1,224 matches
-
și simplu au rămas mască. Niciodată n-am mai văzut ceva asemănător", - au spus ei. Eram căsătorit, dar o vedeam foarte rar pe nevastă-mea. Ei îi era frică de mine: grandilocvența înțelepciunii mele o sufoca. Ea nu trăia, ci pîlpîia, și dacă mă uitam la ea, o apuca sughițul. Am trăit mult împreună, însă, după aceea, ea se pare că a dispărut undeva, nu știu sigur. Eu am fost totdeauna cinstit și n-am bătut pe nimeni pur și simplu
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
abitir - Palatul Victoria. Prin voia biologiei, Năstase se va descotorosi de Iliescu. Dar cum va scăpa de securistimea nesătulă și de bandiții fără scrupule puși de el, și nu de Iliescu, în funcții-cheie în administrația țării? Dacă în Iliescu mai pâlpâia, cât un chibrit, o undă de grijă față de semeni, în viziunea arogant-contondentă a lui Năstase astfel de valori nu au curs. N-am crezut și nu cred că Ion Iliescu e soluția de care avea nevoie România. Dar cu atât
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
făptura din născare, timpul său interior, iuțeala sa, în mișcări molatice, blînde și îndelungi. Repeziciunea înveșmîntată în lentoare, ăsta era scopul lui. Știind că ăsta era cel mai bun mijloc de a se proteja, întotdeauna a ascuns pînă unde îi pîlpîia lumînarea și a trecut sub tăcere ceea ce vedea dinainte în spatele vîntului. Așa încît, prețăluind cămilele și hîrșindu-se cu anii, a izbutit să-și ascundă cu desăvîrșire puterea sa nemaipomenită, virtutea într-un viciu, înțelegînd că o asemenea iuțeală este ca
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cartier la Défense. Soarele își înalță creștetul roșiatec peste Nation, peste periferiile îndepărtate Montreuil Le Perreux Le Raincy Villemomble Romainville, cartiere de blocuri grădini proletare parcări autostrăzi de centură centre comerciale, toate acoperite ca de un sos de zmeură. Firmele pâlpâie și se sting de-a lungul perifericului. Soarele de culoarea grenadinei se ridică deasupra copacilor negri din bois de Vincennes, gong-chan dang, xiang tai-yang, țipă Treize, forțându-se să scoată un accent de chinez de operetă, pe nas și cu
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
știai toate astea, spui ca să nu taci din gură, nu afli nimic nou. Da dar crezi că... Nu. Habar n-am dar nu cred nimic. Cred că era țeapăn și a căzut, asta-i tot. Fumați în tăcere. Panourile publicitare pâlpâie și se sting de-a lungul șoselei de centură. Unul dintre primele trenuri de la periferie lunecă printre luminițe, jos, în vale, spre Austerlitz. O bați ușor cu palma pe ceafă, sub păr. Te gândești că peste câteva zile va fi
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
de aer). Sau: "se dezgolesc pe rînd aproape toate cifrele/ de ce/ nu răspunde nimeni" (ibidem). Într-un chip beckettian sînt înregistrate figurile stranii ale renunțării la Forma perfectă, comensurabilă cu o derizorie nostalgie: ("totuși îmi aduc aminte/ un cuvînt/ ce pîlpîia între urechile noastre/ cusute una de alta// la cîțiva centimetri deasupra/ sau dedesubtul pămîntului" - rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon) ori ca o priveliște suprarealistă, în cadrul căreia resturile geometriei abolite levitează alături de entitățile organice ori spirituale, într-
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
în odaia lui Alois,/ gura mea mirosea a vinuri grele,/ trupul mi se uscase de plictis" (La Cesarina șIIȚ). Sau: " Dragostea cea amintită făcuse ca pe sub piele/ să-mi creacă o blană de jder" (ibidem). Sau: "cuțitul cărnii dospea, putrezea, pîlpîia" (ibidem). Sau: " Ceața mi-a intrat în oase și un cîine cu trei labe/ mă amușină de departe" (La Cesarina șIț). Simțurile stimulate de această scriitură în răspăr devin tragic-rafinate: La Santa Caterina te căutam printre călugării pontificali,/ ogivele îți
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
toate ale ei, echivalent, în fond, cu instinctul vieții ("instinctul cel mai rudimentar de conservare"). În unii indivizi această pornire, acest impuls de dominare, de luare în posesie a lumii înconjurătoare, acționează mai puternic, iar în alții mai slab, abia pâlpâie. Din categoria primilor se recrutează învingătorii, cuceritorii, marii ambițioși, iar din a celorlalți înfrânții, aserviții, supușii. Unii pe alții se caută, unii altora își sunt necesari, asociați în temeiul unor raporturi de complinire. Reapar astfel, și în acest roman, cuplurile
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
-i va obține locuință. Între fiu (Filimon) și tată (Nichifor Fătu, necunoscut și nerecunoscut de fiu ca atare) se naște nu doar o rivalitate, ci și o ură de moarte. Episoadele acestei crunte adversități sunt numeroase. Frânturi din acestea reapar, pâlpâie în conștiința muribundului Filimon. Starea de confuzie a faptelor se menține pe tot parcursul romanului și e nevoie de un cititor foarte vigilent pentru a înțelege toate conexiunile și pentru a face toate deducțiile. Impresia de bâjbâială prin întuneric, prin
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un cerc. Nu-i va fi ușor. Ne doare, de pe acum, sufletul. A R L E S I A N A Ca arcurile din bolțile gotice, de piatră, e-ncovoiată și ea. Singură. Împinge încet, pe masa altarului, spre picioare
