409 matches
-
ale cenzurii, ca editor, Constantin Mohanu se bucură acum, la apariția volumului Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica, să-și vadă împlinită mult așteptata ediție "integrală". Fără texte care nu au mai fost acceptate în edițiile de după 1947, ca Ovreii sau "sistematic omise"în edițiile apărute între 1950-1989, ca Bârzof, reeditat, ca o excepție, în Opere I, din 1962 sau "permanent eludate", ca Liberalii de altădată, Libertatea, Egalitatea. Fără obsedantele "croșete"sau de-a dreptul derutantele rânduri de puncte-puncte, cititorul
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
ispășitori pentru dezastrul înfrângerii vine foarte repede și e dată pe față, fără menajamente: "Azi voi, ardelenii, nu sunteți tocmai... dezirabili. De ce să ne astupăm urechile? Trei sferturi din cei ce fac opinia publică aici sunt convinși că voi și ovreii sunteți pricina înfrângerii. Un general strigă în gura mare că în Ardeal n-a găsit decât trădători... De ce nu v-a admis în armată? De ce? Nu ți-ai pus întrebarea? Cu multe stăruințe au fost primiți doi-trei. Atât. încolo, la
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
Virgil Duda: , Într-adevăr, dacă încerci să-ți imaginezi, cu partea bolnavă, și aberantă a minții (care nu lipsește, din păcate, aproape niciunuia dintre noi), ce anume l-o fi apucat pe acel soldat german să tragă într-un trecător ovrei, un om matur și oarecare, rămîi destul de descumpănit. L-o fi enervat faptul că jidanul făcuse rost de o pîine și, în loc să o ascundă în sacoșa de pînză, îndrăznea să o țină cu demnitate sau cu inconștiență la vedere? Era
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
puține, debile, nu ca la noi. Ca popor ne-or lipsi multe, nu și belșugul de ocări, unde sacrul s-a îngemănat cu profanul, contopind anatomia și religia, ridicând tensiunea beligeranților până când suduitura se transformă-n bocet. În culmea disperării, ovreiul îți urează "să crăpi", românul nostru te ia de la naștere și botez, ca să te cădelnițeze apoi prin biserici cu grijanii, până la groapă, fără să-ți uite morții mă-tii, după ce te-a invitat la incest. Înjurătura îi însoțește pasul deopotrivă
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
ridice. Și-așa a fost, numai că acum Gherasim îi cerea să-l vindece pe Spilka cu o dulce impotență, de care rusul n-avea nevoie, presimțind că la așternut nu l-ar ajuta nicio frânghie. Ce să-i zică ovreiul? Decât că boala lui Spilka o să-i treacă oricum. Trebuie numai răbdare, că bunul Dumnezeu știe ce face. Poate, pentru început, puțină bromură nu strică. Când a auzit Spilka ce-a hotărât doctorul, s-a dus la crâșma lui Gică
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
viață, printre boieri și golani, / Să-i storc de sub coajă mireasma amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august“ (Palinodie), încărcate de vetust balast melancolic („Inima s-a zvântat de atunci“), zările se deschid altor zodii
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
și mai și cântându-i manele: Ghiujul ăsta bătrân s-ar tot deda la rele! Cafeneaua de noapte De la o vreme-n-coace poetul m.c. pătrat adormea spuindu-i doamnei Lubeniță poezii. Seara-n pat. Fă ce vrei da' eu mă fac ovrei, dragă, și pace; spunea poetul m.c. pătrat de la o vreme-n-coace. Grăind cu glas feeric; la lumina stinsă, învelit în scutece mari de întuneric. Atunci, nu mai bem?! se agita doamna Lubeniță având nume de botez Ludmila. Ba da. Însă
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
face? ,șade la dânsul în birou dezghioacă hălci de poem șase pe zi" sigur El s-a jucat cu șerpii el cu securile el până a sclipit ca ele și a izbit cu țeasta în mesteacănul din Carelia să iasă ovreiul cel viu și să mestece coiful El și-n vremea asta eu trăgeam din răsputeri de țâțele mamei mă răsteam la Ofelia și la chipul nebun al melancoliei dam din piciorușele mele tălâmbe (între noi fie vorba semănau perfect - piciorușele
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
prin crearea statului Israel. A revenit adesea la ideea matcă de sionism. În februarie 1919 scriind despre Luigi Luzzati, fost prim-ministru al Italiei, care s-a pronunțat ferm pentru acordarea drepturilor civile evreilor din România, preciza că "de atunci, ovreiul fără barbă, fără perciuni, fără ghetto și maltratat cu o splendida insistența - a rămas ovrei și încă sionist. Adică o religie fără ritual, fără carne Kuser, fără spălare pe mîini, fără cabala și fără rabin obligatoriu. Evreii au devenit sioniști
