29 matches
-
valori precum liberalismul democratic, spiritul de competiție și performanță, fair-play-ului, spiritului de echipă și uneori unui privire veniturile nete ale OCOG de la ultima ediție ale Jocurilor Olimpice de la Atena, 2004. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 64 anumit ostracism și șovinism. Dincolo de aceste valori intrinseci ale sportului, alte norme și valori inerente mediului său înconjurător sunt propagate.”30 În jurul anilor ’60 a existat o tendință prin care se dorea desființarea ceremonialului de premiere a învingătorilor cu drapel și imn
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
realizare a vieții sale". Ceea ce i-a fost „fatal" (p. 231). 10. Judecata fiului este severă — dar dreaptă. Se petrec aceste „transfigurări" într-o perioadă în care „se făcuseră demersuri să intre la Academie", pentru că „se voia ieșirea sa din ostracism" (p. 153). În 1955 este ales membru titular al Academiei (de fapt, reprimit). A urmat un cursus honorum (decorat, premiat etc.) care a culminat cu numirea sa ca director al Bibliotecii Academiei — cu toate privilegiile pe care le implica acest
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
cărora li se adresează un sentiment de rușine sau vină: ei vor fi pedepsiți de propria conștiință. Desigur, abaterile de la normele morale pot produce diferite forme de reacție socială ostilă, de la expresii neprotocolare de dispreț la ruperea relațiilor sociale sau ostracism, dar invocarea insistentă a normei, apelurile la conștiință și căutarea de sprijin în sentimentul de vină și în remușcări sunt formele de presiune caracteristice moralei. Morala se sprijină pe aceste forme de presiune ca o consecință a faptului că normele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
poate conduce spre o carieră de succes. Tachinarea prin joc este inofensivă Unele persoane cred că trebuie să le permită copiilor să aibă un comportament dur pentru că acest fapt i ar întări. Chiar dacă uneori nu pare, dar comportamentul tachinant și ostracismul social afectează foarte tare persoanele cu autism determinând apariția automutilării și a stereotipiilor gestuale. Uneori se ajunge spre depresii profunde și chiar sinucidere. Atitudinea severă, dură nu sunt de neglijat, ele pot avea consecințe foarte grave. Persoanele cu autism doresc
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Yves, concentrată pe lovitura de dreapta, Își dădu seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre Chantal Pérec. Cu toate astea, ea trăia la Lands’en de douăzeci de ani. Mai mult decît unui ostracism Întru cîtva meschin, ea datora porecla asta ridicolă unei Înfățișări prea sofisticate pentru gustul localnicilor, precum și felului de a-i face să simtă că nu avea nimic În comun cu ei. Cu atît mai mult cu cît se născuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi s-au arătat incapabil de-a constitui un stat ca oamenii. În lumea antică caractere nobile {EminescuOpIX 228} și mari erau răsplătite de acest demos disculț și palavragiu cu ostracismul; Imperiul bizantin, venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunei și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii. Mai mult încă: dacă turcii de astăzi duc frânele guvernului în acest fel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi realizată în situații atât de decisive precum cele ale competiției școlare sau ale pieței matrimoniale. Egalitatea de șanse este chiar sistematic atacată de instituțiile ad hoc cu care clasa s-a dotat școlile de elită și rallye-urile care practică ostracismul social. Proclamarea existenței clasei ar fi nu numai inutilă, ci și contra-productivă, individualismul teoretic putând funcționa perfect în paralel cu colectivismul practic, iar ideologia liberală fiind cel mai bun discurs autojustificativ pe care îl poate ține clasa mobilizată. Această ideologie
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și mai mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi s-a arătat incapabil de-a construi un stat ca oamenii. În lumea antică, caractere nobile și mari erau răsplătite de acest demos desculț și palavragiu cu ostracismul; imperiul bizantin venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunii și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii..." Că Eminescu avea dreptate în privința incapacității elenismului modern de a se mai ridica
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
extreme ale internaționalismului socialist, dacă nu chiar dispariția sa de facto: în contextul războiului, sentimentele naționaliste sînt pe deplin dominante. Această stare de spirit i-a fost reproșată în 1945 de către anumiți socialiști germani lui Camille Huysmans pentru care acest ostracism "aproape de înțeles" din partea unui cetățean belgian era "inacceptabil" venind de la președintele ISM5. Această voință de control a întregii activități socialiste internaționale exprimată de Laburiști, această imposibilitate de menținere a unui internaționalism minimal apare la fel de clar cu ocazia unui alt episod
