38 matches
-
Și nici să le iei mijloacele de trai, fiindcă ăsta nu e un stat sănătos. Cînd aici în oraș Lea e singura doctoriță pricepută la nașteri și boli femeiești nu-i spui că nu mai are voie să trateze decît ovreice de-ale ei. Și nici nu te duci peste Haikis angrosistul de grîne să-i iei afacerea, cum făcuseră băieții de prăvălie trimiși de Stelian, cînd tu n-ai fost în stare nici să-ți păstrezi nenorocita aia de cîrciumă
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
să afle lăsându-se în genunchi ca să mă orbească cu lanterna, de ce faci chestii din astea? Vai, proasto, de ce și-a făcut Ronald Nimkin felul și de ce a dat dracului pianul? FIINDCĂ NU MAI SUPORTĂM! FIINDCĂ, ALE DRACULUI DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit ce-a scris Freud despre Leonardo, doctore, și, iartă-mi trufia, dar exact astea-s fantazările mele: îmi tot apare pasărea asta uriașă, înăbușitoare, dând frenetic din aripi, și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică Cam grecoaică, cam ovreică. Pezevenghe cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-ale ei să soarbă. Veneau din țara turcească Să mi-i împiciorogească. Ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fapt, asemenea lui Suren Bose, un stăpân al timpului și al spațiului. Prin intrarea la țigănci, Gavrilescu va face un salt înapoi, în arhaic. În bordeiul cu covoare, divane scumpe, paravane, îi ies în cale trei fete: o țigancă, o ovreică și o grecoaică; fetele amintesc de cele trei ursitoare, care pentru Gavrilescu anunță un început, o nouă viață. Profesorul este pus să ghicească fetele, lucru pe care-l consideră destul de ușor, luând drept suport înfățișarea lor: „Cea care făcuse o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Ș-acela na fost lucru curat.” Ascultând, un om mânca liniștit, îndesând în gură bucăți de pâine. Când termină de dumicat se șterse din două părți cu dosul palmei, ca pasărea, bău apă și zise gârâind : - La Lespezi era o ovreică care avea din cei mititei. Grigore Crețu, gospodar de la noi din Probota, s-a dus la ea să-i facă de leac pentru o soră pe care o avea dânsul bolnavă. Iar când s-a întors omul cu leacul, soră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ea să-i facă de leac pentru o soră pe care o avea dânsul bolnavă. Iar când s-a întors omul cu leacul, soră-sa murise. Văzând că n-a avut folos, ce gândește Grigore, să nu-i mai plătească ovreicii ! Noaptea, când s-a culcat, a auzit în tindă cum se răstoarnă căldările pe scaun. A ieșit afară, n-a văzut pe nimeni, decât balta și gălețile pe jos. Și de-atunci în fiece noapte îi răsturnau căldările cu apă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe nimeni, decât balta și gălețile pe jos. Și de-atunci în fiece noapte îi răsturnau căldările cu apă, de intrase omul în boale. Duminică, fiind zi de târg, s-a dus Grigore Crețu la Lespezi ș-a plătit cinstit ovreicii datoria. Și cum a făcut așa n-a mai avut supărare. Omul care povestea era somnoros, dar, povestind, își alungase amorțeala. Pe sub pielea lipită de oase îi ieșeau vinele groase iar sub pleoape i se rotunjeau globii, ca la sfinții
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pantalonii ireproșabili l-au dus la cimitir și din Câmpiile Elizee trebuie să se fi privit încîntat. Ce rost are moartea să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica purta vreo 50 de ani, dar era încă frumoasă, elegantă, zdravănă. Bărbatul său, avocatul Segal, avea ochii subțiați și buzele lungite de satisfacția de a avea o astfel de nevastă. Băiatul lor, subțirel și cochet, tocmai venise de la Paris, unde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de divan, tăcută și mirată. Prietina ei spunea ceva tainic, cu mult foc, băiatului; iar el o asculta când c-un zâmbet, când c-o încruntare din sprâncene; și din vreme în vreme își oprea ochii ca de păcură asupra ovreicei. Haia își pleca genele, privea în pământ; apoi iar cerca să vadă obrazul celui din fața ei, și ridică pleoapele cu sfială. Tudorița