16 matches
-
Acasă > Impact > Scrieri > TRADIȚIA ÎNAINTE DE TOATE Autor: Mihai Batog Bujenița Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului TRADIȚIA ÎNAINTE DE TOATE Badea Ilie Todoran stătea, acum spre apus, pe prispa și pâcâia din lulea. Era un obicei al său, către sfârșitul zilei, cănd treburile sunt terminate și, ca orice gospodar, privea atent de jur împrejur pentru a-și rândui lucrul pentru ziua următoare. Se uită pe ulița... Prin poartă trecea Ion al
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
și nu se deranjase... Mulțumit, pleca spre ieșire. Trecu de poartă monumentala, întrerupse cu telecomandă alimentarea cu energie electrică a interiorului lăsând însă aprinsă numai uriașă firma cu litere roșii: Badea Ilie Todoran stătea, acum spre apus, pe prispa și pâcâia din lulea. Era un obicei al său, către sfârșitul zilei, cănd treburile sunt terminate și, ca orice gospodar, privea atent de jur împrejur pentru a-și rândui lucrul pentru ziua următoare. Se uită pe ulița... Prin poartă trecea Ion al
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
În ochii înlăcrimați ai domnului Pandele apăru flacăra urii nestinse încă de pe vremea când baciul ungurean și cu cel vrâncean îl omorâseră pe baciul moldovean. Numai că, înțe- leptul Hans, nefiind implicat în crima respectivă, își păstră luciditatea și după ce pâcâi de zece ori din pipa lui cu mâner de porțelan rosti împăciuitor: - Scrie măi Romi la noi la uzine din Germania, aia care producem acuma Ford și întreabă dacă nu cumva are ei piesa ce-ți trebuie. Că dacă au
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405003037.html [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
locul unde văzuseră lumina zilei, de misterul dragostei ce-i unea mai presus de orice. Nunțile, botezurile, cumetriile, sărbătorile și vacanțele copiilor umpleau curtea bătrânească de veselie, iar Hanți, acum un moșneguț cu ochii blânzi, trăia tinerețea celor dragi și pâcâind dintr-o pipă de spumă de mare le povestea isprăvi din război, mai ales cum fusese el salvat de draga de buni cea care făcea cozonaci și poale-n brâu cum nu mai erau altele. Poate povestea s-ar fi
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
tu cartea că om mai vedea noi... Se înnoptase când Hanți și Măriuca stăteau, ca de obicei vara, pe prispa casei, în fotoliile de răchită și priveau așaaaa cerul, stelele, ținându-se de mână și vorbind de ale lor. Hanți pâcâia din pipă fără să se mai teamă că „moare la plămân” și părea puțin dus pe gânduri. După o vreme spuse: - Eu zic să-l ajutăm pe Cristi să tipărească volumul acela, că tare-s curios să aflu ce-o
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
zi, la șapte fix, cu puteri înzecite, mă prezentam la muncă. Nu trecuseră, de la numire, nici 24 de ore. Și vine iar Breslașu la mine teribil de încurcat, și mă ia de-un cot și mă duce într-un colț pâcâind din pipă, - fuma un tutun greu care mirosea a tămâie, și-mi șoptește încet, ca la mort, când prezinți condoleanțe... Țoiule, dragă, nu-ș ce naiba, s-au răzgândit, nu te mai angajează... Cerul să se fi prăbușit asupra mea, mi-ar
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
așeză pe umăr pușca. Nu, mi-e destul! De-acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre Iezer, pe când din urmă ne petrecea din ochi Sandu, cu mânile în șolduri, cu zâmbetul pe buze. Tot drumul, până la baltă, Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Soarele vărsa valuri sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă, cu puii după dânsa, în partea cealaltă a ochiului de apă, din trestii. Mai avem! zise Marin întorcându-și fața neclintită spre mine. Acum asfințește soarele... Și pâcâia liniștit din lulea. — Neică Marin, șoptii eu, scormonit de dorința de a-i spune o vorbă bună. —Ei?... Ai dus-o rău cu proprietarul cel bătrân, cel ce-a murit?... El își întoarse spre mine ochii verzi, rotunzi, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea din nou, dar, înainte de a o aprinde, își dregea gustul cu un gât, două de țuică. Câte puțin, câte puțin, deși greu, ne mai împrietinirăm, și aflai ceva și din trecutul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Din ușă, își întoarse barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se duse pâcâind din lulea. În hambar se făcu tăcere, și crescu puțintel lumina leșietică. Niță se sculă sprinten de la locul lui și se apropie de fată. Îi zâmbea cu dragoste și voi să-i cuprindă o mână. Marghiolița își ridică broboada de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Carol al doilea, Suveranul României burgheze. Nu trecu pârleazul, așteptând. Rămase dincolo, unde scotoci, spăsit, în pachetul de țigări. Alese, îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tinere năbădăioase se răspândiră ca boabele de mărgean pe o placă de sticlă, prin iarba imensului luminiș, Profesorul scoase o lulea năstrușnică, sculptată în chihlimbar, cu capac de argint masiv, închipuind bustul unui arab cu turban, din care începu să pâcâie, pe neaprinselea, și căutându-și, evident că în mod reflex, chibriturile, care, probabil, erau răspândite prin toate buzunarele și prin toate cotloanele trenciului albineț. Din când în când, scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat imediat sub curea, un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind insistent și îndelung, reaprinzându-i jeraticul, sub arabul cu turban de argint, apoi glăsui: Pentru o reprezentare a vitezei Luminii, vă reamintesc că, într-o secundă, o undă luminoasă poate ajunge de la Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl fură și-l duc în trecut. Pământul care-i aparține lui acum era al lui Conu Iancu. Iar acum statul l-a împroprietărit pe el. Ogorul împrăștie un miros de grâu copt. E liniște! Numai luleaua lui Moș Ion pâcâie încet. Acum s-a apucat din nou de lucru. Apucă cu mâna firele de grâu, le taie cu secera și le face snopi. Ziua a trecut repede! E seară!... Moș Ion are mult de secerat, dar va mai secera și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rușine singur lui să se ducă el numa cu unul să se lupte. A zis: - Omule, arată-ți tu întîi puterea. - Bine, măi împărate. Cîrje-ncîrjește-te, la tot soldatul câte două și la împăratul nouă. (Cîrja era dumnezeiască, tot în cap pîcîia). O nebunit și pe soldați și pe-mpăratul. S-o dus împăratul, ș-o rămas pace ș-o trăit bine. Să dea D-zeu să trăiască și copiii mei așa. {EminescuOpVI 350} FINUL - LUI - DUMNEZEUą Poveste, poveste - da eu nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]