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
chipul unic al tuturor zeilor și zeițelor. Sub aspecte multiple, cu rituri diferite, cu toate numele posibile, întreaga omenire venerează divina Unitate“. O sută de ani mai târziu - în vremea împăratului orientalist Hadrianus, când cultul isiac a fost eliberat de ostracismul politic - Lucius Apuleius, născut la Madauros, în apropiere de Carthago, patria polemiștilor, filosofilor și teologilor, a inventat pentru această rugăciune o latină prețioasă și poetică. Adeptul spunea: Regina caeli, sive tu Ceres... seu Tu caelestis Venus... seu Phoebi soror... quouo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe podeaua din bucătărie, Richard confecționează pentru Ben un ren din carton și ceea ce pare a fi cealaltă mănușă maro fără degete. Îi spun că nu mai suntem capabili nici măcar să refuzăm petrecerile la care nu vom putea lua parte: ostracismul nostru social e aproape complet. Mă cuprinde dintr-odată dorința să fiu una dintre femeile acelea care răspund la invitații cu promptitudine, pe hârtie de scris groasă, de culoarea untului și cu chenar creat de William Morris. Și cu stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aristocratice. Conservatismul reprezentat prin organul nostru nu înseamnă așadar altceva decât menținerea Constituției actuale tale quale, adecă bună-rea cum este și împiedicarea de-a nu merge cu dezvoltarea constituțională și mai departe, de pildă la sufrajul universal, la republică, la ostracism, la despotismul mulțimii. Constituția actuală e adecă destul de liberală și nu mai trebuie lărgită de cum este. Nu făgăduim c-ar fi fost mai bine dacă ideea statului avea putere mai mare, ca să fie-n stare a înfrîna costisitoarele și nemărginitele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
În fond, aceste noțiuni nu diferă între ele decît prin convenție; ele desemnează componente de atitudini combinatorii ce se amestecă și nu pot fi diferențiate altfel decît printr-un exercițiu teoretic ce prezintă întotdeauna două alternative. Ambele participă la formarea ostracismului naționalist căruia rebelii statului i se sustrag mai mult sau mai puțin. Însă adeziunea și apartenența, expresii ale sentimentului național pașnic, reprezintă totodată contrarii ale naționalismului, soluții diferite pentru o abordare diferită a ideii de cetățenie sau de participare politică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
luteranismul. Paralel, Bulgaria ortodoxă se menține destul de liniștită, în timp ce catolica Slovacie se dedă deliciilor intoleranței naționale într-un mod totuși temperat. Cît despre Croația devotat papistă aceasta nu are nimic de invidiat la ortodoxa Serbie, în această privință. Faptul că, ostracismul mental, generat de această confuzie de situații distincte este însoțit la vest-europeni de o ambivalență a sentimentelor și a discursului față de cei din Est nu schimbă lucrurile. Vest-europenii consideră societățile din Est drept niște etnii cu moravuri inacceptabile. Dar, pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
face portretul nostru, ea ne sculptează, ne extrage, cu prețul suferinței noastre, din ganga în care eram încorporați, cu truda loviturilor de daltă. Așa a procedat și autorul lumii pentru a reuși Facerea. A înșirat neapărat, unul după altul, și ostracismele. Separând lumina de întuneric, apoi "apele de ape", apoi pământul de mare, apoi soarele de lună și așa mai departe. "Și a văzut Dumnezeu că e bine", conchide Geneza (I, 18). Adică: de-marcarea, de-finirea. Atât de bine încât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
militară, într-o anumită împrejurare, unui singur strateg din cei 10. Despre atribuțiile Areopagului, în această perioadă, nu se știe prea mult. În orice caz, Areopagul (la origine Consiliul bătrânilor) este și mai mult slăbit prin apariția unei noi instituții, ostracismul, atribuită de tradiție reformelor lui Cleisthenes, în realitate apărută la 2 ani după victoria de la Marathon (488).Ostracismul (ostrakismos), ca instituție, prevedea ca, în timpul celei de a 6-a prytanii a fiecărui an Adunarea cetățenilor (Ecclesia) să fie consultată dacă
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
se știe prea mult. În orice caz, Areopagul (la origine Consiliul bătrânilor) este și mai mult slăbit prin apariția unei noi instituții, ostracismul, atribuită de tradiție reformelor lui Cleisthenes, în realitate apărută la 2 ani după victoria de la Marathon (488).Ostracismul (ostrakismos), ca instituție, prevedea ca, în timpul celei de a 6-a prytanii a fiecărui an Adunarea cetățenilor (Ecclesia) să fie consultată dacă dorește sau nu să se țină un ostracism (exilarea unui cetățean pe bază de vot; votarea se făcea
