73 matches
-
muiată în zeamă de viespi... - grămaticii ceia dugoși care își ștergeau peanele în pletele lor sure și slinoase de se lua cerneala pă deștele vizirului ori imbrohorului dă striga sictir!... grămaticii răi de gură și nelegați în lanț, lătrând pe la ostrețe încoace și-ncolo după bietu' trecătoriu de altădat... Dăm citire a știre că ce au fost vor fire în veac de veac precum era ele, nici o clinteală neam... * îmi șterg, așadar, penița de azi, necrezând, păcătos, că așa va fire
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
veterinar Palade. Bătrînul Constantin Calmuschi, purtînd ghetre și baston, ieșea zilnic la cinci după amiază. În urmă cu aproape cincizeci de ani, la 17 iunie 1889, vorbise din partea studenților la înmormîntarea lui Eminescu. Copilul de peste drum, care îl privea prin ostrețele gardului, avea s-o afle mult mai tîrziu.6) Nimeni din oraș n-a pomenit vreodată despre asta. 1) Ștefan Cazimir, Potcoave de purici, Editura Albatros, București, 2003, p. 122. 2) Ștefan Cazimir, Honeste scribere, Editura Național, București, 2000, p.
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini, numai zaimfuri și lumini Ah, aceste Hůrii, în acompaniament de tamburii au cîntat o tînguitoare maneŕ Slugărimea "prostimea" se holba peste porți, printre ostrețe, la preamăritele fețe, la beizadelele bete și la zaifetul din palat. Mă simțeam ca un sac îndesat de munții de bucate, de băutură, ba chiar rușinat. Dar înălțimile lor m-au scos din încurcătură. Cu două degete-n gură, au
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a scrie și viitorimea, cum ar fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă, gramaticii aceia răi de gură și nelegați în lanț, lătrînd pe la ostrețe încoace si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să-i vezi și pe ei o dată că scrie de vodă că peana
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
a și murit,/ deși-l vedem, el nu e" (Cîntec de tristețe și însingurare). Ori într-o variantă mai dură, cu asperități exasperat naturaliste: "Singurătatea mi-a dat tîrcoale ca o cățea unui abator prosper,/ m-am furișat pe lîngă ostrețele pline de sînge,/ am zîmbit trecătoarei care urma să-mi poarte fața ca pe o tristețe/ mama în cătunul unde am învățat să citesc, să iubesc și să iert./ Toate le-am uitat,/ singurătatea și-a pus pielea la uscat
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
care-l lovise în cap doborându-l, îi spuse celuilalt. Vezi dacă a fost singur. Și totul se cufundă în tăcere. * * * Din bucătăria părintelui, mirosul slăninei prăjite se răspândea fără milă în curte. Câțiva copii vagabonzi înfometați se uitau printre ostrețele gardului. Muștele bâzâiau neîncetat sâcâindu-i. Alungate lăsau locul vacant altora. Așezat la masă părintele muia cu zgârcenie o felie de pâine neagră în grăsimea puțină din fundul tigăii. Câteva bucățele sfrijite de șuncă, se zbăteau anemice, între o întingere
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
L. înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară întreagă a citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru „caracterizare” în vederea „reconfirmării pe post”. La urmă, răspunde
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de ceea ce le-a trecut prin cap. Și cu toate acestea n-am auzit de la nimeni, pe nici un canal n-a circulat nici o vorbuliță despre feciorașii ăștia. Îi adună Cantacuzino acasă la el să-i hărățească, așa cum ațîțî cîinii printre ostrețe, arătîndu-l pe Balbo în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complot, o adevărată lovitură? Nu e decît o momeală, o promisiune pentru toți cei care cu adevărat ar fi în stare să producă un coup d'état. O stîrnire din amorțeală, o demonstrație în batjocură, așa cum hărățești un dulău prin ostrețele gardului, făcîndu-l să devină furios, o fiară care își rupe lanțul și care pînă atunci nu dorise, nu gîndise așa ceva. Un strop care revarsă paharul, o bătaie din palme care provoacă o avalanșă... Foarte, foarte probabil. Ba chiar posibil... Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alături, iar roiul de muște îi punctează obrazul și nasul în voie. Și așa vacile îmi înțarcă înainte de vreme și trebuie să le schimb după primul vițel. Deși îi aduc lemne gata curmate din pădure, în loc să le despice, ea arde ostrețele din gard. Cât despre temele fetițelor mai mari, nici pomeneală... încât învățătorii le etichetează drept prostuțele mazilului Zimbru, făcute la beție. Dar lasă-lasă că de la anu' le scot din cloaca asta și le duc la gazdă în târgul Siretelui unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mama către ceruri. Și de mâine, la muncă, măi Verde! Iar voi, dacă veți fi cuminți și veți dormi singurei nopțile în casă, veți avea și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din nuci au căzut în șanțul din fața casei. Fără explicație, am agățat tașca de una din ostrețele gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va reacționa și atunci când strângeam nucile, priveam spre el pentru a-i observa manifestările. După ce am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar neștiutor de rosturile lui, regăsind în lume iureșul din jocul ielelor. "Să poți vedea deodată moneda'n două fețe,/ să fii unde ți-e gândul, și să te vezi apoi/ în locu'n care acuma ești prins ca'ntre ostrețe.../ trimite'n lume umbra, cercând să te desdoi." (Aspecte) E o întreagă dramă a acestor năzuinți pe care Camil Petrescu le survolează cu un calm ce nu-l va regăsi niciodată, în proză, ori în teatru. Poezia lui, ciudat, e
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
formată din șuturi, coji de cartofi și multe înjurături, iar vara, așa ca desert, pepeni cruzi. Evident, orice brumă de proteină era binevenită! Însă, odată ajunși la gard, începură să se gudure, să schiaune duios și să se frece de ostrețe, doar-doar, vor primi o mângâiere de la bătrânul acela ciudat, în mod sigur, străin de locurile acestea. Domnul Duluman, crunt încercat de trădarea câinilor, mai ales că prostul de Lae începuse să râdă cam într-o dungă, se ridică de la masă
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
își dorea ca odată împlinită vârsta de optsprezece ani să se înscrie în armată și după ce-o primi bonetă cu stemă și bocanci cu tureatcă, știa bine, nici o fată nu-i va rezista. Până atunci însă, își urmărea printre ostrețele gardului o verișoară care, nu se știe de ce, făcea zilnic, pe la ora prânzului, baie în bucătărie cu ușa deschisă. Baie este mult spus! Mai degrabă semăna cu o ședință foto, dar nimeni în Gropeni nu auzise de așa ceva. După presupusa
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
supus orașul, am deschis fereastra, să văd ce-i cu urletele ce veneau de-afară. Am asistat, neputincios, la o scenă de-o sălbăticie care m-a încrîncenat: o haită de japițe bete și isterice, unele cu un fel de ostrețe de gard în mînă (cu fesuri, se-nțelege), distrugeau, spărgeau tot, felinare, uși, mașini. Am sunat la circa de poliție și nu după multe minute au sosit, într-o biată Dacie, un sergent și un gardian cu arma la umăr
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trist un greier Și vânătă e umbra și rumenă e sara, În farmecul naturii pare c-aud ghitara; Văratec, caldul aer mă adormea cu zvonul; Uimit, cu ochii țintă, priveam atunci balconul Ce-i încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel de fel de fețe. Deodată... ușa sună... un pas sfios [din fire] Uscat foșnea pe scânduri matasa cea subțire: Prin flori s-arată albă, se-nclină peste gratii Duioasa arătare a vecinic adoratei, Iar luna, luna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o lasă asupra ei există ceva care ar putea fi interpretat ca o formă de consimțămînt auctorial față de comportamentul Emmei: În sfîrșit, casele de cărămizi se apropiau, drumul începea să răsune sub roți, Rîndunica luneca printre grădinile în care, prin ostrețele gardului, se zăreau statui, cîte-o movilă plantată cu viță-de-vie, tise tunse și un scrînciob. Apoi dintr-o dată apărea orașul. Coborînd în amfiteatru și înecat în ceață, orașul se lărgea nedeslușit dincolo de poduri. Cîmpia se ridica apoi într-o ondulare monotonă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
plecați de acolo, pentru că aveți certitudinea că veți lua Valahia și Moldova. Atâta timp cât eu nu voi interveni, turcii vor fi siliți să accepte situația. S-au mai hârâit între ei, cei doi aspiranți la stăpânirea Europei, ca doi câini printre ostrețe, dar, până la urmă, au consimțit să semneze tratatul. Rusia putea să pună mâna, fără probleme, pe Finlanda și pe țările dunărene. Franța era liberă să supună Spania. Un târg destul de dificil la început, s-a încheiat, totuși. Ispita era prea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost dat peste cap, iar lumea atât de răvășită, Încât Mașa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
întoarse, năvăli iar în casă și ieși numaidecât cu pușca. —Haah! țipă iar cucoana Caliopi, un câne turbat!... Și cânii lătrau, și oamenii se prăbușiră în toate părțile și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia apoi cele două trepte de la ușa din față; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]