26 matches
-
include pe Francis Bacon, Christopher Marlowe, Edward de Vere. Mai multe "teorii de grup" au fost de asemenea propuse. Doar o mică parte dintre academicieni cred că există un motiv întrebând atribuirea tradițională, dar interesat în subiect, în special teoria oxfordiană a calității de autor a lui Shakespeare, continuă în secolul 21. Viitorul dramaturg s-a însurat cu Anne Hathaway, cu opt ani mai în vârstă decât el, la 28 noiembrie 1582, la Stratford-upon-Avon, martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls și John
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
erezie prin practica îmbogățirii. Scrierile sale politice au jucat un rol important în discuțiile despre relația dintre Biserică și stat. Cele mai influente în epocă au fost însă gândirea sa filosofică și teologică. Tradițional, i se atribuie inițierea curentului nominalist oxfordian, deși în ultimii ani această teză este infirmată, considerându-se că nominalismul nu a fost niciodată un curent atât de dominant în Oxford: în paralel, erau extrem de active un curent augustinian și unul realist, cu care reprezentanții nominalismului au avut
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
Americii, dar și din Europa mai tinerelor națiuni, voia să imite în acea epocă a secolelor al XVIII-lea sau al XIX-lea sau de început de secol XX modelul atât de prestigios al unei universități deja clasicizate în varianta oxfordiană, cambridgiană sau „à la Sorbonne”. Universitatea modernă a secolului al XIX-lea avea un model de referință ce trebuia imitat cât mai fidel, inclusiv în arhitectura clădirilor, și eventual chiar îmbogățit, ceea ce s-a și întâmplat în Germania prin dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
America. Trebuie s) discuți despre această cu israelienii Înainte ca ei s) accepte s) discute despre orice altceva. O bibliotecar) Între dou) vârste, a c)rei fâț) Îmbujorat) tr)deaz) o mare indignare, m) Întreab) cu un accent remarcabil, aproape oxfordian: — Ce spuneți de chestia asta? Ridic din umeri. Iat) ce i-aș spune, dac) i-aș r)spunde: americanilor le place s)-si deschid) sufletul pentru a-și Întâmpină oaspeții str)ini. Aceștia sunt uneori tratați ca niște eroi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu o siguranță absolută, învățând pe dinafară manuale și chiar dicționare întregi. Marele lui orgoliu era însă, fără termen de comparație, acela de a putea pronunța, în toate variantele posibile, cuvintele englezești: adopta când accentul cockney londonez, când pe cel oxfordian, când pe cel din Yorkshire, când pe cel american, nuanțat și el după diversele regiuni și straturi sociale sau etnice. Nefiind niciodată preocupat de ceea ce spune, ci numai de latura fonetică, el recurgea, în exercițiile la care se deda cu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nu vorbesc de marile universități - , construite în primele decenii ale secolului douăzeci sau la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea aveau o arhitectură de gotic flamboaiant, o dantelărie de tip gotic, care imita perfect colegiile din Oxford și Cambridge, cópii ale arhitecturii oxfordiene a lui Sir Christopher Wren. În aceeași situație se află Catedrala Saint Patrick din Manhattan, care își sumețește turnurile gotice între doi zgârie-nori din sticlă și beton, ca o ducesă în crinolină între două tipe în minijupe. Când mi-am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Când scriitorul francez Jules Romains vizita Iașul, prin anii 1934-1935, se entuziasma: "Ce oraș interesant e Iașul! Monumentele vechi de aici sunt admirabile. Iașul este Oxfordul românesc. Cred că ar trebui să se facă totul pentru ca să-și păstreze caracterul intelectual, oxfordian, pe care îl mai are încă". Primăvara, cupola cerului matinal ne înviorează. Din adâncul translucid scapără stele, ele însele schimbate parcă de o altă lumină, este cea a Cetății pe care o privesc de sus, de pe colina Copoului și îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Întotdeauna pantofi fini. Despre Battle se spunea că e un om de o cultură vastă. În privința asta trebuie să‑i cred pe ceilalți pe cuvânt - de unde să știu eu cât de bine cunoștea sanscrita sau limba arabă?) Nu era un oxfordian, ci produsul uneia dintre universitățile englezești cu ziduri de cărămidă roșie. În cazul lui, nu puteai menționa doar În treacăt că te‑ai Întâlnit nas În nas cu un profesor Battle, al cărui păr foarte lung făcea ca pălăria să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
își articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficțional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall/Declin și cădere (1928) urmărește tribulațiile studentului oxfordian Paul Pennyfeather după exmatricularea sa pe motive de "expunere indecentă" (într-un moment de confuzie etilică, aleargă fără pantaloni prin campus). Evenimentul marchează practic debutul "celeilalte vieți" a eroului una inițiatică și, neîndoios, epifanică. Parcurgînd întregul ciclu al suferințelor umane
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Paul și Helen sînt nevoiți să constate dispariția marelui vampir voievodal (anterior sosirii lor intempestive). În alt plan temporal (1972), tînăra naratoare, după o plecare abruptă și suspectă a tatălui ei (similară ocultării lui Rossi), se lansează, alături de un tînăr oxfordian, Stephen Barley, într-o căutare tensionată, populată de vîrcolaci sangvinari și duhuri rele. Își găsește părintele într-o mănăstire din Franța, pregătit de lupta finală cu Țepeș. Grupului i se adaugă miraculos Helen (mama naratoarei), bănuită moartă de mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale lui Indy Jones. Spiritul cruciat al eroului civilizator se combină cu ceea ce modernitatea l-a înzestrat pe erou: spiritul științific. Indiana Jones are o dublă personalitate, este pe de o parte profesorul de istorie și arheologul Henry Jones îmbrăcînd oxfordian costumul regulamentar, inclusiv papionul unui autentic schollar, iar pe de altă parte, cu numele de scenă, infatigabilul aventurier, Indiana Jones, colaborînd adesea cu serviciile secrete în scopuri ilustre. George Lucas și prin el Spielberg îl scot pe erou din paginile
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
construcție demnă de remarcat în ultimele decenii e un fel de etică generalizată a resentimentului. În acest context, un fapt care în alte împrejurări ar fi trecut fără a face valuri, a stârnit o vâlvă enormă. A. C. Grayling, binecunoscutul filozof oxfordian, personaj de mare influență publică, specialist în epistemologie, metafizică și logică filozofică, membru în zeci de societăți cultural- științifice, a decis să pună la Londra bazele unei noi universități, The New College of Humanities. Momentul e, trebuie să recunoaștem, neașteptat
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
își articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficțional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall/Declin și cădere (1928) urmărește tribulațiile studentului oxfordian Paul Pennyfeather după exmatricularea sa pe motive de "expunere indecentă" (într-un moment de confuzie etilică, aleargă fără pantaloni prin campus). Evenimentul marchează practic debutul "celeilalte vieți" a eroului - una inițiatică și, neîndoios, epifanică. Parcurgînd întregul ciclu al suferințelor umane
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
cazul lui Abangale prevalează atitudinea de eleganță și spirit care îl recomandă în înalta societate, Jordan este mai popular, mai vulgar, gangsterismul său fiind mai vizibil, mai onctuos. Autenticul Gatsby încerca din răsputeri să îi confere acestui gangsterism o poleială oxfordiană, pe când Jordan îl exhibă, îndulcit însă de hedonismul său incurabil, de locvacitatea sa arteziană, de euforia sa cinică făcând din ignominie și furtișag o artă. Iar atmosfera de isterie colectivă nu doar a petrecerilor sale, dar și a întregii sale
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
Observateur” din 15-21 noiembrie: „Bond este simbolul modernității pierdute a lumii vechi care se credea nouă. Renăscută ca un bănuț nou după război. O modernitate universală, nepăsătoare, tehnofilă, cu un cap înfierbântat, dar limpede. Bond este ultimul soldat în dantele oxfordiene al unui imperiu european aproape invulnerabil. Bond ucide, asomează, își dă peste cap adversarii și își distruge țintele, îl face praf de fiecare dată pe ticălos, în timp ce costumul său rămâne neșifonat. După el, vine epoca eroului european în négligé. Începând
Ce simbolizează James Bond () [Corola-journal/Journalistic/4083_a_5408]
-
poate lăsa loc pentru ironii destabilizatoare. Cine sînt cele trei personaje importante, dintre care două mor odată cu plecarea povestitorului? Doi bătrîni dons ai Oxfordului, Cromer-Blake și Tom Rylands, care vor juca fiecare, deși de la distanță, un rol important în experiența oxfordiana a naratorului. Mai greu mi se pare însă să răspund la cealaltă întrebare, cea implicită: cine este supraviețuitorul? Nici nu știu sigur dacă există un răspuns ferm, căci el ar presupune să stabilim cu certitudine care sînt cele trei personaje