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
realitate apărută la 2 ani după victoria de la Marathon (488).Ostracismul (ostrakismos), ca instituție, prevedea ca, în timpul celei de a 6-a prytanii a fiecărui an Adunarea cetățenilor (Ecclesia) să fie consultată dacă dorește sau nu să se țină un ostracism (exilarea unui cetățean pe bază de vot; votarea se făcea pe tăblițele de scoică, ostrakon); în caz afirmativ, ostracismul se ținea în timpul celei de a 8-a prytanii și votul prin care se ostraciza o anumită persoană, pentru ca să fie validat
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
a 6-a prytanii a fiecărui an Adunarea cetățenilor (Ecclesia) să fie consultată dacă dorește sau nu să se țină un ostracism (exilarea unui cetățean pe bază de vot; votarea se făcea pe tăblițele de scoică, ostrakon); în caz afirmativ, ostracismul se ținea în timpul celei de a 8-a prytanii și votul prin care se ostraciza o anumită persoană, pentru ca să fie validat, trebuia să întrunească 6000 de tăblițe.Cel condamnat nu mai avea drept să se mai întoarcă la Atena decât
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Atena decât după 10 ani.Îndreptată în primul rând împotriva Peisistrazilor și a partizanilor lor, măsura avea totuși și o dschidere mai largă: înlăturarea tuturor acelora considerați o piedică în calea hotărârilor luate de Adunările poporului atenian. Primele victime ale ostracismului au fost Hipparchos, fiul lui Charmos și Megacles, care trecuseră de partea Peisistrazilor, tatăl lui Pericle, Aristide și Temistocle. Deși conducători ai unor partide diferite, cu programe politice diferite, acești 3 conducători au fost susținători fervenți ai ostracismului, dar primii
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
victime ale ostracismului au fost Hipparchos, fiul lui Charmos și Megacles, care trecuseră de partea Peisistrazilor, tatăl lui Pericle, Aristide și Temistocle. Deși conducători ai unor partide diferite, cu programe politice diferite, acești 3 conducători au fost susținători fervenți ai ostracismului, dar primii 2 i-au căzut victime: Xanthippos, în 484, și Aristide, în 482. Aristide era exilat fiindcă Temistocle vedea în el un oponent al politicii sale de expansiune a Atenei. Temistocle, ales arhonte, doi, trei ani înainte de invazia perșilor
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
zi era anunțată cu 4 zile înainte. Votarea se făcea liber, dar în anumite cazuri secret. Mai târziu participanții la Adunare primeau câte o indemnizație (mistoforia). Întrunirile aveau loc săptămânal. Pentru a se evita instaurarea unei noi tiranii este introdus ostracismul (în 507 de către Clistene): fiecare om politic care avea împotriva sa cel puțin 6000 de voturi este constrâns să plece 10 ani în exil. În fiecare an Adunarea era întrebată dacă are asemenea bănuieli. Ostracizatului nu i se formula vina
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
Adunarea era întrebată dacă are asemenea bănuieli. Ostracizatului nu i se formula vina, nu era o sentință, era doar o măsură preventivă, nu o pedeapsă. Această procedură a fost practicată de 10 ori în 90 de ani - până în 417 când ostracismul a fost abrogat. Administrarea justiției era încredințată (cu excepția cazurilor de omicid date spre judecare Areopag-ului) Adunării Poporului. Heliaia era instanța judiciară supremă fiind un tribunal cu jurați, emanație a Ekklesiei. Aceasta se compunea din 6000 de jurați (heliaști) trași
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la arhontat, funcție ocupată prin tragere la sorți; crește rolul celor 10 strategi desemnați de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să elimine prin ostracism (folosit pentru prima dată în 487) principalii săi adversari politici, conducători ai primei clase cenzitare - Xantip și Aristide. După ce a fost arhonte în 483 - 482, în 480, după înaintarea persană în Boeția, Temistocle este desemnat strateg autocrator și decide evacuarea
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
privilegiate) .Puternica Adunare a Poporului (exceptând femeile, sclavii și străinii)se întrunea pe dealul Pnyx sub Acropole pentru a vota deciziile. Între anii 508-507 î.en., Clistene desființează împărțirea pe baza censului și impune o nouă reformă administrativă și creează ostracismul pentru apărarea regimului politic democratic , fiind exilați din Atena toți cei care erau considerați potențiali tirani. Spartanii, care erau antrenați de la vârste fragede, erau considerați ca fiind cei mai feroci și disciplinați soldați ai antichității. Se opuneau luxului și se
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]