23 matches
-
a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui Attila includeau gepizii sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer, Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
și figurative; aceste mozaicuri bine conservate sunt adesea considerate ca exemple de la începutul perioadei artei creștine. Alte episcopii de la Heraclea sunt cunoscute între secolul al IV-lea și secolul al VI-lea d.Hr. Orașul a fost cucerit de către forțele ostrogote, comandate de Teodoric cel Mare în 472 d.Hr și, în ciuda unui cadou mare pentru el de la episcopul orașului, a fost asediat din nou în 479 d.Hr. Acesta a fost restaurat la sfârșitul secolului al V-lea și începutul
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
de la nord de Marea Neagră. Au distrus uniunea de triburi alana de origine iraniană, stabilită între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român. În 375, uniunea de triburi ostrogota, condusă de Ermanaric, a fost atacată și distrusă de hunii conduși de Balamber. Vizigoții conduși de Athanaric i-au oprit pe hunii la Nistru în 376, dar au fost determinați să se retragă în sudul teritoriului dintre Prut și Siret
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
menținut ca practică religioasă, mai ales în sânul populațiilor germanice din imperiu. Arianismul a continuat să existe la unele populații germanice până după sfârșitul secolului al V-lea. Unii istorici consideră că declinul și dispariția regatelor germanice (vandale, vizigote și ostrogote) vest-europene s-ar fi datorat faptului că regii lor germanici, fiind arianiști, erau considerați „păgâni” de restul creștinătății și astfel nu au primit niciun fel de sprijin din partea populației autohtone (preponderent catolic-ortodoxă) .
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
Italiei, fără vreo legătură cu cel din evul mediu. După înfrângerea și uciderea în luptă a regelui ostrogot Totila, generalul bizantin Narses a cucerit Roma și a început să asedieze Cumae. Teia, noul rege al ostrogoților, a adunat resturile armatei ostrogote și a pornit în marș pentru a salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras într-o ambuscadă la "Mons Lactarius" (astpzi, Monti Lattari) în Campania, în apropiere de Vezuviu și Nuceria Alfaterna. Bătălia a durat două zile
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras într-o ambuscadă la "Mons Lactarius" (astpzi, Monti Lattari) în Campania, în apropiere de Vezuviu și Nuceria Alfaterna. Bătălia a durat două zile și Teia a căzut în luptă. Puterea ostrogotă în Italia era eliminată, însă Narses a permis puținilor supraviețuitori să se întoarcă la casele lor, ca supuși ai Imperiului Bizantin. Absența oricărei autorității reale în Italia a condus la o invazie a francilor, însă aceștia au fost la rândul
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Această teorie a întâmpinat obiecții, care merg pe ideea că respectiva căsătorie a avut loc în anii '30 ai acelui secol. Alți savanți tind să accepte identificarea, sesizând importanța legăturii pe care regii longobarzi căutau să o stabilească cu Regalitatea ostrogotă, iar o astfel e căsătorie l-ar fi transformat pe Audoin într-un moștenitor legitim al tronurilor ostrogot și thuringian. O altă explicație asupra originilor Rodelindei este oferită de István Boná, care consideră că ea ar fi putut fi o
Rodelinda a longobarzilor () [Corola-website/Science/325063_a_326392]
-
supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident, armata romană este înfrântă de vizigoții lui Frithigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens își găsește moartea pe câmpul de luptă.
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
pe Cleph. Noul monarh a extins granițele regatului, încheind cucerirea regiunii Toscana și supunând Ravenna asediului. Cleph a încercat să urmărească cu consecvență politica promovatp de predecesorul său Alboin, care țintea către distrugerea instituțiilor legal-administrative instituite cu fermitate în timpul guvernării ostrogote și bizantine, prin eliminarea celei mai mari părți din aristocrația de origine latină, ocuparea de pământuri și achiziționarea de bunuri ale acesteia. Totuși, Cleph a căzut și el victima unui regicid în 574, fiind ucis de către un personaj din propriul
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui Attila includeau gepizii sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer, Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
mici rezerve, întrucât se știe că acestea își începuseră existența înainte de venirea gepizilor, iar unele urme arheologice atestă numai "împrumuturi reciproce în ceramică" și "obiecte de metal". Pe de altă parte, unele surse consideră mormintele princiare de la Apahida ca fiind ostrogote, nu gepide. În cele din urmă, Pannonia gepidă a fost ocupată temporar de longobarzi, care, aliați cu avarii euroasiatici, au distrus regatul gepizilor (566). Avarii au avut apoi supremația în Bazinul Panonic și nord-vestul Daciei, iar longobarzii au migrat mai
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
declanșează o mare răscoala antiromană. În Bătălia de la Adrianopol de la 9 august 378 , prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident conduse de Grațian, armata romană a fost înfrântă de vizigoții lui Frithigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens și-a găsit moartea pe câmpul de lupta. Pentru că Valentian al II-lea (împăratul Vestului), fiul lui Valentian I, ce se declara arian, nu avea nici un rol decisiv în politică internă a imperiului, sub Grațian, politică toleranței religioase
