12 matches
-
te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi sărutat obrajii, poate încă palizi ca și cum n-ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea la vale, spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după-amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până ia ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte aidoma naturii care l-a zămislit și care-l străbate, premoniția pieirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe aia i-am dat-o cui i-am dat și termometrul de pe pian, ca să și-o lumineze și să și-o vadă În oglindă.” Arbitrați de Ectoraș, Își trăseseră câte un șut, apoi se Întorseseră la microscop și la pâlpâielile lumânărilor. Vieru Îngenunchease și mânuia cu Încetineală rotița neagră de plastic. Nu zicea nimic, iar ceilalți Își țineau răsuflarea și nu-și găseau locul. „Da, nene”, răsuflase Într-un sfârșit omul de știință, „ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Alfonso ia pietroiul din mijlocul camerei și îl așază în balans în vârful cât un punct, fluierând să convoace ajutorul spiritelor în acțiunea caremi pare suficient de dificilă pentru un pământean oarecare. În final rămân singură, în de-acum cunoscuta pâlpâială a lumânării, uitându-mă la poziția neverosimilă în care ditamai pietroiul stă în echilibru perfect într-o suprafață de 1/2 mm pătrat. Nu prea mi-e somn, m-am obișnuit cu regimul de făcut activități noaptea, așa că, îmi zic
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Eu, unul, te-aș fi îmbrățișat, ți-aș fi sărutat obrajii, poate încă palizi ca și cum n-ar fi trecut nici o zi. Priveam de sus, de aici de pe platoul levantinului oraș, fluviul care curgea spre răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până la ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte aidoma naturii care l-a zămislit și care-l străbate, premoniția pieririi
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
și oricum n-avea să-și afle altul vreodată, și i-a mai rămas viu în memorie mirosul de istovire al acelor seri, când tăticu și mama aproape că picoteau cu nasurile în farfurii, în timp ce vorbele lor se estompau în pâlpâiala de vis a lămpii cu gaz, ce au făcut și ce-ar mai fi de făcut, saci de ciment și suluri de carton și cărămidă de cumpărat, rate la mobilă și rate la îmbrăcăminte" (p. 78). După treizeci de ani
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
enorma derută - una structurală, și nu de conjunctură - a pesedeilor și nu încearcă să capitalizeze în folos propriu starea de fapt. Mai mult ca oricând în ultimele două luni și jumătate, semnalele care vin dinspre guvern și președinție sunt anemice pâlpâieli ale unei lumini ce nu indică prezența unei forțe decise și sănătoase, ci doar farul cu geamurile încețoșate ale unei avarii anunțate. Traian Băsescu și Popescu-Tăriceanu trebuie să iasă urgent din ghearele acestei letargii ce duce într-un singur loc
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
Un singur fapt îl contrarie. În dormitorul luminos, cu pat și noptiere vernisate, Sultana plasase pe peretele de la răsărit o enormă icoană bătută în argint din colecția lui Saferian, cu o candelă dedesubt, în permanență alimentată cu untdelemn și aprinsă. Pâlpâiala nocturnă a candelei stânjenea somnul lui Demirgian. Mai mult, Sultana pusese icoane cu candele aprinse în toate prăvăliile, chiar și la acelea de cafea comanditate (cauză, în treacăt fie zis, de sporire a clientelei feminine). Clientul rămânea surprins când deasupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de porc din cantina concentraților, Mirelo, parc-a trecut o sută de ani de atunci. Nu umblai cu Moș Ajunul pe la prietene ca să-ți dea să mănânci, ba tocmai că tu le dădeai lor... Aburul și mirosul prăjelii tremurau în pâlpâiala lumânării pe pereți. Petrișor înfofolit pe masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă în tot spatele, observi mai clar ca niciodată pâlpâielile becului din tavan. Nu știi cine sunt oamenii care te privesc, nu deslușești ce spun, nu înțelegi de ce ești lungit pe mozaicul înghețat, dar constați cu uluire că filamentul becului, la nivelul zecimilor de secundă, își schimbă culoarea. Pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arcuit în noapte. Saltul unic ce ar fi putut să-i aducă probabil ușurarea. Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ele erau balerine, făceau balet pe o lacrimă. Și lângă ele era un colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus și bucățica de suflet care mă pâlpâiau în ultima mea bucățică de suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o tăiem de- aici, cât mai e timp. Am dat de belea, ăștia or fi de- ăia care caută morți, să-i vândă la disecție... Fără să-i dea vreo atenție, Isaia trecu în revistă povârnișul, atât cât îl luminau pâlpâielile focului. Bunelu îl urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]