142 matches
-
ro/publius-ovidius-naso-marele-poet-roman-exilat-la-constanta-orice-scriu-imi-iese-vers/ - Publius Ovidius Nașo - Demetrio Marin - http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/publius-ovidius-naso/ - https://www.librariaonline.ro/autori/ovidius naso publius - Publius Ovidius Nașo - Metamorfoze, Editura Ștințifică, (București, 1959), trad. David Popescu Metamorfozele- „În Metamorfoze, Ovidiu se exprimă elegant, chiar rafinat. Descripțiile ovidiene seremarcă prin vivacitatea lor, prin umorul, care le îmbiba. Ovidiu mânuiește o imagistică bogată în reverberații, bazată pe asocieri ingenioase de cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase efecte vizuale și auditive, pe o scriitura intens colorată,chiar
2017- ANUL OVIDIU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1475319693.html [Corola-blog/BlogPost/353369_a_354698]
-
la cercul profesorilor de limba latină care s-a ținut la noi la Liceu, am recitat o poezie scrisă de mine, o odă închinată lui Publius Ovidius Naso, poetul exilat la Pontul Euxin. Eram de-a dreptul îndrăgostită de opera ovidiană. Scandam transpusă, nostalgicele versuri care zugrăveau durerea despărțirii de frumoasa lui Romă, surghiunit pentru „carmen et eror”, poezia și o altă greșeală; „Cum subit illius tristissima noctis imago/ quae mihi supremum tempus in Urbe fuit ... ”, își deplângea soarta, amintindu-și
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 by http://confluente.ro/Gentiana_groza_taina_scrisului_8_gentiana_groza_1343212593.html [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
Premiu pentru Poezie la „Festivalul Internațional de Poezie”, din Uzdin, Serbia, 2000 • Diploma de „Om al anului 1999”, oferită de „American Biographical Institute”, din SUA • Diploma pentru întreaga sa excepțională creație literară, oferită de Asociația Internațională „Publius Ovidius Naso - Sodalitasd Ovidiana”, pentru promovarea umanismului, semnată de Acad. Prof. Grigore Tănăsescu Al. Florin Țene a primit 53 de Premii și Diplome naționale și internaționale pentru activitatea sa literară și de promotor cultural. Opera: • 1-Ochi deschis, versuri, editura Litera,1974, București • 2-Fuga Statuilor
CURRICULUM VITAE-AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Curriculum_vitae_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/352645_a_353974]
-
Premiu pentru Poezie la „Festivalul Internațional de Poezie”, din Uzdin, Șerbia, 2000 • Diplomă de „Om al anului 1999”, oferită de „American Biographical Institute”, din SUA • Diplomă pentru întreaga sa excepțională creație literară, oferită de Asociația Internațională „Publius Ovidius Nașo - Sodalitasd Ovidiana”, pentru promovarea umanismului, semnată de Acad. Prof. Grigore Tănăsescu • Premiul OPERA OMNIA acordat de Fundația Petre Ionescu-Muscel și revista Pietrele Doamnei, prin domnul academician Gh.Păun. Al. Florin Țene a primit 56 de Premii și Diplome naționale și internaționale pentru
AL FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Al_Florin_%C5%A2ene.html [Corola-blog/BlogPost/340302_a_341631]
-
Premiu pentru Poezie la „Festivalul Internațional de Poezie”, din Uzdin, Serbia, 2000 Diploma de „Om al anului 1999”, oferită de „American Biographical Institute”, din SUA Diploma pentru întreaga sa excepțională creație literară, oferită de Asociația Internațională „Publius Ovidius Naso - Sodalitasd Ovidiana”, pentru promovarea umanismului, semnată de Acad. Prof. Grigore Tănăsescu Premiul OPERA OMNIA acordat de Fundația Petre Ionescu-Muscel și revista Pietrele Doamnei, prin domnul academician Gh. Păun. Excellence Prize pentru Poezie din partea Japoniei - 2014, Art &Life. Special Prize, pentru proză, din partea