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
scriind despre Luigi Luzzati, fost prim-ministru al Italiei, care s-a pronunțat ferm pentru acordarea drepturilor civile evreilor din România, preciza că "de atunci, ovreiul fără barbă, fără perciuni, fără ghetto și maltratat cu o splendida insistența - a rămas ovrei și încă sionist. Adică o religie fără ritual, fără carne Kuser, fără spălare pe mîini, fără cabala și fără rabin obligatoriu. Evreii au devenit sioniști în Italia ferice că și în România". Polemiza, tot în 1919, cu ziarul liberal Viitorul
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
vagabonzi și eliberați, la protestul lui, de un înalt funcționar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răspunse domnitorului în trecere pe acolo: "Cilibi Moise nu se roagă numai pentru rude, o știi tu bine... Dar ei sunt ovrei și cînd lovești un ovrei plîng toți...". Constatînd hazul și larma tot iscată de vorbele sale de duh îi veni patima autorlîcului. Era analfabet (Moses Schwarzfeld, care i-a alcătuit o primă ediție în "Biblioteca pentru toți", credea că omul
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
lui, de un înalt funcționar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răspunse domnitorului în trecere pe acolo: "Cilibi Moise nu se roagă numai pentru rude, o știi tu bine... Dar ei sunt ovrei și cînd lovești un ovrei plîng toți...". Constatînd hazul și larma tot iscată de vorbele sale de duh îi veni patima autorlîcului. Era analfabet (Moses Schwarzfeld, care i-a alcătuit o primă ediție în "Biblioteca pentru toți", credea că omul lui știa să citească în
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
pereche de case ce voiește să-și facă, acum caută un arhitect mai bun să-i facă un plan pentru parale". Și: "Lumea cumpără mănuși de la prăvălii cu patru sfanți perechea, la trei zile le rupe, mai bine la Moise Ovreiul cu un sfanț rupte gata". Și încă: "Cilibi Moise este așa de rău bolnav la pungă încît nu se găsește nici un medic să-l poată vindeca". Sau la secțiunea "povețele lui Cilibi Moise" (alte cugetări din experiența sa bogată) își
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
lucru, este Camil Petrescu, marele scriitor, de noi toți adorat, personajul celor mai savuroase secvențe antisemite: "Ieșind de la Capșa - sîntem abia în 1936 - mi-a explicat din nou atitudinea lui față de ultimele bătăi contra evreilor. - E regretabil, dragă, dar tot ovreii poartă răspunderea. - De ce, Camil? - Pentru că sînt prea mulți. - Dar ungurii nu sînt și mai mulți? - Poate, dar cel puțin sînt masați la un loc, în aceeași regiune. În continuare mi-a spus: Dragă, ovreii provoacă, au o atitudine echivocă, se
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
evreilor. - E regretabil, dragă, dar tot ovreii poartă răspunderea. - De ce, Camil? - Pentru că sînt prea mulți. - Dar ungurii nu sînt și mai mulți? - Poate, dar cel puțin sînt masați la un loc, în aceeași regiune. În continuare mi-a spus: Dragă, ovreii provoacă, au o atitudine echivocă, se amestecă în lucruri care nu-i privesc. Sînt prea naționaliști. - Ar trebui să te decizi Camil. Sînt naționaliști sau sînt comuniști? - Ei, știi că-mi placi! Sîntem între noi, dragă, și mă mir că
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
că, deși am avut multe, grele și foarte urîte păcate, la Judecată mă voi apăra cu strășnicie în fața Dreptului Judecător... Nu mă voi lăsa cu una cu două... Mă voi bate pentru mîntuirea mea! Îi voi vorbi Domnului ca de la ovrei la ovrei ...". Așadar o judecată mutuală. Nu putem a nu ne-o aminti pe Simone Weil, acea "sfîntă a exclușilor și marginalizaților", după cum a denumit-o André Gide. Evreică, franțuzoaică și creștină, ființă contradictorie, oscilînd violent între contraste, modestă și
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
am avut multe, grele și foarte urîte păcate, la Judecată mă voi apăra cu strășnicie în fața Dreptului Judecător... Nu mă voi lăsa cu una cu două... Mă voi bate pentru mîntuirea mea! Îi voi vorbi Domnului ca de la ovrei la ovrei ...". Așadar o judecată mutuală. Nu putem a nu ne-o aminti pe Simone Weil, acea "sfîntă a exclușilor și marginalizaților", după cum a denumit-o André Gide. Evreică, franțuzoaică și creștină, ființă contradictorie, oscilînd violent între contraste, modestă și orgolioasă, smerită
