd. 8,33). O altă ostraca raporta o urgență și solicita căpeteniei cetății Arad să trimită întăriri la Ramat Neghev contra unui atac edomit. Cele 85 de ostraca în limba aramaică din stratul perioadei persane atestă faptul că Aradul îndeplinea în acea perioadă o importantă funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de preoți Pașhurr și Meremot, menționate în Sfânta Scriptură (Ier. 20,1 și 1Ezd. 8,33). O altă ostraca raporta o urgență și solicita căpeteniei cetății Arad să trimită întăriri la Ramat Neghev contra unui atac edomit. Cele 85 de ostraca în limba aramaică din stratul perioadei persane atestă faptul că Aradul îndeplinea în acea perioadă o importantă funcție militară, majoritatea inscripțiilor vorbind despre transportul bunurilor cu ajutorul cailor și al măgarilor, despre distribuirea hranei și despre numărul călăreților ce participau la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în acea perioadă o importantă funcție militară, majoritatea inscripțiilor vorbind despre transportul bunurilor cu ajutorul cailor și al măgarilor, despre distribuirea hranei și despre numărul călăreților ce participau la diferite bătălii. După spusele lui Joseph Naveh care a publicat toate aceste ostraca din perioada persană, în acea perioadă, fortăreața de la Arad era un loc de oprire și un centru de aprovizionare pentru soldații cavaleriei și pentru caii lor, ca parte a unei rețele de comunicații mai întinse, cu locuri de oprire situate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
loc de oprire și un centru de aprovizionare pentru soldații cavaleriei și pentru caii lor, ca parte a unei rețele de comunicații mai întinse, cu locuri de oprire situate pe întreg teritoriul persan 1. La Ascalon, s-a descoperit o ostraca ce prezintă o scriere alfabetică similară cu ebraica și feniciana, caracteristică pentru Filistia secolului al VII-lea î.Hr. Atunci când filistenii au venit pentru prima dată, în secolul al XII-lea î.Hr., din lumea miceniană pe litoralul estic al Mediteranei, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru Filistia secolului al VII-lea î.Hr. Atunci când filistenii au venit pentru prima dată, în secolul al XII-lea î.Hr., din lumea miceniană pe litoralul estic al Mediteranei, probabil au adus cu ei o limbă apropiată limbii grecești. Inscripția de pe ostraca noastră indică faptul că în secolul al VII-lea î.Hr și poate chiar din timpul lui David și Solomon, filistenii foloseau scrierea locală și adoptaseră și dialectul semitic 1. În stratul arheologic II s-au descoperit multe ostracale în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din Azeca”. Această simplă înștiințare a unui ofițer către superiorul său este remarcabilă, pentru că ea confirmă relatarea biblică despre invazia lui Nabucodonosor (Ier. 34,7). În anul 1993, la Mareșa s-au descoperit șapte fragmente ceramice inscripționate, părți ale unei ostraca pe care fusese scris un document. Este vorba despre primul contract de căsătorie scris pe un vas, descoperit vreodată pe teritoriul Țării Sfinte 3. Natura materialului pe care se scria determina și tipul instrumentului cu care se scria: cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
J.A., „Were the Lachish letters sent to or from Lachish?”, PEQ 133 (2001). Engnell, Ivan, A rigid Scrutinity (tr. J.T. Willis), Nashville, 1969. Engnell, Ivan, Critical Essays on the Old Testament, Londra, 1970. Eph’al, Israel; Naveh, Joseph, Aramaic ostraca of the fourth century BC from Idumaea, Magness Press, Hebrew University, Israel Exploration Society, 1996. Eshel, Esther; Kloner, Amos, „An aramaic ostracon of an edomite marriage contract from Maresha, dated 176 B.C.E.” IEJ, vol. 47, nr. 1-2, 1997. Fishbane, M.
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de scriitorii latini. În fine, materii dintre cele mai diverse au fost folosite în vechile temple; chinzii s-au servit de os, de carapace și de bronz; semiții și grecii gravau texte scurte pe cochilii sau pe fragmente de vase ostraca; să mai amintim și frunzele de palmier care, uscate și frecate cu ulei, au fost folosite de secole, mai ales de indieni, sau materiale, dure ca ardezia, cărămizile, fildeșul, osul, metalele diverse etc. Dar principalele suporturi ale cărții antice erau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Meșa, regele Moabului, menționat și în 2Reg 3,4 ș.u. (Donner-Röllig 1962, p. 181; Smelik 1991, pp. 29 ș.u.), la linia 18 se amintește explicit că Dumnezeul lui Israel este Yhwh; mărturii asemănătoare se găsesc și în diferite ostrace de la sfârșitul secolului al VIII-lea î.C., provenind din fortăreața din Lachiș (ibid, pp. 192-199 și 116 ș.u.); o altă serie de inscripții care-l celebrează pe Yhwh, Dumnezeul lui Israel, datând de la începutul secolului al VII-lea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
descoperit pe acropole un mic templu ce nu este menționat în Biblie. La început a fost datat în secolul al X-lea î.C., dar astăzi se crede e vorba mai degrabă de perioada ce precedă imediat exilul pentru că și ostracele găsite aici datează din această perioadă. Pentru că textele găsite în această localitate (Soggin 1987, App. I 10) nu fac nicio trimitere, nu putem ști cu siguranță ce fel de cult se practica acolo. 6.2. Templul din Ierusalim Dintre locurile