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
și carnea mea să se desprindă de vertebre ca scoarța de copac și sub ea să se vadă cercurile trecutului și colcăiala timpului și tu să-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
dedă la vicii e pentru că are prea multă libertate în aia pe care um 01256 caracal încă mai are sigiliul. sînt milioane de beculețe stinse în capul tău, pentru fiecare dorință aprinde cîte unul. chiar și așa viața abia mai pîlpîie. închis în sicriul cu mîner - valiza aia are șansa unui singur dumnezeu. dar nici nu se dă înapoi să privească prin orificiul făcut de-o molie scene din cina cea de taină cu vangelis pink floid palestrina simon garfunkel cat
valiza by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4871_a_6196]
-
stranii poezii, iluzorii anotimpuri și tristeți, și morminte, „Te uită cum ninge Decembre, nu râde... citește ’nainte.” Dinspre Mureș, ceața acoperea valea cu un giulgiu greu... Am fost eu, acela de-atunci, n-am fost eu? Și cum începeau să pâlpâie minunile lui Dumnezeu! Ispita Și de foaia aceasta, știi bine cât de greu te apropii, Ca un orb pipăind cu bastonul până la marginea gropii. Umbli năuc prin oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
mai poți cum un bețiv paharele Ion Covaci Davideanu Zubașcu Mircea Iorgulescu și celălalt M (Mopete vreau să zic) și MHS cum o bufniță avangardistă mai ieri cumnatul Michi din Germania (nu l-ai văzut niciodată doar la telefon îi pîlpîia glasul cum o lumînare) și oare ai putea-o uita pe cățeaua Cuța masivă și domoală aidoma unui deal? atîția morți în preajma cărora devii mai tînăr tot mai timid nu-ți mai stau la-ndemînă nici vorbele cum o haină care
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
nu ne-ar fi putut despărți alunecăm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva care arde pe dinăuntru care îmi bate cuie în șira spinării care
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
Emil Brumaru Începe anul. Ți-am tot scris sonete De laudă, neștiutor și pur De cît de trist se scurg și pe-ndelete Clipele dulci prin pîlnii mari de-azur. Ci-am vrut mereu să-ți pîlpîie un flutur Deasupra sînilor ca peste-un turn Un steag de dragoste. Roua să-ți scutur Sau să ți-o ling pios de pe coturn, Iubita mea-n aurării de plete Topită și în palme c-un brotac Pe care-mi
Începe anul. Ți-am tot scris sonete… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6592_a_7917]
-
Ce-or să ne strîngă visele pe viață, Lungi coliere petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor ce ni se-ncleie...
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
pășea purtat de pâlpâirea lumânării pe care o ținea între degete Spuzit de stele ne fotografia ( fără să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
în Rosetti și-mprejur", țipau în auzul meu și eu tremuram pentru că acolo le aveam pe Ileana și pe Mona la etajul 3 al blocului din strada Paleologu 5A, la o aruncătură de băț de biserica Armenească. Singurele lumini ce pâlpâiau, se întretăiau, dispăreau și reapăreau țopăind într-un dans macabru erau ale farurilor de la mașini, ale lanternelor, lumânărilor, chibriturilor, feștilelor și altor mijloace improvizate de iluminat. Mergeam ca în transă, cu ideea fixă de a-i găsi întâi pe Radu
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un șanț de apărare cetatea lui Priam iar Elena pe care o strâng noaptea în brațe privește încrucișat în oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
țoale azvîrlite ca să închipuie o saltea. În cugetarea ei dispersă, sexul pe bani, blestemul de a se fi născut femeie, dilema dacă, la un ministru, e sau nu de bon ton să o sugă din prima, și imaginea lui Doamne-Doamne pîlpîiau la fel de viu și de neamestecate ca sferișoarele de mercur, cînd spargi termomentrul. Doar insistînd, ele se adunau într-o bilă mare argintie și turtită de propria ei greutate. Numai că un astfel de efort de aglutinare era peste puterile capricoarnei
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Emil Brumaru Iubirea n-are margini ca odaia Sau ca o vază-n care pui lin crinul, Oglinzile nu-i străjuiesc văpaia Și nu-i încap parfumul greu și chinul Ce-i pîlpîie deasupra. Crește-n zare, Se-ncarcă de amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
mi șoptește Că lucrurile-s coapte în amurg. Iau cana-n mînă, roua-n ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș vrea: un înger, să-l ascund De oameni cu cuvîntul....
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
se derulează amiezi dimineți risipite amurguri cu ascuțișuri îndreptate spre țărm timpul citește același confuz calendar ca pe o carte ivită din neguri gândind despre lucruri și fapte adică tot ce nu se poate gândi Paradigme Pe masa de scris pâlpâie pulberi din uitate înscrisuri aceeași substanță a regăsirii cu degete de sticlă atingi marginea calmă a unei seri de demult uiți te clatini de atât adevăr nerostit îți părăsești adăpostul cu încărunțitele speranțe construiești dealuri fosforescente talazuri luna verde acoperă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]