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
de fixat (n.m.) - „Un incident mai puțin grav și care s-a soldat în favoarea noastră a avut loc la simpozionul despre Charlie Chaplin. Printre vorbitori era și Mihail Sebastian. Cînd i-a veni rîndul, cineva de la galerie a strigat «Un ovrei despre alt ovrei»... Mihai Sebastian.... a rupt foile.. Aveam de gînd să vorbesc despre un anumit aspect al artei lui Charlot, a spus... dar am să vorbesc ca evreu despre evreul Charlot... Sala a izbucnit în aplauze... A prezentat un
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
Un incident mai puțin grav și care s-a soldat în favoarea noastră a avut loc la simpozionul despre Charlie Chaplin. Printre vorbitori era și Mihail Sebastian. Cînd i-a veni rîndul, cineva de la galerie a strigat «Un ovrei despre alt ovrei»... Mihai Sebastian.... a rupt foile.. Aveam de gînd să vorbesc despre un anumit aspect al artei lui Charlot, a spus... dar am să vorbesc ca evreu despre evreul Charlot... Sala a izbucnit în aplauze... A prezentat un Charlot pe care
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
Dorința mea ar fi ca versiunea I să apară tradusă în franțuzește, iar versiunea a II-a în românește. Cartea nu o văd ca pe o lucrare «modernistă» ori de senzație, ci numai ca o profesiune de credință a unui ovrei care - în anumite biete împrejurări - a iubit pe Domnul Hristos și neamul românesc...” De bunăvoie, în capcana scrisului\ În LUCEAFARUL DE DIMINEAȚA nr. 8 ne-a reținut atenția confesiunea necosmetizată, plină de o franchețe ce stârnește simpatia, a lui Radu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
Mai glorioase nu văd religii în lume... Sunt o rasă superioară, sunt părinții religiei noastre. Pentru ei cultura înseamnă religie. Restul este artă și știință. Cultura înseamnă la ei spirit și numai ei au lăsat cultură pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaică și civilizația e multiformă. Iudeo germanolatino-slavă. De ce au existat întotdeauna resentimente față de ovrei? — Stilul lor de viață. Când, în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, aceștia îi înțelegeau la nivelul sticlei. Nu știau ce sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cultura înseamnă religie. Restul este artă și știință. Cultura înseamnă la ei spirit și numai ei au lăsat cultură pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaică și civilizația e multiformă. Iudeo germanolatino-slavă. De ce au existat întotdeauna resentimente față de ovrei? — Stilul lor de viață. Când, în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, aceștia îi înțelegeau la nivelul sticlei. Nu știau ce sunt. Nu semănau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur și simplu nu i înțelegeau. EVUL
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
fiind convins că va fi arestat. După cum se știe, i se vor da trei zile de gândire, argumentul forte fiind, evident, bătrânețea tatălui său, care nu poate fi lăsat să moară ca - firește - un câine. Reîntors acasă, este beștelit de către "ovreiul de peste 82 de ani": "Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresia că șovăi, că poate să încapă și posibilitatea să-ți trădezi prietenii. În afaceri, când spui lăsați-mă să mă gândesc înseamnă că ai și acceptat
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
integrări nu este în nici un caz ceea ce se numește "ură de sine". Care este imaginea-hologramă care rămâne la capătul acestui destin remarcabil? Să-i dăm din nou cuvântul lui N. Steinhardt: "Dar la urma urmei, ce și cine este? Un ovrei bătrân din București, un foarte mic pensionar, câteva amintiri, câțiva prieteni, câteva decorații ascunse într-o cutiuță, un singur fiu"19. Oscar Steinhardt se stinge din viață în martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Vasile Iancu Eruditul eseist Nicolae Steinhardt, care avea să devină părintele Nicolae Delarohia, istorisește cu farmec indicibil - dramatismul situației parcă e în plan secund - cum s-a creștinat "ovreiul" în închisoarea politică de la Jilava, cine l-a botezat întru credința ortodoxă. Aplecarea căr-tu-rarului de religie mozaică spre creștinismul ortodox, înțelegem din paginile mărturisitoare ale Jurnalului fericirii, mai apropiat spiritului său decât alte confesiuni creștine, a fost un proces complex
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]