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe vasul unui olar” ca în „textele de blestem” egiptene care conservă un ritual (magic?) atestat în timpul dinastiilor a XIII-a și a XII-a (secolele XIX-XVIII î.C.) în care numele regilor dușmani era scris pe cioburi de argilă (ostraca) ce erau distruse, un gest simbolic care anticipa sau de-a dreptul cauza înfrângerea; un caz analog îl întâlnim în Ier 19,1 ș.u. În Ps 110,1 regelui îi revine locul de onoare lângă tronul dumnezeiesc. Drept contraargument
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îndreptăm atenția spre izvoarele epigrafice preexilice descoperite în săpăturile arheologice sau de proveniență certă, vom nota că în Regatul lui Israel, deși nu apare ca nume propriu, numele lui Yhwh este atestat ca element teoforic în onomastică (de exemplu, în ostracele din Samaria) mult mai frecvent decât toate celelalte divinități; în Regatul lui Iuda, numele lui Yhwh apare nu numai ca element onomastic, ci și ca nume propriu divin independent (de exemplu la Kuntillet ‘Ajrud, Hirbet Beit-Ley, Arad și Lachiș). Inscripțiile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
HAE, vol. I, pp. 245-246) și îl prezintă ca un zeu care-i binecuvântează și-i protejează pe credincioșii săi. De fapt, numele său apare de mai multe ori în formule de binecuvântare în care se cere ocrotirea, precum în ostracele din Arad n. 21: „Să-l răsplătească Yhwh pe regele meu” (HAE, vol. I, 386-387) și Arad n. 16: „Eu te binecuvântez în fața lui Yhwh” (HAE, vol. I, pp. 379-380) sau în inscripția cu cerneală pe un urcior mare (pithos
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
te binecuvântez în fața lui Yhwh [...]. El să te binecuvânteze și să te păzească și să fie cu regele meu” (HAE, vol. I, pp. 62-63). Pe de altă parte, aceste formule sunt comune în toată aria semitică învecinată (cf., de exemplu, ostraca edomită din localitatea Horvat ‘Uza: „Așa spune Limilk: spune-i lui Lblbl « Ce mai faci? Eu te binecuvântez înaintea lui Qaus»”) și confirmă presupunerea că morfologia religioasă a lui Yhwh nu este atât de diferită de cea a altor zei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Limilk: spune-i lui Lblbl « Ce mai faci? Eu te binecuvântez înaintea lui Qaus»”) și confirmă presupunerea că morfologia religioasă a lui Yhwh nu este atât de diferită de cea a altor zei supremi ai arameenilor, moabiților sau edomiților. Diferite ostraca de la începutul secolului al VI-lea î.C. provenind de la Lachiș conțin invocarea zeului Yhwh ca divinitatea purtătoare de pace și bunăstare, prin următoarea formulă de politețe: „Să-i dea Yhwh putere regelui meu să audă o veste de pace
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
unele toponime, precum Baal-Gad (Ios 11,17) sau Baal-Perazim (2Sam 5,20) și în diferite nume de persoane, ca de exemplu, Iș-Baal (1Sam 14,49) sau Merib-Baal (2Sam 9,6). Prezența teoforului Baal în onomastica israelită e confirmată arheologic în ostracele din Samaria din secolul al VIII-lea î.C., unde elementul teoforic Ba’al apare în cinci nume de persoane, iar elementul teofor Yhwh în nouă (Tigay, 1986, pp. 65-66). În Biblie, numele divin ca atare apare prevalent la singular
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sfârșitul secolului al V-lea î.C., când acest templu a fost distrus de egipteni (Dion, 2002; Contini, 2009, pp. 179-183). Discuția cu privire la o altă atestare ulterioară a unui „templu al lui Yaho” în epoca persană care apare într-un ostraca aramaic din regiunea Maqqedah (Lemaire, 2004), preferăm să o amânăm pentru că această descoperire nu provine de la săpături arheologice obișnuite, ci din comerțul cu anticariat. Mobilier și obiecte de cult Atât terminologia biblică, cât și arheologia atestă existența mai multor obiecte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
concluzia că în timpul perioadei monarhice fenomenul profetic era prevalent corelat cu organizarea palatului. O confirmare în această direcție provine și din cele două unice mențiuni ale termenului năbî’ în izvoarele epigrafice ebraice preexilice. Una se află pe un fragment de ostraca din Lachiș n. 16, despre care nu se pot spune multe; celălalt este faimosul ostracon din Lachiș n. 3 (cf. KAI 193; HAE, vol. I, pp. 412-9). Acesta din urmă este o scrisoare scrisă de Hoshayahu adresată lui Ya’ush
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adresat regelui. Aceasta este partea finală a ostraconului: Cât privește scrisoarea lui Tobiyahu, slujitorul regelui, adresată lui Shallum, fiul lui Yaddu, de către profetul (m’t hnb’) care spunea: „Ai grijă”, slujitorul tău [Hoshayahu] o trimite acum domnului meu [Ya’ush] (Ostraca din Lachiș n. 3, liniile 19-21; cf. HAE, vol. I, 418-9). Acest document extraordinar dovedește că în Regatul lui Iuda, la fel ca în celelalte vecine, exista o rețea de funcționari regali ce aveau misiunea de a aduna oracole cu privire la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la nivel oficial și venerate mai degrabă În mediul devoțiunii personale. Izvoarele pentru cunoașterea religiei amonite sunt foarte puține. În afară de scenele biblice, acestea sunt În mod esențial de natură epigrafică; documentele directe se reduc la niște inscripții oarecare, la unele ostraca și la sute de sigilii (pentru o perioadă care se Întinde din secolul al IX-lea până În secolul al V-lea Î.Hr.). Documentele provin mai ales din Amman, Heshbon și Tell el-Mazar; mai sunt și unele inscripții grecești din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]