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
mult succes în Germania foarte bine în secolul al XIX-lea. Repertoriul era alcătuit din corale luterane și cântece gregoriene, fără acompaniament. Eforturile Ceciliene de a încuraja neacompaniamentul instrumental din Biserica Romano-Catolică avea echivalentul în Luteranism. Consecințele muzicale ale mișcării Oxfordiene au fost considerabile, iar corul era asociat cu preotul, el având funcție levitică<footnote Levi era unul din cei doisprezece copii ai lui Iacov (I Cronici, capitolul 2, versetul 1). Împăratul David a pus familia lui Levi să împlinească slujba
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
vine de la Tracts for the Time, care conține doctrine și aspecte ale închinării în Biserica Romano-Catolică, prin care se recomanda întoarcerea la trecut, când ritualul și simbolurile Bisericii erau fundamentale. Adepții și promotorii acestei mișcări s-au numit Tractarieni sau Oxfordieni. S. Neill, Anglicanism (Oxford, 1977). footnote>, care a condus la redescoperirea de către Biserica Anglicană a potențialului simbolismului în închinare. În muzică, dorința de restaurare a elementelor simbolice și contemplație nu a ținut seamă de cerințele retoricii moderne. În sensul celor
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
lăsat castelul din Căpălnaș unui bucureștean la o bodegă din Lipova prin anii ’80, printr-un testament pe o bucată de hârtie. Omul nostru din capitală i-a dat mai multe rânduri de monopol cu dulce fascinat de engleza lui oxfordiană și de faptul că umbla în ițari ponosiți pe care îi primise de la țăranii valahi din Căpălnaș, care l-au și învățat cu „ginarsul“ încă de când era doar un june conte. În momentul de față, Direcția sanitară Arad refuză să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Austen, Hugo, Twain, Eliot, Picasso etc. Spre deosebire de volumul precedent, unde îi nenorocea pe Hemingway, Tolstoi, Marx, Brecht, Ibsen, Sartre, Rousseau, Shelley... Metoda autorului e una precară Unde anume e ruptura dintre Intelectual și Creator?... Hai să-l ascultăm pe autorul oxfordian... : „Creativitatea face parte, cred, din ființa noastră. Noi toți suntem făpturile Preaputernicului Dumnezeu. Un Dumnezeu care poate fi definit în multe feluri: atotputernic, atotștiutor și atotvăzător; etern; legiuitorul; izvorul suprem al dragostei, frumuseții, dreptății și fericirii. Dar, mai presus de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
dori să anunț o infracțiune. — Ce fel de infracțiune? — Furt de buzunare. O clipă, vă fac legătura. Urmă un bâzâit prelung. O voce lipsită de ton, din indiferență sau oboseală, spuse: — Da. Domnul Sammler, cu engleza sa de străin poloneză oxfordiană, Încercă să fie cât mai comprimat, mai direct și mai factual posibil. Pentru a economisi timp. Pentru a evita interogatorii complicate, detalii fără folos. — Vreau să reclam un hoț de buzunare pe linia de autobuz Riverside. Da. — Poftim? — Da. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
săi („un retardat cu un IQ ridicat, cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de joc și o făcuse una cu pământul. Iar Gruner apela la Sammler ca la mai mult decât un unchi bătrân, chior, mormăind straniu Într-o oxfordiană poloneză. Probabil credea că deține puteri neobișnuite, poate magice, de afirmare a legăturii umane. Ce făcuse să-i provoace o asemenea părere? Cum Îi sugerase așa ceva? Probabil pentru că se Întorsese din morți. Margotte avea multe de spus. Nu observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În presă) a uneia dintre pânzele sale. Cel care a afirmat În fața unei Nocturne că e pur și simplu o impertinență din partea artistului să pretindă 200 de guinee pentru ea nu e altul decât John Ruskin, unul dintre preoții templului oxfordian al estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe celălalt papă al estetismului englez, celibatarul până la moarte Walter Pater. Amândoi profesori la Oxford, amândoi retrași Între zidurile bibliotecii ca Într-o mănăstire, amândoi propunând Angliei, dar și Europei, un mod relativ nou de a gândi frumosul. Cu binecuvântarea oxfordiană, Wilde Începe să cucerească saloanele Londrei și ale Parisului datorită unui fel de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]