AL.FLORIN ȚENE-O VIAȚĂ DE OM, O VIAȚĂ DE SCRIITOR ÎN SLUJBA CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1478791045.html [Corola-blog/BlogPost/343126_a_344455]
-
Premiu pentru Poezie la „Festivalul Internațional de Poezie”, din Uzdin, Serbia, 2000 • Diploma de „Om al anului 1999”, oferită de „American Biographical Institute”, din SUA • Diploma pentru întreaga sa excepțională creație literară, oferită de Asociația Internațională „Publius Ovidius Naso - Sodalitasd Ovidiana”, pentru promovarea umanismului, semnată de Acad. Prof. Grigore Tănăsescu • Premiul OPERA OMNIA acordat de Fundația Petre Ionescu-Muscel și revista Pietrele Doamnei, prin domnul academician Gh.Păun. • Excellence Prize pentru Poezie din partea Japoniei-2014, Art &Life. • Special Prize, pentru proză, din partea Japoniei
O VIAŢĂ DE OM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1420789340.html [Corola-blog/BlogPost/350115_a_351444]
-
la naștere - “Apele plâng clar izvorând din fântâne” (Eminescu). Pătrunderea în “uitarea românească” și rostirea filosofica, la Constantin Noica, este prospectiva, “intru” căutarea unui Eminescu al filosofiei românești. Istoricii și criticii acoperă orizontul retrospectiv. * Apollo, Hyperion, Orfeu vin prin opera ovidiana să-l inspire pe Eminescu, viziunea lui, înainte de a se regăsi în sine, trecând prin arcanele preovidiene ale antichității originare. O lectură-corespondență, ori una-univers al râului, -templu etc. se vor resimți de obsesia versului, vor atinge rădăcinile de tropar al
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/Eveniment--Comemorari/george_anca_1497600283.html [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
Premiu pentru Poezie la „Festivalul Internațional de Poezie”, din Uzdin, Serbia, 2000 • Diploma de „Om al anului 1999”, oferită de „American Biographical Institute”, din SUA • Diploma pentru întreaga sa excepțională creație literară, oferită de Asociația Internațională „Publius Ovidius Naso - Sodalitasd Ovidiana”, pentru promovarea umanismului, semnată de Acad. Prof. Grigore Tănăsescu • Premiul OPERA OMNIA acordat de Fundația Petre Ionescu-Muscel și revista Pietrele Doamnei, prin domnul academician Gh.Păun. • Excellence Prize pentru Poezie din partea Japoniei-2014, Art &Life. • Special Prize, pentru proză, din partea Japoniei
O VIAȚĂ DE SCRIITOR DĂRUITĂ LITERATURII ROMÂNE. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1449259495.html [Corola-blog/BlogPost/343037_a_344366]
-
tot în Acta Philologica, " Le colinde della pietra", Tom I, propune ipoteza unor "urme ale cultului lui Mitra petrogenitus și a lui Sol Invictus în colindele" noastre. In fine, "Ovidio in Romania", apărut tot acolo, pag.269- analizând destinul operei ovidiene amintește de un "Ovidiu legislator la curtea regilor Neapolelui", sau de jefuirea Paradisului, de unde-s furate Soarele, Luna, stelele, legende puse în relație cu "Colindul lui Ovidiu", din Dobrogea exilului. Arturo Graf, "Roma nella memoria e nella immaginazione del Medio
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franța, unde a fost animatorul mișcării literare din exilul românesc și a funcționat ca profesor universitar de latină, primind recunoașterea unor latiniști de valoare internațională (a coordonat vol. "Ovidiana" - Paris, 1958 - editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea poetului latin Ovidiu).