se ridică și-și petrecu prietinul pe dindos, până în hudiță; apoi îndată se întoarse râzând, vorbind: — Ce stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iubirea lui; și Haia asculta cu ochii pe jumătate închiși, strecurând printre gene o lumină de dorinți deșteptate, ori de păreri de rău. Iarăși creștea amurgul, și ele de mult tăceau, așteptând parcă ceva. Fiecare se gândea, cu privirile ațintite. Ovreica se ridică în picioare și ieși încet. Dar nu intră acasă. Începu să se plimbe lin pe ulița îngustă, apoi pe hudița umedă, prin umbra zaplazurilor și a zidurilor. Din când în când trecea pe lângă ea, prin umbră, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din partea locului, la casele aprozilor, câteva cumetre se strângeau în fiecare sară și stăteau la pândă. Așteptau până ce se întuneca de-a binelea, și vorbeau despre una, despre alta, apoi își aduceau aminte „de fata ceea a lui Rusu“. Iar ovreicile din preajmă își târâiau papucii pe talpă prin pulberea drumului până la ele, se alăturau de zaplazuri, și începeau toate odată să spuie. Mai ales Reiza, care ținea dughenița, și era în orice clipă a zilei în prag, știa o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbește“. Când ieșea cu lucrul în cerdac, după ce se așeza pe scăunașul ei, vedea că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau, parcă o spionau până în toate cutele îmbrăcămintei. Și toate vecinele încete, când ieșeau ca să-și culeagă de prin pulbere ori din marginea băltoagelor, odraslele târâtoare, aveau și-nspre dânsa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de treabă... Se repezi la ușă și o deschise. Ieși în prag cu ochii încruntați. Izbucni iar: Da’ ce-i aici? iarmaroc?... Femeile se trăgeau înapoi; Haia Sanis intră în maghernița roșie a Reizei; și de acolo și ea, și ovreica lungă și osoasă, pândeau scoțând în fiecare clipă capetele și cercetând casa de peste drum... IVtc "IV" Sara, după o zi înăbușitoare, începu a bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise ușa. Acuma țipetele se schimbaseră în gemete lungi, dureroase. Ovreica închise ușa în urma ei, se apropie de pat, unde Tudorița, ghemuită, zvârlită ca de un vânt de spaimă, tremura. Ce este? ce ai? întrebă Reiza, apucând mâna rece a fetei. Tudorița începu să plângă încet, cu jale, și-și aținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lăsă șalul pe-un scaun, se puse și ea pe marginea patului, plecată spre fața chinuită a bolnavei, așteptând. Reiza fugea, ducându-și prin întuneric fantoma subțire, fugea spre salcâmii din fundul uliții. Ș-acolo o împresurară femeile aprozilor, și ovreica le povestea cum s-au întâmplat lucrurile. Gâfâia, da din mâni: Am adus pe moașa Etel... Ar fi bine... trebuie să mergeți și dumneavoastră... că-i de legea dumneavoastră... nu trebuie să se zbată așa... poate să moară... Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începu să se gândească cu ochii ațintiți în tavan la tovarășul năcazurilor ei, pe care avea să-l crească dânsa, să-l ridice, să-l facă om, în lumea aceasta a suferinții. Nu văzu nici una din figurile vecinelor, românce, ori ovreice, n-auzi nici glasurile lor tânguitoare, șoptite: Eu, drăguță, să fiu ca tine, m-aș duce și i-aș lăsa plodul la ușă... Ea își ațintea mintea la duioase icoane dintr-un trecut depărtat; apoi, ca-ntr-un painjeniș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
râzând capul cătră Haia, care izbucni pe ușă. — Ce este, Haie?... Ai auzit? Se duce!... Cine se duce? strigă fata privind-o țintă cu ochii umpluți parcă de mânie. —Haie! nu fi nebună! nu te uita la mine așa! strigă ovreica. Se duce! Parcă ce-i pasă lui? El e feciorul lui Vartolomei... Parcă ce-i pasă lui de tine?... El se duce; el are altele în cap... Se duce în treaba lui... Parcă numai o fată este pe lume? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe ea, încât aproape că am crezut-o și eu, cu toate că știam că niciodată, dar absolut niciodată, mama nu l-ar fi sunat de bunăvoie pe bunicu’, de când bunica i-a spus verde-n față că-i o curvă de ovreică țăcănită, mama nu mai stă de vorbă cu ei, dar după felul în care vorbise mama, nimeni nu și-ar fi dat seama de asta. La care ofițerul cel scund a spus, deci așa, păi dacă are impresia că bătrânu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Cadîr" și descrie un târgușor în care trăiau trei negustori, un român, un evreu și un turc. Fiul și fiica primilor doi se îndrăgostesc și fug de acasă, prilej de conflict între părinți. Un român să se-nsoare cu o ovreică? O evreică să ia un goi? Conflictul e dezamorsat în cele din urmă de turcul Cadîr, figură de o mare blândețe și înțelepciune, care-i ascunde o vreme pe tineri în propria lui casă. Caracteristică, de fapt, vîr-stei inocenței în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu părul și ochii negri, era fără îndoială țiganca... A doua, și ea goală, dar acoperită cu un voal verde-pal, avea un trup nefiresc de alb și strălucitor ca sideful... nu putea fi decât grecoaica. A treia, fără îndoială, era ovreica: avea o fustă lungă de catifea vișinie, care-i strângea trupul până la mijloc, lăsându-i pieptul și umerii goi, iar părul bogat, roșu aprins, era adunat și împletit savant în creștetul capului.” O imagine perfectș, pe care ființele realului nu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
timp fară de timp. Gavrilescu nu realizează, nici de asta dată, ce a pierdut, doar fetele întristate („Fata pe care el o socotise țiganca înaintă câțiva pași, lua tava cu cafele și, trecând prin fața pianului, șopti, zâmbind întristată: Eu sunt ovreica!”) își dau seama că el a fost superficial, că a greșit o dată în plus. Alternativa ar fi fost revelația lucrurilor oculte care guvernează acest univers ascuns; astfel, Gavrilescu ar fi înțeles ce inseamnă în fapt viața sa: „Spune-i, grecoaico
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o jumătate de secol al curvelor, al sutelor de curve de pe maidanul și din hotelul Duca, de pe străzile Belvedere, Brezoianu, Câmpineanu, Domnița Anastasia și intrarea dr. Marcovici, găzduite, dichisite și dădăcite de patroanele, de „țațele“ lor, șchioapa, Pica, tanti Berta, ovreica, madam Gonda, unguroaica, și țiganca Măndica, pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am văzut mort În furgonul Morgii, ucis În bătaie de un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mai ales că protagonistul acestei povestiri fantastice este pus să treacă - precum eroul din basme <endnote id="(153, pp. 320-321)"/> - o tipică probă inițiatică, de identificare a fetei după Înfățișare : „Să ghicești care-i țiganca, care-i grecoaica, care-i ovreica...” <endnote id="(154, p. 452)"/>. Nu altfel este imaginată „«jidanca» afurisită” Estera Hirsch, ceva șefă „pe linie de UTM” În Bucureștiul anilor ’60, personaj din romanul Orbitor semnat de Mircea Cărtărescu. Cu „pielea albă ca smântâna, constelată până și pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a ceapă”, scuipând pe jos și purtând „laibăre soioase”. Această populație „are ceva respingător, Întărit Încă cu necurățenia rău mirositoare de care e Îmbăcsită”. În privința femeilor evreice, aceste neajunsuri ar fi insuportabile, fiind la polul opus cu frumusețea lor proverbială : „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie” <endnote id="(366, pp. 109 și 131-132)"/>. O presupusă calitate maximală (frumusețea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sens o sugestivă zicătoare populară a șvabilor : Abraham pute a usturoi, Dar Sara pute cât doi <endnote id="(83, p. 108)"/>. Sarcastic, poetul evreu modernist Sergiu Dan (Isidor Rotman, 1903-1976) scria la rândul său : „Amelia sufăr,/ Dar nu pot mirosi ovreicile./ Iubesc mai mult pe fratele tău/ decât pe tine,/ du-te !” (Contimporanul, nr. 77, 1927). Explicația mitologico-teologică Duhoarea pe care o degajă „evreul imaginar” este un motiv stereotip secundar, generat de motive stereotipe primare : el miroase urât pentru că ar fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]