7 matches
-
paroxiton, preferat, de altfel, dintre toate, de limba noastră (aúră sau Vultúrul, de exemplu, sunt, de fapt, aduse mai acasă) sau de regionalism conservat în metrica populară (codrú, gîndú, primăvará, lumeá, icoaná, duminicá, moarteá) - când poetul atribuie cuvântului un accent oxiton - care, de regulă, dar nu neapărat, coincide cu un articol în encliză, deci cu un rudiment de cuvânt care va fi fost cândva întreg și accentuat. Poetul operează, cum se vede, și o reabilitare. Eliberarea de constrângerile modernismului centrează interesul
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
fost relocalizată pe teritoriul altei localități doljene. DTRO indică drept etimon numele de persoană Vîrvor, probabil o poreclă, deoarece se trimite la apelativul vîrvor (al cărui accent nu e indicat) cu sensul „ramură subțire“. DLR indică însă accentul, care este oxiton, deci diferit de Vîrvor. Apelativul vîlvară corespunde ca accent, dar are o silabă în plus. DLR trimite, pentru definiție (considerîndu-l deci o variantă fonetică) la bîlbor, care are sensul de „bulboană“. O posibilitate ar fi, în consecință, contaminarea celor două
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele de persoană *Vîrvor derivat cu sufixul or (ca Boldor, Condor, Bohor, Bogor, Bojor, Bodor, Bator, Bolbor, Bondor etc.) din tema Vîr-, extrasă probabil din antroponime ca Varvara și prezentă în numele Vîrva, Vîrvescu, Vîrdel, Vîrlan, Vîrvaș (din nou cu accentul oxiton, însă). Trimiterea din DTRO la apelativul vîrvor cu sensul de „ramură subțire“ ar indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca Varvara și prezentă în numele Vîrva, Vîrvescu, Vîrdel, Vîrlan, Vîrvaș (din nou cu accentul oxiton, însă). Trimiterea din DTRO la apelativul vîrvor cu sensul de „ramură subțire“ ar indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
împrumutate cu o altă valoare lexico-gramaticală decât aceea a termenilor complecși din care au fost condensate, ceea ce determină, la nevoie, modificări ale complexului sonor, pentru ca acesta să fie încadrabil în noua clasă lexicală: tc. doldurá [doldurá] "umplând mereu", gerunziu reduplicat oxiton, a fost adoptat în română ca adverb, devenind preparoxiton, dóldora ~ dóldura "până la refuz, peste măsură", la fel ca alte adverbe românești (otova, ghiotura, totuna etc.); locuțiunea adverbială tc. gün güne [uymaz] a intrat în categoria substantivelor românești în -ea, în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
viclean, scriitorul trimite explicit în Epistolie închinătoare și în notele de subsol - este unul personal, utilizând o structură de 12 cânturi, asemenea epopeilor antice și premoderne, și o prozodie bazată, cum spune editorul, pe sextinele decasilabice, care, atunci când rima este oxitonă, se transformă în decasilab catalectic (compus din numai 9 silabe). Refacerea modelului poetic original clarifică unele pasaje, altminteri, obscure și, totodată, prilejuiește o discuție reală despre limba poetică a lui Budai-Deleanu. Ca și despre talentul său indiscutabil. Cel de-al
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]