Niculae I. Herescu () [Corola-website/Science/297904_a_299233]
-
de cercetarea modului de răspândire a valorilor universale la românii din Ardeal, elaborând volumele "Timotei Cipariu și Italia" (1943), "Slavici și Confuciu" (1948), "Turgheniev la românii din Ardeal" (1948), "Schiller la românii din Transilvania" (1955), "Coșbuc și Longfellow" (1957), "Ecouri ovidiene în literatura română din Transilvania" (1958). A analizat în volumul "Literatura Transilvaniei" (1944) schimburile de idei între Transilvania și celelalte provincii românești și pătrunderea valorilor moderne în literatura română din Ardeal. Profesorul clujean Mircea Curticeanu i-a cercetat cu minuțiozitate
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
poetului, București, 1939; Caete clasice, București, 1941; Catullo, Roma, 1943; Punti di vista sulla lingua di Tito-Livio, Roma, 1943; Bibliographie de la littérature latine, Paris, 1943; Bibliografia clasică în România (1928-1939) (în colaborare cu Maria Marinescu-Himu și C. E. Stoenescu), București, 1943; Ovidiana. Recherches sur Ovide (în colaborare cu Dinu Adameșteanu, V. Cristea și Eugen Lozovan), Paris, 1958; La Poésie latine. Étude des structures phonétiques, Paris, 1960; L’Agonie sans mort, Paris, 1960; ed. (Agonie fără moarte), I-II, tr. Cornelia Ștefănescu, postfață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
pierderii iubitei pare comparabilă cu supliciul celor damnați.”670 Man in Black (cavalerul în negru) trimite și la poezia lui Dante, care se simte cu totul neconsolat în absența Beatricei. Naratorul se trezește din reveria sa, cu povestea nefericiților eroi ovidieni în mână, cea care anticipase narațiunea de mai târziu, conferindu-i poemului o structură simetrică, și face un crez din a transpune în versuri, cât mai iscusit, trista poveste a cavalerului îndurerat și a preafrumoasei sale Dalba. Geoffrey Chaucer a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
umbrit/ doi amorezi odată, ei vecinic s-au iubit"167. Englezul John Dryden (Baucis and Filemon, 1699) este și mai fidel decât La Fontaine în selecția fabulelor vechi și moderne (chiar dacă el scrie 200 de versuri, adică dublu față de modelul ovidian). Câteva invenții interesante sunt totuși introduse de el, cum ar fi faptul că pe lângă că paharele se umplu singure, ele mai și sar pe masă: "Fill'd without, and of their own accord Ran wihout fee, and danc'd about
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ospitalitatea sa păstrează demnitatea umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine un conflict tragic pentru acest cuplu realist, apărând cu toate acestea o imagine ideală a omenirii. Ficțiunea poetică ovidiană, impregnată de melancolie bucolică se degradează în realismul poeziei adevărului omenesc. Dorința de Itaca Itaca ultima oprire, visată de-a lungul timpului este locul în care timpul devine ospitalier. Fiindcă dacă Itaca este ținta, capătul călătoriei, locul care alimentează dorul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sq. 159 La Flaubert, Sfântul Iulian est singur și trăiește într-o sărăcie absolută (el nu are decât un culcuș de frunze uscate și trei vase de lut) și s-ar putea foarte bine să fie o aluzie la urciorul ovidian, fiindcă sfântul Iulian descoperă, când caută urciorul, "o aromă care îi dilată inima și nările". Era niște vin: ce descoperire!" Desigur, pusnicul ar fi putut să uite de urcior, dăruit poate de vreun călător ca mulțumire pentru trecerea cu barca