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
parte a imperiului. Din 535 până în 554, Iustinian a dus războaie împotriva ostrogoților în Italia. A cucerit Dalmația, iar Belizarie a pus stăpânire pe Sicilia, și în cele din urmă, orașele Napoli și Roma din peninsula italică. În 540, capitala ostrogotă, Ravenna, îi deschide porțile lui Belizarie ce îl capturează pe regele ostrogot și îl duce în lanțuri la Constantinopol. Curând însă, Totila, ultimul rege al ostrogoților, a condus o puternică rezistență. Belizarie a fost chemat de urgență din Persia pentru
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în imperiu, Mediterana devenind un "lac roman" din nou. Granițele imperiului se întindeau de la Coloanele lui Hercule/Strambtorile din Gades până la Eufrat. Nu a reușit însă să cucerească teritoriile fostului Imperiu Roman de Apus. Nordul Italiei a rămas sub stăpânire ostrogotă. A fost nevoit să cedeze Provence francilor, ce și-au menținut independența față de bizantini. Statul nu avea autoritatea și mijloacele pentru a controla întinsul imperiu. Victoriile strălucite ale lui Iustinian nu au atras decât complicații politice și economice serioase. Iustinian
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
(Matasuentha, Mathesuentha) a fost o prințesă ostrogotă. era fiica lui Eutharic și Amalasuntha, soră a regelui Athalaric și nepoată pe linie maternă a lui Theodoric cel Mare cu Audofleda. "Getica" a lui Iordanes amintește că "Eutharic, care s-a căsătorit cu Amalasuentha și a avut pe Athalaric
Matasuntha () [Corola-website/Science/328554_a_329883]
-
arabă, purtătoare a unei alte religii monoteiste, mai activă în plan militar și politic. Ordinea imperială e înlocuită cu o alta, în care nu mai este loc pentru valorile bizantine, imperiul restrângându-și treptat teritoriul la orașul-stat Constantinopol. Spre deosebire de Italia ostrogotă, Spania vizigotă, Galia francă unde au continuat să funcționeze o parte din instituțiile romane, cărora li s-au suprapus instituțiile germanice ale cuceritorilor , în spațiul nord-dunărean aceiași germanici nu s-au putut fixa în absența fie și a rudimentelor de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
76, 81, 83, 95, 96, 97, 98, 100, 104, 121, 122, 123, 124, 125, 133, 138, 145, 148, 149, 150, 151, 152, 186, 196, 200, 204, 206, 208, 209 Ipsilanti, Alexandru, 179 Ipsilanti, Constantin, 183 Irak, 138 Iran, 138 Italia ostrogotă, 80 Iulian Apostatul, 35 Izzedin Keykavus, 137 J Jarvis, 47, 51 Jebel, 49 Jimenez, Rodrigo de Rada, 39 Justinian, 13, 19, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 69, 109, 121, 123, 132, 133, 136, 142 Justiniana Prima, 13, 15, 19
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină, încercînd să ajute, pe cît posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția acordată populației italice de către puterea ostrogotă dominantă a avut efecte benefice și în cultură, atît în cea profană, cît și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de noul regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sublinia adesea importanța numelor naționale: "...în locul Criseidelor, Briseidelor, Casandrelor, Polixenelor, Electrelor, Ifigeniilor, aflară personaje și nume naționale tot atât de nobile și sonore demne de a fi cântate" și puțin mai jos: Poeților nordului Europei nu li se părură nici barbare nici ostrogote numele eroilor naționali: Fingal, Swaran, Cuculin, Cairbar, Ossian, Oscar, Malvina, Moina, Gelosa, Agandeca... Hamlet, Macbeth, Richard, Conrad, Alfred etc.; nu se părură la gustul lor nepervertit nici mai puțin sonore, nici mai puțin nobile decât Teseii, Heraclizii și Atrizii Greciei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
stabilit în diverse zone ale Italiei. În plus, în perioada medievală, au existat foarte multe orașe-stat, cu granițe închise, ceea ce nu a permis circulația oamenilor și a favorizat diferențierile locale. Dintre influențele germanice de adstrat, mai importante au fost cea ostrogotă, cea lombardă și cea francă. Italiana are trei grupe mari de dialecte: nordice (din care un subgrup îl reprezintă dialectele galo-italice, apropiate sub unele aspecte de limbile provensală și franceză), centrale (din care face parte și dialectul toscan) și meridionale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a domniei sale, Teodoric nu a manifestat un arianism foarte militant. Tolerant în privința catolicilor 9, îi lasă să-și practice cultul în biserici, sub oblăduirea episcopilor lor. Dar neînțelegerea religioasă dintre majoritatea italienilor rămași credincioși ortodoxiei și Papei și o minoritate ostrogotă ariană, în cele din urmă, i-a subminat regimul. Într-adevăr, în 523, Împăratul de Răsărit, Iustin, și Papa încep lupta împotriva ereziei ariene. Teodoric ripostează deîndată și nu întîrzie să cadă pradă unui adevărat delir al persecuției. Denunțînd intrigile
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vor lupta, Magister, sunt sigur de asta. Impresionat de fervoarea sa, Etius îl măsură, reflectând. — O fi cum spui, Metronius, dar ce mă fac cu ei? Nu pot în nici un caz să-i trimit împotriva cavaleriei hune ori a celei ostrogote. Izbit de acea obiecție, dar în nici un caz resemnat, ofițerul plecă privirea pentru un moment, căutând parcă cel mai potrivite cuvinte pentru a exprima tot ce purta în sufletul său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]