3 matches
-
pentru oul fiert, după decojire), cele de miros 132. Pentru loturile mari se cereau informații asupra aspectului vizual 133, inclusiv în transparența cochiliei. Apoi totul era consemnat scrupulos și trimis în filiera de valorificare. În acest domeniu, calitatea de Agent Ovigen nu depindea de repartiția sexuală, ca în cazul vulgarelor galinacee. Diferența era gomată de "identitatea de gen", noțiune care începea să fie la modă. Americanul Robert Stoller introdusese subtila discriminare într-o carte apărută încă din 1968 și tradusă în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
autodepășire, ca în cazul înotătorului solitar dar cu asistența unui coach-evaluator). Se practicau diverse metode consacrate de depășire a frontierelor biologice (permițând trecerea cocoșilor la producția de ouă). Expunerea la întuneric până în momentul când candidatul (și chiar candidatele) deveneau spontan ovigeni(e) și produceau Ouăle Luminii Culturale. Metoda era cunoscută din antichitate și este expusă de Aristofan în Păsările: La început era doar vidul și noaptea, Erebul negru și Tartarul larg, nici vorbă de pământ, de aer și de cer. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se poate traduce vizual prin banda mult celebră pe care am stors-o de sucul psihanalitic în Registrul Extra. Expunerea la întuneric avea chiar o tradiție recentă. Procedeul fusese aplicat în România imediat după venirea tancurilor sovietice dar multe potențiale ovigene au pierit pentru că nu voiau să pondeze în acele condiții. După "schimbarea de regim" (trecerea la comunismul național, "deschiderea" spre Occident) nu mai putea fi aplicat pe scară largă: apăruse riscul de pierdere a galinaceelor prin fuga din perimetrul cotețului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]