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din imediata apropiere, fiecare adunîndu-se după neam și fire: ... stejarul cel cu frunză semeață și teiul cel moale și fagul Și feciorelnicul laur, plăpînzii aluni, apoi frasini Buni pentru suliți, venit-au de față. În alt pasaj din același text ovidian aflăm că, la cîntarea lui Orfeu, păsările și fiarele pădurii s-au alăturat arborilor constituind o unitate însuflețită: Astfel de arbori a strîns cîntărețul în jur și-n mijlocul Cetei de fiare și multelor păsări ședea. Încercîndu-și Coardele lirei de-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sînt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sînt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi și de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sunt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sunt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi încă de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lume desprinsa de curgerea timpului. Reintegrarea, ritmata deopotrivă de dinamică rătăcirii (redata prin motivul vântului, dar și de cel al valurilor sau de chemarea drumului) capătă uneori formă metamorfozării în element vegetal. Întoarcerea în sânul matricei prin fitomorfoza de sorginte ovidiana, delimitează cadrul relației dintre vizibil și invizibil constituind, uneori, un semn al religiozității ce concentrează efortul spiritual al ființei. Giuseppe Zagarrio consideră că structura spirituală a poetului poate fi privită că pe o formă de panreligiozitate laico-mistică, compusă din diferite
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
văzut lumina tiparului traducerea celor 1500 de versuri din Odiseea, iar în anul următor, 1946, tragedia Edip rege de Sofocle. Din 1955, după o nouă ediție a poeziilor lui Catullus, intitulată simplu Canturile lui Catullus, Quasimodo s-a dedicat Metamorfozelor ovidiene (1959). Spre finalul vieții s-a întors la versurile grecilor pentru a tâlmaci fragmente din Iliada (1966) și epigrame din Antologia palatina. Criteriile de selecție care au stat la baza alcătuirii corpusului de opere destinate traducerii au fost, pentru ambii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
transformare, ce parcă se anima dinăuntru. Prin mit și prin metamorfoza insula își pierde conotația geografică și împietrește imaginea omului singur, fără de timp și spațiu.441 Fragmentele selectate trădează predilecția pentru descriere și pentru tema pasiunii amoroase ce impregnează poveștile ovidiene. Din comentariile și notele scrise în Zibaldone și în Discursul unui italian despre poezia romantică deducem că descrierile lui Ovidiu nu ii fuseseră străine nici lui Leopardi. Comparându-le pe acestea cu Vergiliu și Dante, poetul romantic apreciază exactitatea și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dedicat ulterior numeroase fragmente din Zibaldone.493 Acestei ascendente i se datorează unul dintre cele mai cunoscute canturi ale romanticului: Ultimul cânt al lui Safo, inspirat conform unei declarații a acestuia, nu numai din odele ei, ci și din Heroidele ovidiene, Cartea XV, Safo către Faun (Safo Phaoni).494 Ultimul cânt al lui Safo, precizează Gilberto Lonardi, este o variațiune leopardiană pe un material străvechi. Sebastiano Timpanaro și Luigi Blasucci s-au întrebat în ce constă influență exercitată de versurile safice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o Mesiadă, unde tânguirile Mariei evocă bocetul ritual, larg receptată în cuprinsul tuturor provinciilor românești. Încurajat de rezultat, își diversifică registrul și tematica, dând la iveală, în 1807, două legende inspirate din Metamorfozele ovidiene: Perirea a doi iubiți, adecă: jalnica întâmplare a lui Piram și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis. Intenția de a-și atrage cititorul cu extraordinarul celor relatate transpare deslușit aici, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
de istorie ale Universității din Cluj, unde în 1959 și 1960 activează ca decan și între 1962 și 1968 ca prorector. Debutează în 1923 la „Anuarul Liceului «Mihai Viteazul»” din Alba Iulia. Colaborează la „Ausonia”, „Maia” (Florența), „Revista clasică”, „Studi ovidiani” (Roma), „Studii literare”, „Transilvania”, „Țara nouă”, semnând și cu pseudonimele N. Beniceanul și N. N. Romanul. A fost membru în Société des Études Latines din Paris. Alcătuiește manuale, crestomații și culegeri de texte din scrierile Antichității, traduce din poeți și istorici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]